Fantezii Erotice

Lăsând tinerii să se grăbească să experimenteze un domeniu pe care nu-
cunosc, deschidem pentru ei poarta tuturor dereglărilor fizive şi psihice. Ei i
experiențe, dar nu ştiu că aceste experiențe vor avea pe termen lung rezultate
catastrofale şi se vor dezaxa şi se vor imbolnăvi. În realitate, nici cei care s-a
pronunțat pentru pilulă mu au înțeles ceva, nici cei care s-au opus. Cei care s-ai
pronunțat pentru, au făcut-o de complezență: ştiinci că mulţi oameni sunt slab
au cedat în fața acestei slăbiciuni; şi ceilalți, care s-au opus, au făcut-o di
ipocrizie, în numele vechilor tradiţii morale şi ei sunt primii care nu le respectă
viaţa lor personală

În tot cazul, punându-se pilula la punct, ştiinţa care credea că face un mare
serviciu oamenilor, n-a făcut decât să le permită să se dedea Ia tot felul d
excese, să devină slabi, senzuali şi bolnavi. lată binefacerile ştiinţei! Înainte «
pilulă, băieţii şi fetele erau cel puțin obligaţi să se gândească, să s
stăpânească puţin (nu pentru motive de moralitate şi puritate, desigur, ci pentr
frica de consecințele neplăcute ce puteau urma), în timp ce acum nu mai e cazu
să se controleze, se pot lăsa în voie.

Vă voi da o imagine. Ştiţi cum mergeau vapoarele în trecut. Jos, erau
maşiniştii care trebuiau să se ocupe să pună cărbune în cazare, şi grație lor
vaporul avansa; dar ei înşişi nu ştiau direcția, trebuia să fie un căpitan, acolo
sus, să se ocupe de direcție şi să dea ordine; dar e! singur nu avea
mijloacele necesare pentru a face să avanseze vaporul. lată încă o imagine a
omului: emoţiile, sentimentele, instinctele sunt combustibilul care trebuie pus
în cazane pentru ca vaporul să poată avansa. Dar dacă ru e cineva rațional
şi lucid sus pentru a se orienta, vaporul se va sparge în bucăți

În timpul unei croaziere în Oceanul Arctic o doamnă a întrebat căpitanul: "Ce
se va întâmpla dacă vaporul va întâlni un iceberg? - O, răspuse căpitanul,
icebergul îşi va continua drumul, doamnă. * Şi vaporul? EI n-a spus nimic de
vapor, pentru că era evident! Şi omul, la fel, dacă "vaporul" său loveşte un
iceberg, să nu mai vorbim. E simbolic, desigur: "căpitanul este aici în cap,
"Maşiniştii” sunt peste tot în corp: pântecul, stomacul, sexul... Atunci eu spun
tinerilor: dacă vă aţi numai după modul vostru de a gândi, după înclinațiile,
predilecţile voastre, e sigur că vă veţi sparge capul, pentru că aceste
impulsiuni sunt oarbe.

Mai inainte, Ia televizor, am auzit o fată drăguță declarând: "Îmi satisfac
toate dorințele fără complexe. * lată, ea s-a debarasat de "complexele" ei,
adică de înțelepciune, stăpânire de sine, discernământ... Da, pentru că
acestea păreau că sunt complexe, şi complexele nu sunt bune, trebuie să ne
debarasăm de ele! Pentru a merge unde? Pentru a găsi ce? Pentru a face ce?
Nu contează cet

Eu aş pune o întrebare tuturor acestor băieți şi fete care cred că ştiu aşa
bine ce trebuie să facă: "Când sunteți la servici, intr-o uzină, în faţa unui
aparat, când conduceţi o maşină, nu vă controlaţi maşina? Nu o stăpânii? Şi
de ce în toate domeniile, când faceţi bucătărie, când faceţi ceai sau catea,
de ce dozaţi căldura, zahărul şi toate ingredientele? * Ei bine, învățați că, în
voi, cu motoarele voastre, aparatele voastre, este acelaşi lucru. Dacă ru
sunteți aterți, dacă nu le dominați, veţi vedea ce o să vi se întâmple!

