Fantezii Erotice

Mă numesc Dana. Am 31 de ani şi arat bine. Sunt brunetă, minionă, draguță şi
stilata. Asta e totce vede lumea la mine, o brunețică draguță şi frumos Îmbrăcată.
M-am obişnuit aşa. Nu mă obosesc să schimb părerea nimanui, nu are rost.

În general apar îmbrăcata bine, într-un taior negru, camaşă albă, pantofi acuți,
ceasul discret şi un lânțic aurit aproape invizibii. Totul se potriveşte cu imaginea
mea. Bretonul drept, părul scund şi fardată discret nu deranjează pe nimeni.
Femeile uneori ma privesc de sus, barbaţii mă admiră reținut. Totul e bine, mai
puţin ecusonul alb de pe piept, este singurul lucru care nu se potriveşte şi sunt
mandră de asta.

Director General Dana Anghel Trans-Terr Ciuj
Ochii se dilata, simțurile se ascuţesc, privirile devin bânuitoare. Cine? Cum? De
ce? În ce fel? Nu întreabă, nu raspund. Eu ştiu cum am ajuns aici, prin muncă,
multă, multă muncă. Muncă de dimineaţa până seara, munca de ani de zile, fără
pauze, fără concedii, fără oprire. Nu am casă, nu am famile, nu am viaţă. Dorm în
maşină, dorm la birou. Manânc singură mâncare rece, numai când am timp
comand o pizza, nu ies în oraş, nu fac cumparături decăt din angrouri
Asta e, asta am ales. Şi am ales bine. Valorez $30. 000 pe an şi merg pe $40.
000, am peste 100 de oameni sub mine şi fac 3 miliarde într-o zi proastă. Conduc
toată regiunea ardeal, asta înseamnă 5 sucursale şi poate Ia anul o sa conduc si
banatul. Asta e viaţa mea.

O bruneta minionă care comanda zilnic la peste 70 de şoferi de tir, camionagii şi
salahori
Ştiu foarte bine ce gandeste lumea despre mine. Cei care mă vad în maşina mea
de firmă gândesc că sunt ori fica unu ştab ori amanta altuia. Cei care mă văd la
birou sunt convinşi că nu merit să stau acolo şi ca mai mult ca sigur eu sunt o mare,
mare.

Nimeni nu ma cunoaşte aşa cum sunt eu. Nimeni nu ştie. Nu am timp să mă
explic, nu am timp să mă apar sau să imi cladesc o reputaţie. Timpul costă prea
mult pentru mine, mult prea mult
Nu las capul în jos, dar le evit privirile.

Cam atât despre mine. Ştii deja mai mult decât toți subalternii mei la un loc,
oameni cu care lucrez de 5 ani, vă ajunge. Timpul costa, aşa ca trec la subiect.
Povestea mea începe Într-o zi mizerabil de caldă de august. O zi ca oricare alta.
Drum dimineața, birou şi probabil drum seara din nou. La 9 sunt pe drum, conduc
repede ca nu am timp (dar ştiţi asta deja). La 13 sunt inapoi. 400 km şi trei opriri
Doua şedinţe scurte şi o planificare.

Sunt leoarca. Intru în sediu fără să mai salut pe nimeni, nici nu-i mai privesc. Urc
scârile şi mă bucur de aerul condiţionat din birul meu. Uşa se închide. Nimeni nu
mai intră până n-o deschid eu. E lege.

Camaşa e fleaşcă, ciorapii sunt distruși, jupa e lipită de fund ca un tapet. Doamne
ce cald e. Repede şi eficient jupa sare pe canapea, cămaşa la fel, urmată de
ciorapi şi sutien. Îmi arunc şi chiloţii pe jos şi mă tolânesc pe fotoliul meu regal de
piele, bucurându-mă de briza rece a climatizorului. Ce zit
Mă lipesc de pielea neagră a fotoliului, dar nu mai conteaza pentru că încet, încep
să mă râcesc. Am mâncat ceva pe drum, iar acum confortul şi răcoarea mă
îndeamnă la un somn. Un somn bun după un drum infernal. Trag spătarul spre
spate, imi proptesc picioarele în suportul rapatabi, şi adorm. Da, recunosc, sunt o
comodă când am timp, dar e dreptul meu, câştigat cu greu.

Ceasul de la mână mă trezeşte după o jumătate de oră. Case, mă întind şi
deschid ochii cu greu.

Puţine lucruri şocante mă fac să tresar, am trecut prin destule dar nimic nu m-a
pregatit pentru asta! În fața ochilor mei, cu o faţă umilă dar cu ochii larg căscaţi, stă
un bărbat imbrăcat modesc, probabil, nu, sigur, un şofer! La mine în birou,
holbându-se Ia mine, goală!

