Despre mine si sotia celui mai bun prieten
e doar un fragment din romanul pe care il scriu, deci o simpla fantezie
Nu era important motivul pentru care eu si sotia mea ajunseserăm să ne vorbim
atât de rar. Nu avea importanță cine de cine se îndepărtase primul. Esenţială era
ruptura de care ne apropiam cu paşi repezi.
Mi-am amintit, am revăzut mental cei şase ani de căsnicie. Au fost şi ani buni. Apoi
bunătatea s-a transformat în plictiseală: aceiaşi mâncare aproape mereu în frigider
cu mici variaţiuni, acelaşi sex de noapte în aceleaşi poziţi cu mici variațiuni,
aceleaşi discuţii şi bârfe despre ce-am făcut fiecare la serviciu, acelaşi cerc de
prieteni cu care epuizaserăm rând pe rând toate subiectele de conversaţie. Mereu
aceleaşi patrule pe străzile unui oraş unde nu se întâmpla nimic niciodată. Aceleaşi
haine şi încălțări pentru că banii nu ajungeau niciodată, iar dacă totuşi mai
rămânea ceva, trebuia pus deoparte, în micul cont din bancă care creştea greu,
dar nu contează pentru că oricum, creştea şi trebuia odată şi odată să ne facem
casa noastră.
Şi iar aceiaşi mâncare lipsită de gust de parcă aş fi mâncat acelaşi fân în iesle,
mereu acelaşi trup în pat, trup pe care ajunsesem s4-l cunosc atât de bine încât aş
A putut să enumâr cu ochii închişi poziţia fiecărei aluniţe sau fi de par, flecare
centimetru pătrat de piele, fiecare tic, fiecare expresie, fiecare tabiet, fiecare
Acelaşi program duminical, aceleaşi programe a televizor, aceleaşi ziare, pereții
văruii mereu în aceleaşi culori.
Fiecare masă servită mă dezgusta mai tare de hrană şi de fiecare dată când
făceam o observaţie cu privire la asta, se scuza şi mă întreba ce mi-ar îi plăcut să
gătească. Îi spuneam şi apoi nu-mi plăcea ceea ce găseam pe masă. Povesteas
reincepea. Până la urmă, eram invitat să-mi gătesc singur ceea ce-mi plăcea.
Când am început s4-mi gătesc, pentru că mă pricepearm, mă enerva atât de tare
cu desele ei intervenţii cu privire la legumele insuficient spălate, condimentele puse
în exces, nivelul apei şi aşa mai departe, încât de cele mai multe ori aruncam
mâncarea ori o mâncam singur, pentru că ea refuza indignată să o guste macar.
Apoi mă durea stomacul de neni şi, ca să instaurez pacea în casă şi s4-l dau
satisfacţie o rugam să gătească ea din nou. Peste câteva zile, povestea reincepea
cu mici variațiuni
Apoi sexul. Fiecare minut de. sex - acelaşi ritual pe care îl cunoşteam pe de rost,
aceleaşi gesturi, aceiaşi durată, acelaşi comportament mereu, acelaşi orgasm
mimat politicos: " Mulţumesc, dragostea mea. Ai terminat şi tu? " Apoi urma
sculatul din pat, apa caldă şi efectuarea toaletei intime, ştersul temeinic cu
prosopul.
Fiecare act Ia fel de steril, la fel de neproductiv. Sarcina nu apărea niciodată
Amândoi ne doream mult un copil. După multe vizite în Glover şi mai mul doctori
consultaţi, concluzia a fost unică şi fermă: practic, eram un cuplu steril. Eu eram cel
steril, mai exact. Ea era o femeie perfect normală, dar cu mine era altă poveste.
Viaţa noastră sexuală a continuat, desigur. Era altfel. Scopul reproductiv dispăruse.
Placerea nu mai apârea nici ea. Era doar un obicei conjugal, o datorie de care
fiecare încerca să se achite conştiincios ca între soţi care se respectă reciproc.
nainte mai foloseam prezervative, mai ales atunci când ştiam că băusem. După
aflarea diagnosticului, renunțasem la prezervative. Dacă încercam uneori să dau o
coloratură diferită actului sexual, o iniiativă nouă, o poziţie nouă, ajungeam să fiu
privit ca un anormal, un obsedat sexual, un satir care nu-şi poate potoli poftele pe
căile fireşti. Asta în cazul fericit în care se abținea să o spună direct.
