Roxana...
Şi uite că acuma scriu scrisori în rime Sa spun eternităţii de al nostru grand-futai
Am vrut cu două sute să iau o tarfa, s-o domin
Dar n-a ținut, Roxana, nici chiar cu un bacşiş
Aşa câ iar vad filmul. Stii ala cu Jasmin
Sifac o laba lunga, pe-ntuneric, pe furiş
AN, ce făcuşi, măi, fato, de te-ai cârat aşa
Precum un OZN când încă era noapte
De m-ai lasat statuie-n papuci şi-n... pula mea
Fara futai, fâr' de 69 şi fară laple?
De unde, tu, Roxana, atâta nepăsare?
Au nu ţi-am luat semințe şi nici chewing-gum?
Au nu ti-am dat muie, si futai de ala din picioare?
Alei, Roxana, draga, dar câte nu făcum?
Şi-acuma ce-mi rămâne, să beau intruna?
Şi-apoi ia loc să umplu, cu lacrimi, darigeana
Macar de nu-ți spuseserm: tu, iubesti pula
Eu te-am iubit ca popa şi cum pescarul mreana
Ah, futabila eşti femeie, asa zicea Shakespeare
Deşi-s barbat din fre sunt putin cam zalud,
C& altei care dracu: mai e al meu chilpir
De mai țin la pieptu-mmi a ta poza nud?
Şi uite că acuma scriu scrisori în rime
Sa spun eternității de al nostru grand-futai Şi să nu-ţi pese dacă de mine n-a şti
nime
Eu te-am futut. Atâta. Cât şapte samurai
Tu n-o sa scrii, Roxana, şi asta mă îngheață
lar scrisul meu arata ca un floc creț
Aş vrea să pot a plânge de-acum întreaga viață
Dar fără mătăluță, plânsul n-are preț
Aşa câ voi rămâne pe mai departe
Amantul mediocru ce te iubea ardent
lar tot amorul nostru va fi decăt o carte.
“Asa îmi trehuie dacă n-am fost atent.