- Mă scuzaţi, deabia îl aud, am venit sus... că mi s-a zis că vreţi să vorbiţi cu
mine.

Ce dracul Nu zic nimic, mă gândesc la mine, mă gândesc la e! gândindu-se la
mine.

- Nu ştiam... am zis să nu vă deranjez, că sunteți obosită după drum.

De când e aici? Cum de mama dracu a intrat? Uşa e închisă, bine, nu încuiată,
dar inchisă, e deajuns, se ştie!

- Acu'o juma: de oră am sosit şi am urcat cât am putut de repede.

Simt că ma ia amețeala. E cazul să îi zic ceva, dar încă nu pot.

-... Vă rog să m iertaţi, zice el într-un final plecând privirea.

Mă ridic, mă uit la el şi fără să vreu imi văd reflexia în uşile Iăcuite din spatele lui
Doamne ce goală sunt!

Respir adânc. MA duc Ia dulapul din stanga şi imi aleg un costum nou, o pereche
de chiloți albi şi un sutien dintr-un sertar şi mă întorc. Îmi trag chiloţii pe mine, apoi
îmi pun sutienul. Între timp nu îl pierd din ochi. Are privirea cazută, probabil că nici
nu mai respiră. Nici eu de altfel, dar nu de jena, ci de nervi
Calm totuşi îmi trag ciorapii şi fusta peste fund, şi mă echipez cu cămaşa din cuier
şi pantofi de pe jos.

Acum pot să vorbesc.

- Cine ţi-a zis că te-am chemat?

- Marcela, de cum am intrat.

Cretina aia de secretară nouă a lui Dinu, directorul economic. Doamne ce
tembelă, am să dau cu ea de pământ.

- Ştii de ce te-am chemat?

Coboră privirea din nou
- Din cauza la centralele alea de la Bucureşti.

Centrale? Bucureşti? Ce mama dracu s-a mai întâmplat de data asta? Am lipsit
câteva ore! Mă doare capul. Răul
- Ce s-a întâmplat?

Nu îmi raspunde. Nu ridică ochii de jos. E clar, e ceva nasol râu de tot. Nu mai
rezist.

- CE MAMA DRACULUI S-A INTAMPLAT???

- Ştii, am lipsit doar o clipă, într-o parcare... nu a fost vina mea, âia de la depozit
nu au închis cum trebuie uşile din spate... doar o clipă am lipsit.

Am fost furaţi, din nou. Centrale... centrale termice, imi aduc aminte, de la
Bucureşti, 47 de centrale pentru un client din Cluj. Centrale noi, scumpe, de firma.
1500 de euro bucata, cu atâta le platim dacă le stricăm.

- Cate au luat?

Pauză. E de râu, din nou.

- Pe toate.

E clar, fac criză de nervi! Şaptezeci de mii de euro... mort Nu mai pot să zic nimic.
De unde dracu iau atâţia bani... unde scad, de unde scot:

- Am lipsit doar o clipă... î aud iar
Mai bine nu vorbea! Tembelul ăsta a intrat peste mine, s-a holbat o jumătate de
oră la mine goală, şi asta tocmai când a pierdut şaptezeci de mii de euro.

- De ce? De ce ai plecat?

Se uită încurcat la mine. M va minții, se vede pe fața lui
-A trebuit sa-mi iau un pachet de țigări... am fost înapoi într-o clipa.

- Cum mă o clipă? Aia au furat patruzeci şi şapte de centrale termice de Ia tine din
tie în cinci minute căt ai lipsit tu?

Tace şi priveşte în jos.

- Nu am lipsit aşa mult... îl aud vorbind.

Mă uit la ecusonul ui, deschid fişierul de personal din calculator si verific. E bun, e
curat. Merge foarte bine, chiar cel mai bine dintre toți. Are o medie de tilometii cu
mult peste ceilalți. Nu bea, nu a făcut nici un accident important.

- Unde ai fost Andone? Unde te-ai dus?

Nu ridică privirea de jos.

- Unde ai fost mă că te-ai nenorociti
Nu răspunde. A încremenit.

- ZII MĂ!

Tresare şi zice ceva. Nu aud nimic, e prea încet.

- Unde?

-.. ve - Unde ms?

- ta... ve - Zii mă calumea!

- La curve
Am rămas blo-ca-tă. Mi-a luat ceva timp să percutez. La curve... a curve... la
curve.

- Unde?

- La curve, v-am zis
A fost la curve. A lăsat un tir plin cu marfă de şaptezeci de mii de euro într-o
parcare şi s-a dus 1a curve.

- Ce curve m?

Se codeşte, nu ridică ochii dar îmi răspunde.

- Două pizde din Focşani, le ştiam de mai demult
=... două pizde... zic eu fără să vreau
-... una Bambi şi Carimita.

- Bambi şi Carimita.

