lacrimi...
pentru rares, baiatul care ma face fericit si nefericit in acelasi timp...
cand am deschis usa, lacrimile care cursesera pana atunci pe obrajii mei si pe
perna pe care o strarisesem toata noaptea in brate au plen ca prin minune. el
era aici, in fata mea. ma privea cu ochii lui copilarosi, adumbriti de gene dese,
zambind imbuinat.
- de ce plangi? ti-am spus ca o sa vin Ia tine... mi-a mangaiat parul sim-a
strans in brate. era atat de puternic, nu-i mai simtisern apropierea de mult timp
- mi-ai promis ca o sa vii, si nu ai venit.
- rue niciodata prea tarziu.
s-a asezat pe pat si m-a chemat langa el. mi-era teama. i-am spus ca vreau
doar sa i! tin in brate si sa nu ii mai dau drumul niciodata. sa ma imbat de
mirosul hi de barbat, amestecat cu parfumul Hugo Boss si aroma pieli proaspat
esita de sub dus. sa ii mangai trasaturile felei, sprancerele, nasul si buzele
care se deschideau hulpave, pentru a musca varul degetului meu. sa imi trec
mainile prin parul i, sa ii sarut urechea cu cercel discret, sa imi impletesc
degetele cu degetele lui, frumos aranjate sa salonul de manichiura. sa îi ating
infiorat prin tricou pieptul musculos, pe care sii jucra permanent la sala,
incercand sa descopar sfarcurie deja intarite. de placere. sa-i fur din cand in
cand cate un sani, gustand mierea buzelor i, sa ating fiecare particica din
corpul care ma tinea la adapost de orice fantasa si vis ciudat. sa dorm din
nou în bratele ii, ca prima oara cand ne-am cunoscut, sa cred ca lumea incepe
si se sfarseste cu noi. sa plang iarasi, stiind ca fericirea se va destrama ca si
data trecuia, la ivirea zorilor. ar el, sa ma intrebe iar, cu glasul hui dulce,
zambindu-tni si privindu-ma copilaros:
- de ce plangi?
_ Dent ca fe iubesc rares.