e trist...
e trist cand dintr-o poveste frumoasa ramane doar o melodie, doar o amintire, doar suspine, doar durere... e trist... e foarte trist...
e trist cand dintr-o poveste frumoasa ramane doar o melodie, doar o amintire,
doar suspine, doar durere... trist... e foarte trist.
acum ar trebui sa caut resurse sa merg inainte, sa incerc sa fie bine, sa imi treaca
dorul de tine, sa imi treaca dragostea asta nebuna ce o simt pentru ine, dar... NU
POT... nu pot sa fac niinic, decat sa plang intr-una lacrimi amare ca fierea... nu pot
decat sa sa derulez dinaintea ochilor imagini din trecut, trecutul nostru, asa cum a
fost el... putin si virtual. remermorez primul Salut, primul gest, prima poveste pe care
mi-ai spus-o, primul Zambet, primul sarut. prima atingere, primul fior de placere,
primul orgasm... prima lacrima, prima speranta, prima bucurie, primul dor, prima
asteptare, prima cearta, prima dorinta, prima despartire si ultima!
te-am vrut langa mine, am vrut sa fii realitatea mea, dar am picat intr-un moment
nepotrivit, intr-o situatie delicata si complicata... acum stau si ma gandesc si ma
intreb: exista, oare, un moment potrivit, un loc potrivi, o situatie potrivita, un om
potrivit sa te indragostesti? oare, adevărata iubire nu este cea care apare oriune,
oricand, cu oricine, sfidand toate legile Pamantului, toate prejudecatile, toate
principile? intotdeauna am considerat iubirea mai presus de toate... si, din iubire,
am daruit TOT, fara sa ma astept la ceva în schimb... si ma socotesc norocoasa sa
e iubesc cu aceasta dragoste care ucide si care mantuie, care pedepseste si care
arta... si daca eu as stii ca o alta femeie te-ar iubi ca mine, cu toata durerea pe
care tmi-ar da-o rivalitatea, te incredintez ca as binecuvanta-o... dar ele nu iubesc,
ele nu stiu iubi.. adevarata dragoste este atat de rara, atat de dureroasa, atat de
suava, atat de cruda, incat e preferabil sa nu o cunosti
peretii sufetului meu sunt acum tapetati cu amintirea chipului tau, a vorbelor tale, a
surasului au... mi-e sufletul o odaie plina cu tablouri care vorbesc despre tine,
despre mine, despre noi... despre iubirea ce ti-o port... desi te-am pierdut inainte
de a te avea, desi imi vine sa mor de durere, desi mi-e greu sa merg mai departe.
simt cum tocmai iubirea asta imensa ma va ridica si am sa pot zambi din nou... nu
sti unde, nu stiu cand, nu stiu de ce, dar stiu sigur ca tu nu vei mai Zambi cu mine,
nentru mine niciodata