Gata! Ceva s-a dus dracu definitiv în capul meu. Vorbesc fără să gândesc.

- Şi au fost bune ma?

Nu răspunde, mi-a simţit tonul ironic. Degeaba, m-am pornit! Şaptezeci de mii de
euro.

- Zi mă, au fost bune?

-... da - Bune mă? Zi mă, AU FOST BUNE?

-Da.

- Ce țiau făcut alea... de şaptezeci de mii de euro?

Tace.

- Zi mă, ce ţi-a făcut Bambi şi Carmita de ŞAPTEZECI DE MII DE EURO???

- Le-am futut în cur.

- Asa.

-.. şi le-am dat muie - da.

- aşa... zii tot
-.. atât
Nu mai zice nimic, a intrat în pământ:

- Le-ai futut în cur şi le-ai dat muie... şi marfa mâ?

Bine că nu se uită la mine. Ar fi văzut cu imiies flăcări din ochi... respir... mă
calmez.. Încerc să mă calmez.

- Andone, tu eşti şofer bun mă. Cum ai putut să faci asta?

Suspină, plânge.

- Nu m-am gândit că mă fură. Am mai fost acolo, acolo mă duc mereu.

- Mereu?

- Da, de fiecare dată când mă duc la Bucureşti, marțea şi joia.

Bine, recunosc, ştiu. Da ŞTIU ce fac şoferii mei în curse. Nu sunt căzută din cer.
Dar mereu, mereu?

- Mereu?

- Când mă duc la Bucureşti. Că la Arad am alta.

Doamne, este imposibil... După atâta drum, după atâta muncă el are timp de
curve.

- De ce?

Şi-a ridicat privirea şi s-a şters la ochi cu mâneca.

- De ce, ce?

- De ce te duci la curve?

Da să râdă, dar nu reuşeşte. Pleacă ochii
- mi place.

Tac. Tace şi el. A pierdut şaptezeci de mii de euro, dar nu dintr-o întâmplare, nu
un accident. Trebuia să se întâmple odata şi odata. Zi de zi, la curve. Zi de zi la
Bambi, Mambi şi Zambi sau cum mama dracu le-o chema.

- Andone, eşti prost ma?

Nu răspunde. A început să plângă din nou.

- Eşti prost sau ce mama dracu ai?

Plânge.

- Cum de faci asta ma? Cum mâ?

Plânge în hohote.

- Poţi să faci puşcărie TEMBELULE!I

Țipă şi mi se aruncă la picioare. Sunt surpinsă, sau nu... nu, nu mai sunt supinsă
de nimic azi
- Va rog eu nu vă duceţi la Poliet!t
Mă strânge de picioare. Mă pupă pe pantofi, sau ce face acolo?

- Va rog eu...

Şaptezeci de mii de euro... innebunesc.
=... nu vă duceți la Polieee.

innebunesc... eu nu pot să îl dau pe mâna Polijei... şaptezeci de mii de euro.
de unde scot banii

-.. Vă rog eu.

ce mă fac.

Mă uit la el. E pe jos, e cu fața în picioarele mele. Hohoteşte şi sughite. Trebuie să
fac ceva altfel tâmpeşte şi tâmpesc şi eu. Timpul s-a oprit. inima îmi bate în tâmple.
Nu mai respir, nu mai gândesc... ce fac... ce fac?

- Linge... zic eu înce, În şoapia.

Se opreşte din plâns. Suspină de căteva ori, apoi îi simt vag limba prin pantof. Îmi
linge pantofii
De ce? De ce i-am cerut asta? De ce?... nu ştiu... dar mă simt mai bine.

Mă uit la e! cum îmi linge pantoful. Se mai smiorcâie dar linge metodic, parcă cu
poftă. De ce face asta? Poate şi el se simte mai bine.

- Şi pe asta, mă aud zicânduri şi mă văd înaintândui şi celălalt picior.

E bine, e mai bine. Sincer e mai bine. Imi destind picioarele şi oftez. Mi se
impezeşte mintea... mă gândesc... văd soluții. Da, pot s4- scap pe amarăt, dar va
pisti... va plăti scump. Va plati de ŞAPTEZECI DE MII DE EURO!

Incepând de azi.

Îmi retrag picioarele şi mă prăbuşesc în fotoliu. Mă uit a el. Se uită la mine. Tac.
Tace. Începe să i se înlăcrimeze ochii din nou. Mă sint rău iar.

Pun picior peste picior, îi arăt pantotul de jos şi i zic:

- Linge!

Bvâd cum se târeşte repede Ia picioarele mele. ÎI aud lingăna.

Acum e mult mai bine. Pornesc programul de contabiitate şi gestiune. Verific
ceasul, ce a mai trecut timpul... trebuie să recuperez.

Df ce zi