Fantezii Erotice

as vrea sa nu ma mai gandesc Ia tine, sa mi te pot scoate din minte, sa te pot uita,
sa pot sa zic ca nu ai existat niciodata.

de fapt, ai fost pentru mine doar ca o parere, ca un flash scurt, ca o intamplare
rapida în viata mea.

sitotusi ai insemnat ceva!

abia acum realizez: cand nu mai esti, cand nu mai vorbesti cu mine, cand nu te
mai pot jigni, cand nu-ti mai pot spune ca nu cred nimic din tot ce-mi spui... e poate
prima oara cand regret ca am fost rea, ignoranta si superficiala... incerc acum
sa-mi gasesc o scuza pentru comportamentul meu, sa gasesc un moliv pentru care
era normal sa ma port asa cu fine... am nevoie de aceasta scuza ca sa pot merge
mai departe, ca sa pot spune ca am constinta impacata. nu am crezut ca o sa-mi
pese vreodata, nu am crezut ca ma vor durea tocmai cuvintele spuse de mine.

pot spune ca a fost teama cea care m-a determinat sa vorbesc asa cu tine, sau
poate neputinta mea de a face mai mult, de a vrea mai mult, de a cere mai mult de
a mine, de la tine si de ia viata.

nu stiu ce a fost. der, chiar si cu aceste motive, ma simt jainic, caci te-am jignit
fara sa ma gandesc macar o clipa ca poate te va durea, ca poate nu esti asa cum
cred eu, ca poate în spatele unui chip de mare gagicâr se poate atia o inima de
copii, o inima pura, un suflet sensibi, usor de ranit.

viata m-a invatat ca regretele nu ajuta Ia nimic, dar cu toate astea regret si ma
gandesc la tine, ia cum îe-am facut sa te simti, a ce parere ai acum despre mine.
si ma doare... culmea, ma doare si pe mine posibila ta durere... si-mi pare rau.

dar pacate e prea tarziu pentru regrete si pareri de rau... intoideauna e prea tarziu
dupa ce ranesti, dupa ce dezamagesti un OM, dupa ce provoci durere, fie ea mica
sau mare, reala sau virtuala... si stiu ca e n zadar sa te rog sa ma ierti. caci stiu
foarte bine ca trecutul nu poate fi modificat: nu poli adauga nimic, nu poti sterge
nimic... ramane trecut si atat, asa cum ai fost vrednic sa-l faci sa fie la vremea
respectiva.

ce vreau acum?!... nici eu nu stiu... poate sa stiu ca nu-mi porti pica, poate sa stiu
ca nu gandesti urat despre mine (de parca ar mai conta dupa ce eu am gandit urat
despre tine! ), poate sa stiu ca mai pot vorbi cu tine atunci cand simt sa o fac, poate
sa stiu ca nu fe mai dor si nu te mai obsedeaza cuvintele mele.

e greu, caci nu pot exprima in cuvinte ce simt acum... eu care gaseam cuvinte,
explicatii si motive pentru orice, acum sunt saraca, nu mai am replici.

nu stiu daca ajuta ia ceva, dar acolo, adanc, in sufletul meu... i-am dat mereu o
sansa... caci mintea mea te-a vazut într-un fel si inima în attul.. cuvintele te jigneau,
ar inima te cerea aproape... si cum nu ai avut niciodata ocazia sa ma privesti în
ochi (oglinda sufietului), au ramas doar cuvintele... iar trairile inimii mele nu-ti vor fi
cunoscute niciodata... căi nici eu nu vreau sa le cunosc.

Sunt iasa, recunosc!

mi-e faama mi-e teama de mine de tine de tot ce as nutea simti nentru fine.