amor
De mii de ori
De mii de ori am fost rânit de moarte, nu doar învins de tine-odinioară:
şi azi, cu fimpla albă, -a doua oară
sa cred fagăduințele-ți degarte?
De cite ori nu m-ai legat ca-n toarte şi dezlegat şi-mpuns în coaste iară, încit cu
greu mă regăsesc şi-amară
de-aatita plins mi-e viața asta foarte!
De tine-Amor, mă tinguişi cu tine vorbesc, acum că ţi-am scăpat dinmreje.
Să tragi cu arcu-in gol ce-ţi foloseşte?
Securea-i de prisos şi e ruşine s-o-nfigi cu dinadinsul în gateje ori să goneşti un
om ce-abia păşeşte,
Pe _rob stapinu-in lanțuri de-l cuprinde şi obişnuieşte-ncet cu sinicia, el se
deprinde singur cu robia şi-n gînd spre libertate nu mai tinde.
şi garpele şi tigrul se deprinde, pînă şi leul a-ndura sclavia:
şi-artistului de-asemeni fantezia numai sudoarea zilnică i-O-eprinde.
Dar focul el, altminteri obişnuieşte:
căci dacă seva-n lemnul verde-o stinge, pe cel batrin îl nutre şi-ncâlzeşte:
spre duicea vreme-a dragostei - impinge, i schimbă, -i dă aripi, -întinereşte şi-n
para ei iubirea îl încinge.
De-aceea cui gindeşte căi ruşinos să erzi iubind fierbinte cînd eşti batrin, eu îi
răspund că minte.
De-o faci cu luare-aminte şi cu măsură, nu-i păcat iubirea de cite toate zâmisleşte
fraa