Manifestările forţei sexuale
Observaţi copiii, abia născuţi, nu se gândesc decât să se agaţe de pământ. şi se agaţă aşa de bine că merg în patru labe; tot ceea ce văd vreau să atingă şi chiar să bage în gură... Dar puţin câte puţin creşte, şi iată inima sa se trezeşte; dacă e un băiat, încep să-l intereseze fetele, se îndrăgosteşte, vrea să-şi întemeieze un cămin şi să populeze pământul cu progeniturile şi realizările sale... Mai târziu, când a cheltuit toate energiile sale şi vede că a trăit fără a realiza ce a dorit, o schimbare se produce în el: pământul nu-l mai interesează de loc şi începe să se gândească la cealaltă lume. El, care cu puţin timp înainte nu se ocupa decât cu mâncatul, băutul, făcutul copiilor şi acumularea de bogăţii ca şi cum nu ar fi trebuit să părăsească pământul, a devenit impersonal, dezinteresat, rece, obosit, blazat pentru că se pregăteşte să abandoneze tot pentru a pleca de cealaltă parte. Ce s-a întâmplat?... La originea acestei transformări e foarte simplu slăbirea instinctului sexual, şi veţi vedea imediat cum forţa sexuală determină la om natura şi filozofia sa.
Cât timp posedă această forță el e de acord să trăiască pe pământ, dar
când ea il abandonează, el nu se gândeşte decât la moarte. De aceea
anumiți iniţiaţi ai trecutului care cunoşteau aceste fenomene şi de unde provin,
de ce depind, au învățat pe discipolii lor că, dacă vor să se elibereze de
pământ cu suferințele şi limitările sale pentru a merge intr-o lume de
frumuseţe şi lumină, trebuie să-şi suprime manifestările forței sexuale, să
fugă de dorințe şi pofte netrecventând ființele sexului opus, etc... dacă nu, vor
fi prinşi imediat în angrenaj
Putem spune că la originea diferitelor tendințe filozotice şi religioase stă
forța sexuală, atracția dintre sexe, şi atitudinea pe care oamenii au ales-o
față de această forță le determină filozofia: unii i dau ieşire şi alţii încearcă
să o suprime. În realitate există şi alte filozotii, dar pe toate, mai mult sau mai
puţin, le putem încadra în una din aceste două categorii
Dacă nu vreți să rămâneţi să suferiţi pe pământ, dacă vreţi să intraţi în
eternitate nu trebuie să vă mai gândili la perpetuarea speciei pentru că
aceasta crează legături care vă vor reține pe pământ: sunteţi legat (â) de
mama (tatăl) copiilor voştri, sunteţi legat (â) fizic de copiii voştri care sunt
carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru; şi chiar psihic aveţi
legături cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhistă învaţă că, chiar când
omul pleacă pe lumea cealaltă, când se gândeşte să părăsească totul şi să
se elibereze, ei bine nu, e! are încă legături cu copiii lui, cu toți părinții săi, şi
mu poate deci părăsi regiunile inferioare ale planului astral, rămâne un timp
foarte aproape de oameni, şi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i
observa, participa la viața lor şi chiar hrănindu-se prin intermediul lor. După
această filozofie, pentru a putea fi liber mu trebuie să te căsătoreşti, nici să ai
copii, pentru că aceia care au acceptat să formeze o familie pentru că numele
lor să reziste timpului sunt atraşi de nume, de 'țirmă”, cum se spune, şi
trebuie să coboare fot timpul pe pământ pentru că, jos, această familie se
gândeşte Ia ei şi îi cheamă
Toate aceste legături pe care oamenii le au cu pământul îi impiedică să
rămână în regiunile celeste. De aceea, aceia care voiau cu adevărat să nu
mai aibă rădăcini pe pământ au devenit asceți, pusnici. Evident, filozoia lor
e adevărată pentru că ea se bazează pe cunoştinţele inițiatice. Dar a spune
că este utilă, că e adaptată epocii noastre, e o altă problemă. Se poate ca
tocmai să nu convină. lată problemele pe care trebuie să le rezolvăm.