Şi atunci renunțam. În felul asta ajunsesem să-mi fie frică să mă mai apropii de ea.
Să-mi fie teamă de reacţia ei. Şi evitam sub un pretext sau altul să fac dragoste.
Orele de seniciu, la fe! de lipsite de satisfacţie, se transformaseră în corvoada.
Aveam impresia permanentă că îmi irosesc timpul, viaţa, destinul cu activităţi
derizorii, fără importanţă pentru mine sau pentru societate.
Acum înţelegea clar de ce drumul de Ia primul pahar de bere la viaţa abuzivă de
alcoolic. 'mi-a fost atât de lesnicios. Înţelegeam de ce cheituiam puținii bani pe care-l
aveam jucând la loterie şi pierzând mereu. Eram pregătit dinainte pentru calea
putreziciunii şi pierzaniei, eram goi, supt pe dinauntru şi trebuia să pun ceva în
Jocul acelui gol.
„Am ştiut în momentul acela că nu aveam să mai las pe nimeni să se joace cu mine
şi că aveam să înhaț cu foame tot ceea ce viața urma să-mi mai ofere.
Şi atunci, de parcă un înger întunecat mi-ar fi ascultat monologul interior, am auzit
soneria.
„Am rămas blocat câteva secunde, după care am înjurat şi m-am întors în pat de
pe o parte pe cealaltă. Am presupus că era Delia, apoi mi-am dat seama câ ea
avea cheia de Ia intrare şi nu ar îi sunat:
indiferent cine era la uşă, era liber să sune căt poftea. Eu, unul, n-aveam de gând
să mă dau jos din pat.
Dar cel care era în faţa uşii nu renunţa cu una cu două şi în cele din urnă țărăitul
soneriei începu să mă calce pe nervi. În timpul asta stăteam întins în pat cu fața în
sus şi-mi făceam fel de fel de idei: Delia pierduse cheia de la intrare. Sau, Doamne
fereşte, i s-a întâmplat ceva rău şi acum foştii mei colegi îmi sunau la uşă pentru
a-mi da vestea.
Sau administratorul venea să mă anunțe că trebuia să eliberez locuința pentru
neplata două luni a rând a chiriei
Sau martorii lui lehova veniseră să-mi acorde o ultimă şansă pentru a-mi salva
sufletul păcătos.
Sau, sau ... " Carâ-te, nesimțitule care deranjezi oamenii, altfel jur că-ți servesc
boaşele prăjite la cina!
Dar nesiinţitul, ca orice nesimţi, insista, nu se lăsa de loc.
În cele din urma, iritat la culme de țărâitul strident şi enervant, am sărit ca un
nebun din pat şi am pornit cu viteză spre intrarea în casă jurând cu voce tare că
aveam să iau la pumni pe oricare s-ar fi aflat de cealaltă parte a uşii
„Am deschis uşa brusc fără prea multe fasoane şi m-am trezit faţă în faţă cu
Emma.
Cu greu am recunoscut-o pe soția iui Bob aşa cum era ascunsă îndărătul
ochelarilor de soare care-l acopereau jumătate de față. Furia mea se topi a fel de
brusc pe cât se pornise şi singura idee care-mi stăruia în minte era motivul
inexplicabil pentru care Ema purta ochelari de soare pe timp de seară şi se afla la
uşa casei mele fârâ a fi însoțită de Bob, aşa cu venea de obicei şi cum mi se părea
firesc.
- Pot să intru? mă întrebă şi abea atunci am realizat că stăteam în prag şi că eram
echipat doar cu o pereche de chiloți
- Cum? Ah, da, sigur, poftim. M-am dat repede de o parte şi, în timp ce închideam
uşa, o priveam nedumerit cum îşi dă jos ochelarii de soare iar în locul acestora
apăreau doi ochi plânşi.
Sprijineam peretele cu spatele şi mă uitam prostit la spectacolul care mi se înfăţişa
ochilor. Emma plângând. De ce?
