Lacrimi...

stau pe podeaua rece, sprijinita de un perete rece... cu ochii pierduti... privesc în
neant.
in palme am doua lacrimi... în palma stanga am lacrima ce poarta in ea toata
durerea, suferinta, tristetea, deznadejdea, monotonia, amaraciunea, zbuciumul
unui trecut... în palma dreapta am lacrima in care pot vedea, ca intr-un glob de
cristal, bucuria, fericirea, iubirea, frumusetea, emotia, stralucirea si nebunia unui
vitor pe care mii doresc si pe care incep sa simt ca- traiesc.

Stau si privesc aceste doua lacrimi ale mele... trecut si viitor... ma gandesc ca
poate ar trebui sa fie sio a treia lacrima: prezent, dar nu exista pentru ca nu mai
am lacrimi sa plang.
in lacrimile din palmele mele s-au strans toate lacrimile posibile, pe care un om ie
poate plange într-o infinitate de vieti: lacrimi de dor, de durere, de disperare, lacrimi
amare, dar si lacrimi de fericire, din iubire, calde, dulci si.. ieale.
lacrima din palma stanga e rece, cea din dreapta fierbinte... ochii mei le mangaie
pe amandoua cu o privire calda, trista, pierduta.

ma gandesc ce se va intampla cand voi aduce palmele impreuna sa ma rog.
cand voi ridica ochii spre cer si voi impreuna mainile pentru rugaciune... oare ce se
va intampla atunci? cele doua lacrimi se vor contopi, vor deveni una, trecut si viitor
impreuna... intr-un prezent in care rugaciunea e singura certitudine. ca intr-o zi
ochii mei var nlande doar lacrimi de fericire