Alcatrazul poemului adorarii: stapanei sufletului meu...
Este creatie proprie, va jur... Daca nu va place, imi cer iertare! Ar fi trebuit sa o postez pe un sait mai "sacru", dar, din nefericire, n-am gasit vreunul... Cu mult respect si deosebita stima... De fapt, nici nu este o "poezie erotica" (sintagma care nu prea este pe gustul meu)... Imi place sa o consider "un poem al iubirii sfinte, eterne, neintinate, absolute (etc. )"...
Veşnic vis ne-ar fi alături vieţile, pură regină... însă ce pot eu a face pentru ca aşa
să fie?
Tu eşti cerul, eu-s pământul. ie toate ți se-nchină. Tot ce mi-a rămas, cu tine, e-o
rapidă reverie.
Vade mecum, spune-artistul cărții sfinte a iubiri... şi povestea se repetă pentru
fiecare-n parte.
Pare-se că din blestemul ancestrale vreri a fiii, poți să întâhneşti iubirea când
speranța e departe.
Pentru toate ce sunt pure s-au creat substanțe care să le facă să apară... toate
căpătat-au seruri:
Adevărul, isteţimea, frumusețea — lucruri rare - doar iubirea mai rămas-a.
ascunzându-se În ceruri.
Nu mă-mpac defel cu soarta şi-acest lucra mă reține să mă-mpac cu mine însumi
şi să sper spre paradise
Unde fi-vom împreună, rămânând să ne aline doar iubirea noastră pură şi-ale
noastre pure vise.
De o vreme de-al tău suflet dor şi cugetu-tmi stopează, parcă inima din pieptu-mi
ar fi cea care gândeşte.
Să renunț? Să uit de tine? Să mă resemnez? Visează! Deznădejdea e străină
unui om ce te iubeşte!
Pentru mine tu eşti totul, pentru tine eu-s nimica, însă ziua viceversei niciodată n-o
să vină
Fiindoâ-a renunța la tine nu mâ-mpinge nici chiar fiica de pedepsele umane sau
corecia divină,
Şi-asta ţi-o promit cu mâna pe-acea inimă ce bate pentru-a-tmi spune că pe tine
te-a ales s4-i fii stăpână,
Pentru câ-s convins că Domnul nu-mi va-ntoarce al Său spate... lar iubirea-mi
pentru tine inocentă-o să rămână!
Să te-asemân cu o floare nu-ndrăznesc şi niciodată să-ţi compar sublimul sufet nu
aş îndrăzni cu una,
Tu râmâne-vei de-a pururi, înt-atăta de curată precum plinele de rouă flori ce-s
prinse în cununa
Maicii Domnului din Ceruri! Eşti mai pură ca lumina! Cred ades că "Puritate” e-al
tau nume de fecioară
Seara-adorm cu tine-n vise, dimineața-mi eşti în gânduri... "Te iubesc" şi spun
aceasta - mă întreb - a câta oarâ?
Fila astor declaraţii e de lacrimile mele umezită şi patată căci, de doru-ți, simt
că-tmi plânge,
Ferecat în capilare, plin de-al zbuciumului clocot şi vibrând doar pentru tine,
sufletu-tmi născut în sânge.
Da-mi sărutul vieți! Da-rmi-l, - o! - regină-a vieții mele! Căci doar inima-ţi conţine
pace-iubire şi putere.
Demiurgul, Te roagă al tau sljjtor a-i spune de ce-n sufletu-i e-atâta suferinţă şi
durere?
Zâna mea, ce-i pot pretinde sentimentului ce-n sufet naşte întratăta zbucium căt
nu naşte-apocalipsa...?
O! Deşi îmi eşti alturi fâră de-ncetare-n gânduri, sufetului tău de. înger, fâră
inişte-i simt lipsa!
Spui că toți tânjesc iubirea-ţi? Cât se-nşeală-a ta gândire! Poate muli tânjesc
amoru-ți, dar iubirea - bag credință
Ca în lume,-n cer, în spaţiu, cu prozeltist nesaţiu, n-ai să poți găsi iubirea-ţi
implorată de vreo finţă!
Venus, Hathor, Satâ, Chang E - toate-ntr-una combinate - nu te pot, în frumusețe,
egala, căci tu, iubire,
Eşti a primei scânteiere de lumină castă fică... Cât aş vrea să-mi fi mireasa! Cât
aş vrea s&-ţi pot i mire!
Şi-ntr-o virgă legatură să-nchinăm căsătoriei, cu o mistică ardenţă, jurămintele
eterne,
Ca apoi, spre paradisuri, să zburâm cu fericirea... Stelele ne-or fi veşminte, norii
ne-or servi drept perne;
Vor cânta din harpe de-aur cei cu haine albe şi-aripi; Ce nectaruri? Ce ambrozii?
Din Graal, vom bea Geneza.
Mătrăşi-se-va nimica, totu-ar îi ce nu e încă... Ne va da cadou iumina - puritatea şi
viteza;
Şi privi-vom cum trec ani, cum se nasc şi mor religii - ori cum noi rămânem
veşnici, ocroti de-un blând miracol,
Cum, în căile iubiri nu cunoaştem limitarea, cum în drumul fericirii nu se aftă vreun
obstacol.
lar ca totul să se-nchidă, ne-am sădi-n eternitate... N-am mai şti ce-nseamnă
lumea ce refuză-a ne-nţelege.
Totu-i doar un vis? Să fie! Caci de-i cert ceva, acesta-i: tu etern vei fi regina
veşnic eu (ţi fi-voi rege.
Dimineţior de iarna din al vieţii epicentru le-ai cerut să-ţi deie chipul şi eterna lor
splendoare
Şi să le convingi că meriţi acest dar tu reugit-ai? Eu de nu te-aş şti-ntreba-te-aş
cum ai fost aceasta-n stare.
Dar te ştiu... Te-ador şi, astăzi, cânt febri!frumosu-ţi nume şi mă-nchin când vreo
speranță îmi şopteşte-iubirea-ți, rara,
Îi dedic aceste versuri, de-altfel ca şi-ntreaga-mi viaţă, ție, unică stăpână peste
sufletu-imi,.. numele]
suntimnotrivasexuluidearicetel