Fantezii Erotice

in fiecare dimineata ma trezeam asudai, punand capat aceluiasi cosmar din
noaptea precedenta, mereu in acelasi punct. incercam sa ii percep intelesul,
dar mintea mea refuza sa-si invart rolitele. Se oprise si ea, de multa vreme,
ot intr-un punct, din care cu greu se mai putea urni. Ma multumeam sa
privesc minute in sir albul incaperii si patul micut cu cearceafuri imaculate,
schimbate in fiecare zi de o femeie barbatoasa care ma privea cu dispret si
abia daca imi arunca in treacat un "Buna dimineata” brutal, care imi zgaria
timpanul sensibil. Singura mea mangaiere de peste zi era cerul senin pe care
1 confemplam printre gratiile scorojite ale ferestrei inguste. Uram ploaia si in
momenteie acelea, cand cerul nu mai era al meu, mintea o lua razna si nimic
nu ma putea linisti. Ba da, era ceva. Cineva. Vlad, doctorul cu ochi albastri
E! imi stia gandurile si aproape ca imi ghicea de fiecare data cuvintele. Nu
erau in fapt cuvinte intregi, ci mai mult silabe dispersate. Silabe care se
loveau in capul meu si in incaperea stramia, starnind un ecou netiresc. în
schimb, vocea doctorului era blanda, cu muante parintesti care imi amintea
uneori de vocea mamei mele. Nu, vocea mamei nu era asa, nu-tmi pot aminti
decat strigatul ei disperat, acut, atunci canci cutitul ascutit, cu lama subtire,
cu care tatal meu deschidea in fiecare seara corespondenia, ii sfasia inima
si ii scurgea din trup ultimele picaturi de sange si de viata. Imi amintesc
chipul ei, schimonosit de durere, cersind indurare, ochii in lacrimi care ma
priveau fix, ca al umui animal, atunci cand e sacrificat. Da, sunt un criminal,
si acesta e cosmarul pe care il retraiesc in fiecare noapte, inchis aici, în
sanatoriul asta rece, fara pic de caldura umana.

Astazi e senin. Doctorul meu, cu ochi albastri, nu o sa vina probabil. Nu ar
avea nici un motiv. De cateva zile nu am mai facut nici o criza si ploaia nu-si
mai arunca de ceva fimp stropi printre gratii, facandu-ma sa tremur si sa
strig ca un nebun. Stropii aceia imi amintesc de lacrimile mamei. Ma ard,
desi sunt reci. Ma ingheata, desi trupul meu e fierbinte ca o torta. Stau cu
spatele lipit de zid, cu genunchii la piept si privesc panza de paianjen care
atarna de tavan. incep sa rad. Din ce in ce mai tare. Nu stiu ce ma face sa
rad asa. Poate faptul ca in sfarsit, cineva, altcineva in afara de doctor, o sa
imi tina companie de acum incolo. O vietate care isi intinde panza peste tot,
care isi cladeste o casa intr-o alta casa, care isi vede nestingherita de viata
ei intima. Nu, n-am nevoie de un alt companion. îl am pe Vlad. Ma ridic brusc,
sar in mijlocul camerei si insfac paianjenul care incepuse sa urce grabit pe
firul agafat de tavan. II strivesc cu placere in palma si nu ii dau drumul nici
cupa ce din trupul ala micut nu a mai ramas decat un praf negru amestecat cu
un fel de lichid ciudat.

