Despre pericolele plimbarilor pe malul apei.
Poate nu are merite estetice, dar macar e reala.
„Am ieşit să mă plimb.
Nu printre oameni, eram prea sâtui de ei, i pe malul nisipos al râului.
Era o zi de toamnă caldă şi plăcută şi mulțumind în gând lui Dumnezeu pentru
lumina plăcută a soarelui am căutat să prelungesc clipa fumoasă hoinarind
îndelung, observând cu o curiozitate aproape copilărească pescarii îndepărtați şi
rațele sălbatice care Întrerupeau uneori iniştea.
Am traversat mai multe tufișuri şi m-am aşezat pe o fâşie presărată cu pietriş în.
În locul acela, în urnă cu 5-6 ani, eu şi Deiia obişnuiam să poposim şi stam lungii,
ie unul lângă celalalt, fie eu spriinit cu capul în poala ei. Erau alte vremuri,
dragostea noastră abia înfripată ne făcea să nu ne mai săturăm să ne atingem şi
să ne strângem în brae.
Dar cum orice lucru frumos e repede trecator, iar vizitele noastre acolo au început
să fie din ce în ce mai rare până când am obosit să ne mai minunâm mereu de
acelaşi peisaj, ne-am plictisit să ne mai atingem unui pe celalalt şi să facem planuri
de vitor.
Nu mai trecuserăm împreună pe acolo de vreo trei ani. Şi nu-mi parea ciudat
faptul că nu regretam vechile obiceiuri
Adâncit în gânduri, am vrut să mă ridic şi să plec, când am observat deodată ca, în
timpul cât stătusem lungit, o pereche se agezase la mai puțin de 8-9 metrii de mine,
unui lângă altul pe haina aşternuta de el pe nisip.
Stateau cu spatele la mine, dar i-am recunoscut din vedere, aşa cum se întâmpla
adesea într-un oraş mic.
EI avea vreo 20 ani bine legat si lat în spate, un tip din echipa de fotbal a liceului
din oras.
Ea insa era mignona si nu părea să aibă mai mult de 14, desi este posibil sa fi
avut chiar 16-17 ani
Stateau acolo atât de preocupaţi unul de celslalt incât, pur şi simplu, nu m-ar fi
putut observa şi nici nu doream asta. Pe de altă parte, dacă m-aş fi ridicat şi aş fi
incercat să plec, arti putut să mă observe, prezenţa mea în spatele lor neputând fi
interpretată - chiar şi cu toată indulgența - decât ca un amestec in intimitatea îor.
De cât timp stăteam acolo? Auzisem ce vorbiseră?
Nu eram pregatit să fac față acestor întrebări stânjenitoare, chiar nerostite.
Mi-am dat seama că cea mai cuminte purtare era rămân nemişcat printre tufişuri,
să mă înarmez cu răbdare şi să aştept.
Chiar mi se parea un pic amuzantă situația în care mă aflam, în mod nedesluşit
nterpretam întâmplarea ca pe o provocare neobişnuită
în momentul în care el i-a ridicat bluza dezvelind sânii mici şi începând să-i
mângâie, ea i-a desfăcut fermoarul pantalonilor şi a scos la lumină actorul principal
în piesa ce urma să se desfăşoare. Am concluzionat din naturaletea miscarilor ei
ca era obisnuita cu gestul acela.
Observarm, nu fără invidie, că tânarul era mai mult decât bine pregătit pentru ceea
ce urma să se petreacă. Palma ei părea prea mică pentru ce incerca ea să
cuprindă.
Absorbit de spectacolul gratuit care imi se oferea, mi-am dat seama într-un tărziu
că pantalonii mei deveniseră brusc prea strâmi
Am deschis fâr& zgomot fermoarul, mi-am eliberat propiul penis din strânsoare şi
am început săi fac şi eu cu mâna acelaşi lucru pe care fata îl făcea celuilalt a
distanță. Cu aceiaşi lipsă de complexe.
Băiatul i-a scos cu grabă chiloţii albi, s-a lungit pe spate şi a tras-o peste el.
În momentul acela au trecutla fapte mai concrete, fata a diijat cu o mână drumul
bărbăţiei în pântecul ei mişcându-se încet, apoi din ce în ce mai amplu, unduindu-şi
trupul cu aceiaşi dexteritate cu care un călăreț versat ştie dea ordine mute unui
armăsar nărăvaş.
Era cel mai frumos spectacol de rodeo Ia care asistasem vreodata.
Fata se ținea foarte bine în şa, apoi s-a aplecat încet pe spate iar ei s-a ridicat
peste ea apăsând-o cu spatele pe nisip, transformându-se miraculos din cal în
călăreț.
Mişcările apăsate în si dinspre coapsele fetei subliniau frumusețea tineretii lor,
pareau parca facuti unul pentru celalalt.
Fruntea lui se odihnea pe pieptul ei
A ieşit din ea.
A întors-o cu spatele spre e! şi început să o pătrundă din nou. Merita să asişti ia
aşa ceva.
În genunchi cum stătea, spriinită în palme pe nisipul uscat, fata scotea din ea
nişte gemete şi suspine care ar fi putut baga direct la balamuc un pluton de
călugări.
Eu unul ajunsesem deja în Nirvana. Necazurile, problemele care mă sâcăiseră
erau undeva departe. Nici nu mai existau
Intrucăt stăteau amândoi cu spatele spre mine, vedeam perfect intrările şi ieșirile
frenetice aplicate în intimitatea cea mai profundă a fetei
La auzul gemetelor ei finale, n-am mai putut să rezist nici eu şi am ejaculat
puternic, stropind pietrişul şi eliberându-ma de energia acumulata. Găfăiala mi-a
fost acoperită de icnetele tânărului care a ieşit brusc şi a ejaculat îndelung pe
spatele ei
Am renunțat să mai privesc şi mi-am rezemat fruntea pe pământ, încercând să-mi
normalizez respirația şi bătaia inimii care îmi lovea cu forță pieptul.
Nu i-am auzit plecând.
Dupa un timp m-am ridicat şi eu.
Am scuturat temeinic pantalonii de nisip, mi-am cercetat cu toata atenţia
îmbrăcămintea şi am plecat.
Mi-am revenit total abia în oraş. Vraja dispăruse. Rămăsesem doar eu şi
sineuratatea mea