Pe moment, tineretul mu are decât o singură idee: cum să sară toate
barierele morale pe care Inițiaţii trecutului le-au plasat pentru a împedica
oamenii să trăiască în pasiuni şi dezordine. Câte civilizaţi strălucitoare au
dispărut, răvăşite de maladii morale şi fizice, pentru că erau dedate la xxx
sau /a culte legate de orgii! Generaţia actuală vrea să se elibereze de toate
aceste fabu-uri, să se sculească de toate regulile pentru a gusta cea mai
mare plăcere posibilă, şi această mişcare a luato aşa amploare că lumea se
întreabă ce ar putea opri-o.

În realitate, numai lumina unui Învățământ inițiatic poate reține oamenii din
această cădere vertiginoasă. Această lumină le va arăta că dedâncu-se
numai la plăceri îşi sacritică energiile cele mai prețioase. Pentru că, pentru a
alimenta acest foc care îl posedă, ei sunt obligaţi să-i dea toate resursele,
foate mobilele casei, până la mese şi scaune - simbolic vorbind; plăcerea
sexuală e un jăratec pe care ei sunt obligați să-l întrețină cu chiar substanța
ființei lor, imposibil să-l întreții cu afacerile vecinului sau cu lemnul pădurii: ei
se hrăneşte cu propriile lor rezerve, cu propriul lor combustibil... Pentru a se
merține in fiecare zi aşa cum o fac în efervescenţă şi erupții vulcanice, ei
sunt obligaţi să-şi ardă chintesența. De fiecare dată, fără să o ştie, işi pierd
o parte din frumuseţea lor, inteligența lor, puterea lor, şi la sfârşit, când au
cheltuit tot, se regăsesc urâțiţi, abrutizaţi şi bolnavi

Dacă ar exista o balanţă în care omul să poată să pună pe un taler ceea ce
câştigă gustând plăcerile senzuale, şi pe celălalt ceea ce pierde
abandonându-se lor, va constata că pierde aproape tot şi nu câştigă aproape
nimic, deci aceasta nu merită să-ți dai osteneala. Dar cum el nu se gândeşte
niciodată că senzațiile se şterg sau se uită (ceea ce am mâncat ieri nu
contează pentru astăzi), el îşi pregăteşte o existenţă de sărăcie. În timp ce
dacă face un efort de a refuza, suferă un moment, dar îşi pregăteşte un viitor
magnific. Deci, pierde câteva senzaţii, dar îşi câştigă viitorul său. Cei care
mu gândesc ar spune: "Eu sunt mulțumit, mă simt bine! " E adevărat, dar nu
mai au viitor. Să luăm exemplul beţivului, care rezumă o întreagă filozotie: îşi
caută plăcerea în vin, îl bea şi e mulțumit. Da, dar după, dacă continuă, cum
vor reacţiona şeful său, familia, prietenii?... Şi se pregăteşte să cadă în râu.
Deci, senzaţia e agreabilă dar nu durează, viitorul e râul.

Cunoaşteţi fantezia din Biblie unde Esau cedează dreptul său de întâi
născut fratelui său lacob pentru o farfurie de linte?... Pentru o senzaţie, o
plăcere e! a sacrițicat dreptul său de întâi născut şi lacob a profitat. lată o
poveste asupra căreia nu prea ne-am oprit pentru a o interpreta. Marea
majoritate a oamenilor sunt aşi în a se priva de ceea ce e mai prețios în
schimbul unei plăceri; aşa, da, ştiu să o facă, e formidabil! Gind vom înțelege
necesitatea de a ne priva de unele plăceri pentru a obține alte achiziţii infinit
mai prețioase?

Nu se mai respectă morala pentru că nu se ştie că la origine, ea e fondată
pe o ştiinţă veritabilă. Fără a vedea, stupid, vrem să dăm o ieşire tuturor
capricilor, fără a şti că fugim spre ruină, pentru că distrugând barajele şi
digurile totul e inundat, devastat, e inevitabil. lată de ce spun tineretului
"Copiii mei, trebuie să învăţaţi să discerneţi unde vă va antrena fiecare din
dorințele voastre". Dacă vă veţi simți sărăciţi, slăbiţi şi nefericiţi, este din
cauză că aţi luat-o pe un drum greșit. Alegeţi deci altul! Nu vă angajaţi pe un
drum pentru singurul motiv că e agreabil, dulce, pentru că vă veţi ruina
spiritual şi chiar fizic.