Mă uitam la ea, se uita la mine şi deodată, până să apuc să mă dezmelicesc,
izbucni iar în hohote de plâns şi se I4să să cadă pe fotoliul din hol. M-am aplecat
spre ea încercând în gând să găsesc o explicaţie, să caut pe faţa ei o explicaţie,
dar şi-a ascuns faţa în mâini.
n timpul acela polițistul din mine m-a făcut să realizez cu răceală că mă aflam în
faţa victimei unei certe domestice şi cel care-şi descărcase nervii pe Emma era
chiar soțul ei, bunul meu prieten şi coleg, Bob.
Nu eram deci, eu şi Delia, singurul cuplu cu problerne, dar măcar eu aveam atâta
minte cât să nu-mi transform consoarta Într-un paratrăsnet.
Fără să spun nimic, am tras repede pe mine un tricou şi o pereche de pantaloni
scurți care se aflau la îndemână, după care am ridicat-o cu atenţie pe Emma din
fotoliu şi am condus-o până în bucătărie unde am lăsat-o să stea culcată pe
canapea şi să vorbească prima, dacă avea chet.
Eu oricum nu aveam chef s-o întreb nimic şi ştiam oricum ce se întâmplase, chiar
fără să intreb ceva. În cazurile de genul acesta e mai bine să laşi omul să se
iniştească şi să povestească ce doreşte pentru a se elibera din povara şocului
Pentru că este un şoc să fii agresat de cel impreună cu care trăieşti în aceiaşi
casă, dorini, povesteşti, mănânci sau faci acele o mie şi una de alte lucruri mărunte
care toate Ia un loc încropesc o căsnicie, un cămin, o famile.
- Vrei, te rog, s-o chemi puţin pe Delia? îmi ceru ea.
- Delia a ieşit, dar nu contează, sunt eu aici dacă ai nevoie de ceva, stai şi
calmează-te. Am luat din frigider sticla de vodcă şi I-am sent o porție măricică, iar
ea a dat-o peste cap ca un bărbat după care s-a strâmbat.
- Mulţumesc. Chiar simţeam nevoia. Barbatu-tmiu e un nemernic, să şti.
„Am dat din cap În semn că înțeleg, fără ca gestul meu să însemne o aprobare sau
o negaie; pur şi simplu nu doream s-o contrazic în starea în care era. Am lăsat-o
să stea În bucătărie iar eu m-am dus În dormitor şi am format numărul de telefon a
ui Bob. După ce am încercat de vreo două ori am renunțat. Nu era acasă ori
scosese telefonul din priză
M-am îmbrăcat şi intrebat-o pe Emma dacă ar deranja-o să lipsesc o jumatate de
oră, a făcut semn din mână că nu
ham spus că are o cheie pe masa din hol, astfel încăt, dacă dorea să plece, putea
să o lase în cutia poştaiă, după care am ieşit
Simţeam că Delia mi-ar fi fost de folos într-o astfel de situație, dar ea se afla
probabil în unul din cele cinci hoteluri din oraş sau, şi mai rău, luase trenul spre
oraşul maic&-sii
” Bravo, băiete. Bob nu-i, Delia a plecat supărată, descurcâ-te acum cu Emma. *
Am mers pe jos până la barul lui Joe şi, cum aveam încă credit acolo, am luat pe
rând trei pahare de vodcă pe care le-am consumat în aproape o oră. În timpul sta
rotitele din capul meu se învârteau febril încercând să găsească răspuns la
intrebarea: cum să trimiţi pe cineva la plimbare din casa ta fără să pari nepoliticos.
„Am încercat de la telefonul din bar să dau de Bob de vreo două ori, dar fâră
succes. O situație fără ieşire.
Când am ajuns înapoi acasă se /4sase seara peste Lennau. La intrarea în casă
m-a lovit în nâri un miros imbietor de şuncă prăjită cu ceapă. Care va să zică, Delia
venise acasă şi dorea să facă pace. Foarte bine. Pace să fie. Şi şuncă prăjită cu
ceapă.
h bucătărie am dat nas în nas cu... Emma.
Spală-te pe mâini şi hai să mănânci. Ce este? Ce-ai rămas aşa?
Râmăsesem ” aşa ” pentru că îmi închipuisem că plecase. Am mormnăit ceva
neinteligibil dupa care m-am dus în baie şi m-am spălat temeinic pe mâini privind în
gol. Deci nu plecase. Deci Delia nu se întorsese. Şi blestematul de Bob, mare
ordinar să-şi bată nevasta tocmai când eu mă aflam în pasă proastă, singur acasă
şi cu nervii la pământ.