Usa camerei se deschide dintr-o data. In pragul ei, e acelasi doctor care ma
supravegheaza de trei luni, de cand a incepul cosmarul. Vlad pare schimbat
astazi. Mu poarta halatul obisnuit si nici ru imi Zambeste ca de fiecare data.
E sobru, serios si tine in mana un dosar, ca si cum ar fi un profesor ce se
pregateste sa isi tina prelegerea in fata elevului caruia ii da meditații în timpul
iber. Se aseaza pe pat, langa mine, fara sa spuna vreun cuvant, dar fara sa
dea impresia ca ar fi preocupat de ceva. II simt, stiu ca ceva se intampla cu
ei. De faptcred ca e vorba de mine. Imi ia mana în palma lui si mi-o mangaie
cu tandrete. Fara sa ma priveasca în ochi, imi spune ca sentinta a fost data
si peste cateva ore voi fi executat. Nici mu realizez ce inseamna asta. Ma
ghemui Ia piepul lui si imi pun capul în poala hui. I strang in brate. O sa-mi
ipseasca. Momentul e unic, niciodata nu am mai fost asa de aproape de el
Aproape ca ii simt prin pantaloni penisul cum se intareste. E jenat, dar nu
face nici un gest sa se indeparteze. Imi mangaie parul, incercarid sa para cat
mai detasat de situatie. Nu stiu ce mi-a trecut prin minte, dar incep sa-l ating
acolo, in zona aceea. Umiiatura devine din ce in ce mai vizibila. As vrea sa
vad ce se ascunde dincolo de pantaloni, sa vad daca penisul acela e la fel de
minunat ca si el. îi deschid nasturii pe rand si scot la iveala penisul umtlat,
strabatut de vinisoare mici, cu capul rosu, mare si fierbinte, din varful caruia
o picatura se sperma se prelinge spre coaie. II privesc cu uimire - e singurul
penis, in afara de al meu, pe care il ating. Il analizez din toate pariile, il
admir si ceva ma indeamna sa imi pun buzele pe el, sa il sarut, sa il divinizez,
sa il iubesc, sa il iubesc pe Vlad, singura persoana care a fost alaturi de
mine si care nu m-a tratat ca pe unniimic, ca pe un criminal. lau penisul în
mana si il frec, de sus pana jos, mangai coaiele pline de lichidul vietii care in
curand se va revarsa peste buzele mele, peste pleoapele mele, peste intreaga
mea fiinta. Sunt ultimele picaturi de viata pe care le voi gusta... în rest, nu va
mai fi decat moarte. Vlad se intinde pe spate si ma lasa sa fac ce vreau cu
penisul lui. E singura mea bucurie ce mi-a mai ramas. il iau in gura si il sug,
vreau sa-l! absorb cu folul, sa-l fac macar pentru cateva clipe fericit pe
doctorul meu, asa cum si el m-a facut de trei luni incoace. !I inghit aproape in
intregime, si ma sufoc, si ma inec cu el, dar nu mai conteaza, oricum peste
cateva ore voi fi mort. Vlad geme din ce in ce mai tare, se cambreaza si se
prinde cu mainile de cearceatul alb, incercand sa infre si mai mult in gura
mea. Daca as putea, l-as absorbi cu totul, sa il am mereu in mine, sa fie parte
din mine si dincolo de moarie. Penisul incepe sa zvacneasca, il simt in gura
cum se face fot mai mare si vreau sa intarzii clipa cand Vlad o sa se
elibereze, dar jeturile de sperma ma inunda peste fot, in gura, pe buze, pe
fata. Cearceaful imaculat e acum ud, plin de viata, de sperma, si cu
siguranta femeia care o sa il schimbe maine o sa faca O grimasa de dezgust
cand o sa il vada, rumai ca eu nu voi mai fi aici sa ii vad fata.

Mai sunt cateva minute pana cand o sa fiu executat. Îi astept sa vina, sa ma
lege la ochi si sa ma duca in camera aceea intunecata din care n-o sa mai
vad niciodata lumina, cerul. Afara a inceput sa ploua, insa nu ma mai sperie
picaturile reci, asa ca Viad mu mai are motiv sa vina sa na linisteasca. Mi-a
promis ca va fi acolo, in sala de executie, dar ce pacat ca nu-i voi mai putea
vedea chipul. Oricum va fi trist, asa ca mai bine sa-mi amintesc de el cum era
in momentele in care viata tasnea din el. Aud cum lacatul usii se deschide.
Sunt ei. Sunt aici. Deschid in sfarsit palma si privesc. Nu mai e nici macar o
urma din paianjenul care imi invadase teritoriul. Ar fi trebuit sa-l las sa
traiasca Ar fi frobui s-o las sa traiasca