JI Cum să înlocuim plăcerea cu munca Majoritatea oamenilor caută
plăcerea, se agaţă de plăcere ca şi cum nu ar fi nimic superior ei. Şi aici se
inşeală. Vă voi arăta aceasta dându-vă un mic exemplu din preistoria omului

Chibriturile şi brichetele s-au inventat recent, pentru a aprinde focul
Strămoşii noştri îndepărtați aveau mai multe metode. Una din ele consta în a
folosi două bucăţi de lemn care se frecau una de alta; această frecare
producea la început căldură, şi după câtva timp, brusc, tâşnea o flacără
lumina. Voi cunoaşteţi toţi acest fenomen, dar v-aţi gândit să-l aprofundați
spunânch-vă că, pentru că e un fenomen fizic, mecanic, trebuie să aibă în el
mari adevăruri psihologice, care trebuie descoperite? Nu, constataţi faptele şi
le lăsați aşa, goale de sens, fără să căutaţi să le aprofundaţi şi să le
interpretați

Să vedem acum învățătura pe care o putem trage din acest fenomen. Luând
deci două bucăţi de lemn pe care le frecăm una de alta. Această îrecare e o
mişcare, această mişcare produce căldură şi căldura se transformă în
lumină. Mişcare, căldură şi lumină sunt trei laturi ale triunghiului de care
v-am mai vorbit şi el reprezintă ființa umană. Mişcării îi putem asocia voința,
activitatea, forța; căldurii îi corespunde inima, sentimentul, dragostea; luminii
ii corespunde inteligența, gândul şi înțelepciunea. Dar la fel cum omul poate
produce lumină în plan fizic, el o poate de asemenea face să strălucească în
ei însuşi, prin acte, exerciţii, produce o căldură, începe să încerce
sentimente; şi dacă mu se opreşte aici, dacă ştie să meargă mai departe
poate ajunge n fine Ia lumină, adică Ia înțelegere.

Vom studia acum acest proces în domeniul dragostei. Ce fac oamenii în
dragostea fizică? Simbolic, putem spune că se treacă ca şi cele două bucăţi
de lemn, pentru a produce căldură, adică o senzaţie de plăcere. E foarte bine,
dar de ce se opresc aici? De ce lumina ru apare? De ce nu sunt iluminaţi? Ar
rebui ca dragostea să le aducă lumină, ar trebui să infeleagă toate misterele
creaţiei, să devină lucizi şi clarvăzători! Ei nu, ei mai mult se abrutizează

Mişcarea şi căldura, iată ce inteleg oamenii, pentru moment, din dragoste,
asta e tot; ei se opresc la jumătatea drumului, nu merg până la lumină. Pentru
a produce lumină, nu trebuie să căutăm numai plăcerea, pentru că plăcerea
absoarbe toate energiile şi impiedică lumina să strălucească. Deci, e simplu,
e clar: nu trebuie să te opreşti pe drum, trebuie să mergi până pe culme, până
la lumină. Evident, vor fi pe drum mute lucruri de văzut, lucruri seducătoare,
da, oglinda ciocârliilor... dar dacă te opreşti acolo, nu vei atinge scopul. De
aceea eu spun indrăgostiţilor: aţi declanşat mişcarea şi această mişcare
produce căldura, e bine, dar trebuie acum să mergeţi până Ia lumină, pentru
că lumina este finalul, scopul întregii activități