„Am mâncat singur, Emma spunea că mâncase deja. A pus pe masă pentru mine
un pahar plin cu vin roşu, măi să fie, eu unul ştiam că nu mai aveam aşa ceva În
casă. Făcuse, deci, cumpărături cât lipsisem. De fapt, ar fi trebuit să-mi dau
seama: nu avusesem şuncă În frigider. Măi. ieşise la cumpărături. Îşi revenise, deci.
Cu atât mai bine pentru ea. Cu atât mai bine pentru mine pentru că situaţia în care
eram nu imi se părea prea veselă. Chiar aşa: ce-ar fi crezut Bob dacă ar fi ştiut că
eram cu nevast-sa în acea seară, singurei. Mi-am alungat repede din cap gândul
acela. Un lucru era clar: Emina trebuia să facă paşi repejor.
Ți-e mai bine? am întrebat-o
E O. K,, spuse. Rămân aici în noaptea asta şi dimineața plec să-l spun lui Bob ce
cred despre el. Pot să folosesc canapeaua din bucătărie?
Mi-am înghiţit cu greu o înjurătură, pentru că nu acela era răspunsul la care
speram. Simţeam că nu mirosea a bine şi, oricum, aveam şi aşa destule probleme.
Cum situația mă depaşea şi cum nu puteam s-o dau aşa, pur şi simplu, afară, am
băut paharul din faţa mea până la fund după care i-am spus că era în regulă, că nu
mă deranja cătuşi de puţin să doarmă o noapte la mine.
Pam dat o pijama de-a Deliei, o pernă şi o pătură după care am întrebat-o dacă
mai are nevoie de ceva. N-avea nevoie de nimic, mi-a spus, deci l-am urat noapte
bună şi m-am retras.
Am făcut repede un duş, apoi am plecat în dormitor. Am chinuit televizorul până
pe la miezul nopți, dar mintea îmi era departe, departe.
N-am putut să închid un ochi până târziu după ora trei. Prezenţa unei femei, altă
femeie decât Delia, în casă avea darul nedorit de a mă neliniști." Calmeaza-te,
mi-am spus, la urma urinei nu e decât soția celui mai bun prieten. Nimeni nu-ţi
poate reproşa nimic, nici macar nu s-a întâmplat nimic. ŞI nici nu o să se întâmple.
Mâine dimineață o să plece. Adică azi dimineaţă ", pentru că între timp ceasul de la
capul patului arăta ora 4, 35
Şi tot aşa m-am învârtit în pat făcând aşternuturile boț, apoi m-am uitat iar la
televizor până când am reuşit în cele din urmă să adorm. Desigur, am visat din nou
urât, oamenii cu fețe întunecate fugârindu-mă neobosiţi pe străzile unui labirint care
semana întrucâtva cu Lennau, dar nu era Lennau. Probabil că am şi gemut ori am
strigat în timpul somnului. În cele din urmă râcoarea mi s-a aşternut pe capul
infierbântat şi m-am liniştit. Am chemat-o în şoaptă pe Delia, dar un alt glas de
femeie mi-a răspuns. Cineva era aplecat peste marginea patului şi îmi ținea fruntea
cu mâna. Emma era aplecată deasupra mea şi mă mângâia pe frunte.
Gata, ai visat urât. Nu s-a întâmplat nimic. Fii cuminte. Vorbea în şoaptă de parcă
mi-ar fi împartaşit un mare secret şi mâna-i continua să-mi mângâie fruntea.
Când ochii mi s-au obişnuit încet - încet cu lumina minusculă a ceasului de la
capul patului, am văzut-o aşa cum stătea aşezată pe marginea patului îmbrăcată în
pijamaua Deliei. Şi asemenea Deliei mă mângâia pe frunte. Şi, Ia fel ca ea, ochii îi
scânteiau la fel de blând, pieptul i se ridica şi cobora uşor, sânii mici împingând în
ritmul respirației pânza subțire. Simţeam instinctiv că nu avea sutien pe ea.
Lângă mine, foarte aproape, atingându-mă, mângâindu-mă pe frunte era o
femeie, alta decât soția mea. lar eu simţeam cum creşte în mine copleşitoare o
senzaţie nemaiîntâlnită, neințeleasă dar plăcută, foarte plăcută. Şi în timp ce o
parte din mine imi cerea neconvingător să-l mulțumesc pentru ajutor şi să îi spun
să meargă înapoi în patul ei, o altă parte din mine, îmi explica fără vorbe că
singurul lucru care mi-a mai rămas de făcut pe lumea asta era să înşfac în brațele
mele femeia de lângă mine şi să nu ii mai dau drumul să plece.