Aproape toți de opresc Ia mijlocul drumului pentru că aici totul este atrăgător,
strălucitor... Dar _tot aici veţi întâlni sirene şi veți fi stâşiaţi. Amintiţi-vă
legenda lui Ulise; el ştia că va întâlni sirene care vor incerca să-l atragă prin
cântul lor pentru a-l devora. De aceea şi-a luat măsuri de precauție: a astupat
urechile tovarăşilor săi cu ceară pentru a nu auzi vocea sirenelor, altfel nu ar
fi putut rezista farmecului lor... Pe când el, ru şi-a astupat urechile pentru că
voia să le asculte, dar a spus tovarășilor săi: "Legaţi-mă de catarg, şi dacă
vă fac semn să mă dezlegați, strângeți legăturile şi mai tare! * Vaporul s-a
apropiat de insula sirenelor şi auzind glasul lor Ulise şi-a pierdut capul, voia
să meargă să li se alăture şi a strigat: 'Dezlegaţi-mă! Eliberaţi-măt * EI îşi
amenința tovarăşii că-i omoară dacă nu-l ascultă. Dar ei, fideli consemnului,
au lăsat legat... Vedeţi, sirenele semnifică jumătatea drumului, şi la
jumătatea drumului ru trebuie să ne oprim. Desigur, tot farmecul şi toate
seducţiile sunt aici, dar ru trebuie să ne oprim.

Cunoaşteţi "Parsifal”, opera lui Wagner. Parsifal ajunge într-o preerie unde
se găsesc tinere femei, fefe-flori, care încearcă să-l seducă, dar în spatele
acestor flori, se ascund şerpi... Aceste poveşti, şi mai sunt multe altele în
iteratura mondială, conțin mari adevăruri oculte. Ulise, Parsifal sunt
simboluri ale iniţiatului care întâlneşte tentaţii pe drumul său. Dar el ru trebuie
să se oprească, dacă ru îşi pierde viața. Trebuie să continue până pe culme,
pentru că odată ajuns acolo, el va primi totul, i se va da totul: odihna, hrana,
frumuseşea, dragostea

Pot să vă prezint această aventură un pic altfel. Aveţi o misiune de îndeplinit
şi pentru aceasta trebuie să treceţi printr-o pădure, dar iată că în pădure sunt
ot felul de flori şi fructe, şi peste tot fragi... Atunci, începeți să Ie culegeți fără
să vă daţi seama că pierdeţi mult timp; evident, ele sunt frumoase şi
apetisante! Dar iată că se lasă noaptea, nu mai vedeți să vă orientaţi, v-aţi
rătăcit; începeţi să auziţi strigăte de animale, trosnetul arborilor şi sunteți
înspăimântat... Ei da, iată ce se întâmplă discipolilor care se opresc în drum
din cauza frumoaselor frăgufe!... Veţi spune că nu mergeţi niciodată să
adunaţi fragi. E posibil, dar aceste fragi pot fi câteva fete drăguțe, sau
câteva pahare a bistro. E simbolic, infelegeți. Micile frăguțe pot îi şi căpşuni
mari

Şi plăcerea este fragii, sirenele, fetele-flori, şi dacă cădeți pradă 1or, veţi fi
mâncat. De câtre cine? De către elementali, de larve, de indezirabili, de
spirite sublerane. Ei văd că sunteţi pe cale să daţi un festin şi sosesc. V-am
mai spus: schimburile între bărbați şi femei sunt festinuri care atrag spirite
ale lumii invizibile. Şi dacă în aceste schimburi ei nu caută decât plăcerea, ei
imită la acest festin tot felul de entităţi inferioare care se hrănesc pe
cheltuiala lor, în timp ce ei înşişi nu încetează să se pericliteze.

Sunt multe lucruri de spus despre aceste festine. Când un om foarte bogat
dă o recepţie, îi trebuie, pentru recepție, o cantitate de platouri variate, vinuri,
flori... şi apoi veselă, argintărie, fețe de masă, cristaluri... Toate acestea
costă mult, şi mulţi se ruinează uneori cu recepțile lor somptuoase. Ei bine,
acelaşi fenomen se produce la îndrăgostiți când nu sunt huminaţi: ei îşi
risipesc capitalul. Din păcate ei nu o văd, nu percep că işi cheltuie forțe şi
energii fluidice, şi nu ştiu de asemenea că unde pleacă aceste energii. Dar
după câtva timp, mergeţi să-i vedeţi! ruinaţi, jumutii, da.

Şi apoi, când se dau recepții mari de care v-am vorbit, adesea hoți şi
escroci se strecoară printre invitaţi şi profită de prezența mulțimii pentru a
fura bani, bijuterii, obiecte de artă. Acelaşi lucru se produce Ia îndrăgostiți. în
timpul festintului lor hofii intră în ei, dar holi de cea mai joasă specie, pentru că
ei nu fură obiecte ci tot ceea ce este în inima şi în capul stăpânilor casei. Ei le
fură inspirația, le fură ideile, elanurile, proiectele; şi odată ce sunt
deposedaţi, cei doi nefericiți nu mai au acelaşi entuziasm, aceeaşi dorință de
a cunoaşte secretele universului... Nu, ei au acum alte dorințe mult mai
prozaice. Ei da, trebuie studiat, trebuie observat şi prin legea analogiei să
ştim interpreta tot ceea ce se întâmplă în existență.

Dragii mei frați şi surori, v-am îndrumat spre adevărurile pe care inteligența
cosmică mi le-a revelat. Am studiat şi am observat oamenii, şi am văzut că
ceea ce vă spun aici e adevărul absolut. Când ei sunt numai sub influenţa
dorinței, plăcerii, bărbatul şi femeia introduc hoţi în ei. Trebuie să aibă un
scop mai elevat pentru a face să strălucească lumina. Lumina poate să-i
sfătuiască asupra aceloraşi ospăţuri, aceloraşi invitaţii, dar în loc să atragă
oți nedoriţii planului astral, ei vor invita îngeri şi divinităţi să se bucure cu ei
Şi când aceste entităţi celeste vor impărți ce au, ele le vor lăsa cadouri;
astfel, ei vor primi de o sută de ori mai mult decât nu le-au datei. Acolo, nu
vor mai fi pierderi, din contră, vor fi revelații, entuziasm, elanuri... şi ei vor
intineri, vor reinvia.

Nu aruncându-se în plăcere vor găsi oamenii soluţia problemei sexuale.
Pentru că plăcerea mu este decât jumătatea drumului şi, dacă vor rămâne
acolo, puțin câte puţin ei se vor simi legați, işi vor pierde libertatea. Când a
căzut prea multă umiditate pe aripile unui fluture, e! nu mai poate zbura.
Atunci iată, aceasta e plăcerea: prea multă umiditate! Când văd un om a
cărui aripi nu mai pot să-l poarte (simbolic vorbind) ru am nevoie să-l întreb
unde s-a băgat, ştiu că şi-a expus aripile la umiditate. Umiditatea, e foarte
clar pentru mine, împiedică zborul. Şi pentru a le usca la lumină, trebuie mult
imp. De aceea, atenție, nu vă lăsaţi îngelați de plăcerea care vă va opri din
drum... Mergeţi până la lumină!

Dar infelegeți-mă bine: eu m-am spus că bărbaţii şi femeile nu trebuie să-şi
dăruie multă dragoste. Ei trebuie să-şi dăruie multă dragoste, dar o dragoste
mai elevată, mai luminoasă. Adică în loc să se mulțumească de schimburile
din planul fizic, a se excita, a se satisface şi apoi a sforăi, ei trebuie să fie
conştienţi de importanța şi chiar de valoarea sacră a actului sexual. Dar nu,
oți sunt grăbiţi, grăbiţi să se atunde în mlaștini, nu mai au timp de a reflecta.

Priviţi cum se petrece aceasta în mod obişruit: aceste gesturi atât de
sacadate şi febrile, aceste priviri întunecate de senzualitate... Bărbatul vrea
să xxx, să mănânce, să se dăstrăbăleze, şi in acest moment, femeia, care
este atât de proastă, se simte fericită văzând în privirea bărbatului dorința de
a o devora! Ea ar trebui mai repedă să fie speriată de ce o aşteaptă, pentru
că această privire arată că bărbatul este gata să o devasteze, de a-i lua tot;
dar ei ii place asta, ea nu cere decât aceasta. Şi chiar, dacă o priveşte cu
respect şi minunare, cu o mare lumină şi o mare puritate, ea mu e atât de
mulțumită: "De la acesta, gândeşte ea, nu te poli aştepta la nimic", şi îl
abandonează. instinctiv, femeii îi place să se simtă ca un aluat în mâinile
unui brutar, întoarsă, frământată, brutalizată, aceasta i place, în timp ce
respectul şi privirile celeste nu îi spun mare lucru. Există excepții dar în
general e atât de adevărat