Dimpotrivă, fiecare părticică din trupul meu cerea, ruga, poruncea bărbatului din
mine s4-şi lipească trupul de femela care îi ieşise întâmplator în cale, s&-i frământe
trupul, să rupă veşmintele de pe ea şi să o posede nebuneşte acolo, pe loc, până
a istovire, până la uitare de sine. Delia era undeva departe în mintea mea, ca o
relicvă a unei alte vieți pe care am trăit-o demult, atăt de îndepărtată încât nici nu
mai eram sigur dacă existase aievea sau era doar o fantasmă a închipuirii mele.
Şi peste imaginea ştearsă a amintirii Deliei se suprapuse ca un voal străveziu,
mult mai clară şi luminoasă, imaginea celor doi tineri pe care îi observasem pe furiş
ubindu-se acolo, pe nisipul de pe marginea râului, într-o seară caldă de toamna.
Mintea mea tulburată de dorinţă reinvie în auzul meu gemelele acelei fete care se
jasase iubită, se abandonase asaltului cărnii acelui baiat, se dăruise întreagă acolo
pe nisip.
Simţeam cum sângele începea să-mi clocotească în vine Ia gândul că şi femeia
de lângă mine putea să se abandoneze la fel, să găfâie, să geama de plăcere, în
acea seară, departe de soțul ei care poate nici nu exista, nefiind decât o fantasmă
a unui trecut îndepartat din mintea ei
Şi fara măcar a-mi dau seama ce fac, am simţit că brațele-mi se întind
inconjurându-i capul încadrat de bucle şi trăgându- blând dar ferim, fără cale de
intoarcere, spre buzele mele ftâmânde de sârutâri, de dezmierdari
Trebuia să posed femeia de lângă mine, perechea prezentă pe care nu o mai
avusesem nicicând.
lar Emma înțelegând fară cuvinte ceea ce doream, a ridicat fața spre mine,
buzele ei venind cu aceiaşi foame spre ale mele, contopindu-se fierbinte într-un
sărut mai dulce şi mai fierbinte ca viața Însăși.
Am tras-o lângă mine şi m-am lipit tot de ea, apoi m-am ridicat deasupra ei
cotropind-o cu sărutări şi mângăieri iar ea s-a uni freneziei mele răspunzând febril
şi unduindu-se ca o trestie misdioasă sub povara vântului. Am mângăiat-o şi am
sărutat-o din cap până în picioare indepârtând rând pe rând veşmintele care
stateau între mine şi trupul ferbinte care voia să mi se dăruiască.
Pam scos bluza de pijama încet, savurând cu buzele şi obrazul fecare particică a
trupului ei dezvelită treptat, umplându-tmi gura cu netezimea sânilor mici pe care nu
mă mai săturam să-l sărut, să-l sug şi să-l dezmierd cu limba. Între timp o
strângeam lângă mine cu un braț iar cu celălalt îi exploram fără răbdare fierbinţeala
coapselor, coborândui în jos pantalonii de pijama, îndepărtând țesătura dintre
mine şi obiectul pasiunii mele, ceea ce doream cu adevărat să dezmiera.
După ce ne-am răsucit, ea ajungând deasupra mea, am conştientizat deodată
erecţia splendidă şi aproape dureroasă pe care o aveam.
Îmi ținea o mână pe piept, cealaltă fiind ocupată să-mi maseze şi să-mi pipăle
penisul. Drept răspuns, l-am rupt dintr-o singură mişcare chiloții subțiri şi am prins
cu toată palma deodată fructul cald şi umed al femeii care se zbătea alături de
mine, în patul meu
Şi ceea ce aşteptam să se întâmple, se întâmplă: gemu şi toată fința ei se
scutură, apoi se /4s4 moale pe trupul meu şi-mi şopti pe obraz: * Vreau, te rog, hai
puiule, hai în mine, vreau ". Faţa ei îmi părăsi faţa şio simțeam cum coboară
sărutându-mă, începând deodată să facă ceea ce eu doream, speram dar nu
credeam că va face. Îmi prinse penisul cu toată gura şi începu să-l dezmierde şi să
se joace cu el. O mână îmi mângăia testicolele iar gura fierbinte îmi acorda
mângăierea supremă.