Veţi spune: "Dar atunci, ru trebuie să avem plăcerea niciodată? * Ba da, dar
rebuie să căutaţi o plăcere mai subtilă, mai spirituală. Acea plăcere pe care
o infelegem pentru moment sfârşeşte prin a se transforma în otravă şi
amărăciune. Când decupăm o bucată de plumb, ea străluceşte câteva clipe şi
apoi se închide la culoare. lată cu ce se aseamănă plăcerea: cu plumbul.
Pentru ca plăcerea voastră să rămână strălucitoare şi rezistentă ca aurul,
reruie să o înnobilați, adică a-i adăuga un alt element: gândul. Dar pentru
aceasta, trebuie inlocuită ideea de plăcere prin ideea de muncă.

Munca este atunci când omul decide să mu-şi mai irosească energiile în
căutarea plăcerii, ci să le utilizeze pentru a face să funcţioneze alți certri,
sus, în creierul său... În loc de a lăsa să se se dezlănțuie in e! toate
turbioanele şi erupțiile vulcanice, să-şi păstreze luciditatea pentru a canaliza
aceşti curenţi şi a-i dirija, cu scopul de a trezi noi facultăţi care vor face din
ei un geniu, un iniţiat, o divinitate. lată cum transformă căldura în lumină;
inlocuind plăcerea prin muncă, şi din acest moment adevărata plăcere va
începe să-l învăluie: o plăcere care nu depreciază, ci de data aceasta, ridică
şi innobilează.

Desigur, muţi pretind că luciditatea omoară plăcerea. Nu, în realitate
gândirea a fost dată omului pentru a trăi mai bine adevărata dragoste; fără
sa, partea animalică, primitivă îşi va întinde asupra lui întreaga putere.
Gândirea, inteligența prin intermediul gândirii trebuie să controleze, orienteze,
sublimeze energiile. Dacă în dragoste păstraţi gândirea lucidă, dacă ea e
trează şi supraveghează, controlează, dirijează forțele, evident că nu veţi
simţi acea plăcere pe care mulți oameni o aşteaptă, adică animalică,
grosieră, lipsită de noblețe, de spiritualitate şi de altfel necontrolabilă, dar
grație gândurilor voastre, puteţi face o muncă spirituală, şi în loc să se
transforme în plumb, această plăcere se va transforma în aur pur, în
încântare, în extaz.

Plăcerea este consecința unui act care e mai mult sau mai puțin în armonie
cu alte substanțe, alte prezențe. Deci, dacă un acte în armonie perfectă cu
lumea divină, plăcerea care decurge este lărgită şi mutiplicată până Ia infinit.
Pentru moment, simiţi o anumită plăcere, dar ea e atât de grosieră,
inferioară, şi trebuie să plătiți aşa de scump încât nu merită efortul. Trebuie
răită plăcerea, da, dar o plăcere atât de lărgită şi subtilă încât vă revelează
tot universul, care vă face luminoşi, frumoşi. expresivi, puternici şi utili!... O
astfel de plăcere, da, merită osteneala, şi natura mu vă va priva de restul

lată, dragii mei fraţi şi surori, mu trebuie să vă opriţi pe drum, trebuie să
depăşiţi limita plăcerii, să încetaţi să stagnați la acest nivel prea de jos:
trebuie să urcați, să răzbateţi prin nori până Ia soare, la lumină. Nu rămâneți
sub nori: puneţi în toate acțiunile voastre un scop luminos. Orice aţi face, fie
că mâncaţi, vă plimbaţi sau îmbrățişaţi pe cineva, să aveţi ca scop lumina.
Nu faceţi nimc doar pentru plăcerea voastră. Omenirea e în degringoladă
chiar pentru că se lasă ghidată de plăcere. Îmi veţi spune: "Dar dacă nu vom
mai avea plăcerea de a face diverse lucruri, aceata mu mai are nici un sens! *
Ba da, pentru că toate merg împreună: dacă lumina şi căldura sunt acolo,
adică inteligența şi dragostea, plăcerea va fi obligatoriu şi ea. Numai
calitatea plăcerii se schimbă, natura sa, intensitatea sa. Deci, meditaţi,
refjectaţi şi nu uitaţi niciodată că dragostea voastră trebuie să vă aducă până
a fumină.