Ce-aş fi putut dori mai mult? În ciuda stării mele plăcute şi intime, trupul meu se
încordă ca un arc, simțeam că urma să termin iar eu nu doream asta, adică o
doream, dar nu aşa repede. Dar gura fierbinte care mă mângăla şi mă sugea se
strângea ferm pe bârbăţia mea şi nu-şi slsbea de loc strânsoarea. Şi ceea ce era
normal să se. întâmple s-a întâmplat țâşnind brusc pe limba E minei şi inundându-i
gura fierbinte. În ciuda stingherelii mele, a continuat să mă dezmierde cu limba
până când am terminat şi n-am mai avut ce să-i ofer. S-a ridicat uitându-se lung în
ochii mei, trecându-şi palma prin părul meu. " A fost bine? * Am făcut semn că da,
fusese foarte bine.
S-a întins lângă mine sprijinindu-şi capul pe umărul meu. Eram istovit, dar era o
oboseală plăcută şi îmi făcea plăcere să-mi plimb privirea peste trupul gol şi
catifelat de lângă mine. Am întins mâna peste gâtul ei şi am luat de pe noptiera
pachetul de ţigări. Am aprins două şi l-am oferit şi ei. Trăgea cu sete şi arunca
fumul spre tavan. Am fumat amândoi în tăcere, dar era o tăcere aşternută în mod
norimal, ca între doi prieteni de-o viață pe care liştea n-avea de ce sâ-i deranjeze.
După ce am stins țigările, şi-a cuibărit iar capul pe pieptul meu părând să
aţipească. Dar nu dormea. Prin lumina slabă aruncată în cameră vedeam ochii ei
deschişi privind fix undeva în gol, un punct îndepartat la care părea că mintea ei
încerca să ajungă
„Am încercat să mă ridic, dar m-a înlânțuit strâns cu brațele ei mici. * Nu pleca.
Unde vrei să te duci? " Am zâmbit în întuneric.
Nu vrei o cafea sau un pahar de ceva?
Nu. Râmăi
Şi eu doream acelaşi lucru: să rămân, să prelungesc clipa cu care bânuiam,
simţeam că n-aveam să mă mai întâlnesc niciodată
Mă mângâia iar pe piept şi gura ei imi căuta gura. Bânuiam o dorință ascunsă,
nefmplinită şi indreptăţită în mângălerea ei. Voia, desigur, partea ei, plăcerea la
care îşi câştigase dreptul. Am început să o sărut pe ochi şi pe gură iar ea mi-a
cuprins fruntea între palme şi m-a dijat uşor, ca o părere, spre sâni şi apoi mai jos,
ot mai jos până când gura mea întâlni fierbinţeala dintre coapsele ei
Simţeam cum picioarele ei se îndepărtează lent oferindu-tmi esența feminităţii ei
calde şi umede iar mâinile-i mici mă dirijau acolo unde bânuisem că dorea să ajung.
Am sărutat fructul moale şi aprins de dorinţă care mi se oferea insistent şi am simţit
cum Întreg trupul ei răspundea pasiunii mele, mângâierii şi dezmierdârilor pe care i
e ofeream cu gura.
Nu eram doi oameni care se împerecheau pe aşternut. Eram un singur trup, o
singură fină care tresăita şi se zbuciuma cucerită de puterea cărnii. Ştiam atunci
că Dumnezeu era acolo, foarte aproape de noi şi încuviința tâcut unirea celor două
trupuri: bărbatul şi femeia pe care ii crease pentru a se oferi unul altuia într-o
supremă uniune divină dar efemeră.
Când Emma se zbuciuma şi găfâia tot mai aprinsă de împlinirea dorinței ei, o
tensiune puternică zvăcni iar între picioarele mele amintindu-mi că aveam şi altceva
să-l ofer. Penisul meu reinviase sprijinindu-se obraznic pe glezna ei. M-am ridicat
tulburat de o nouă dorinţă şi i-am prins fundul cu palmele trăgându-! ferm spre
coapsele mele. Ceea ce trebuia să se întâmple ce cerea împlinit cu orice preț. VA
URMA (noate)