Forța sexuală reține oamenii pe pământ, dar fără să-i lumineze, fără să-i
lege de regiunile sublime de sus. În timp ce înfelepciunea care a luminat
anumiți iniţiaţi poate să-i apropie de aceste regiuni sublime dar ei nu mai
doresc de loc să contime să trăiască pe pământ. Toţi cei care au vrut să
suprime complet această forță pe care Dumnezeu le-a dat-o nu se gândesc
decât să moară, să abandoneze tot, pentru că numai forța sexuală te poate
face să iubeşti viața terestră, pentru că ea îi este principala condiție. Nu
rebuie deci să suprimaţi această forță; toți cei care au suprimat-o au comis
cea mai mare eroare. Evident, ceea ce ii justifică este că ei doreau nirvana,
dar o doreau atât de necomwvinşi, atât de slab, că ne întrebăm dacă o vor
obține, pentru că pentru a obține nirvana, dragostea ar trebui totuşi să-şi
spună cuvântul.
O fiinţă cu adevărat luminată se leagă de Cer şi în acelaşi timp
economiseşte această forță pentru a o consacra realizării Împărăției lui
Dumnezeu pe pământ. Ea le va avea pe amândouă: cu cât va trăi o viață mai
intensă, cu atât ve fuziona cu Creatorul, cu Cerul; şi cu cât mai mult va fi cu
Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru pământ. Numai această soție e
perfectă: în acelaşi timp în care trăieşti pentru Cer, să munceşti pe pământ.
Altfel viaţa nu are nici cap, nici coadă
Din păcate, oamenii nu au putut niciodată să înțeleagă aceasta, sunt tot
timpul pe cale să aleagă una sau alta, adică ori sunt complet materialişti sau
complet... mu putem spune "spiritualişti”, pentru că a vrea să mori nu aparține
spiritualităţii. În orice caz, cei care au ales să-şi suprime forța spirituală
pentru a m se mai reîncarna în viitor, se vor incarna totuşi, şi încă de câte
orit Da, ei vor învăța să nu o mai suprime. Cerul le va spune: "ignoranților, de
ce aţi disprețuit această forță pe care Dumnezeu a creat-o de milioane de ani
cu atâta înțelepciune? * şi vor reveni pe pământ.
Dacă luăm în considerare cazul puritanilor şi anumitor mistici, vom constata
că au propagat o morală care nu corespunde atât de mult adevărului şi care,
în definitiv, a dat anomalii pe care astăzi psihanaliştii sunt obligaţi să le
remedieze. Dacă faceţi un baraj pe un râu fără să prevedeţi canale de
deviaţie, va veni un moment când apa va curge peste el sau îl va rupe:
barajul voastru nu va împiedica apa să curgă. Aşa se va petrece şi în voi
dacă veţi pune baraje energiilor care urcă în voi: tensiunile se vor acumula în
subcongtient şi va veni un moment când totul va fi măturat. Ei da, atunci cânt
mu cunoaştem natura umană, alergăm înspre catastrofe. Nu trebuie să vă
blocaţi energiile ci să vă pregătiţi canale pentru ca ele să irige întregul vostru
pământ; aşa cum au făcut Egiptenii din trecut, care au săpat canale pentru ca
apele Nilului să poată fertiliza fara.
Nu sunt pentru dezmăţ, dar nu sunt nici pentru puritanistm. A suprima totul
inseamnă a ignora motivul pentru care Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia
Când am fost în Grecia am vrut să văd mănăstirile Muntelui Athos. Am vizitat
fotul, am vorbit cu călugării care locuiesc acolo şi chiar dacă am admirat
operele de artă am plecat din acel loc cu o impresie puternică de supărare şi
risteţe. Pentru că călugării trăiau după concepții complet eronate, şi în
particular aceea a exilării principiului feminin, pentru că tot ceea ce este
feminin este rău şi diabolic. Au mers atât de mult în rejecția principiului
feminin că, nu numai că femeile nu au acces la ei, ci nu au nici măcar dreptul
de a avea o capră, pentru că e o femelă. Spuneţi-mi dacă Domul le-a inspirat
o aşa filozotie!
Eu nu sunt nici pentru puritani nici pentru dezmăţ, şi vă aduc o a treia soluţie:
cu aceasta sunteți legați din tot sutletul şi din tot spiritul Ia Sursa dragostei, şi
în acelaşi timp nu părăsiți pământul, vă faceţi treaba aici pe pământ. lată a
reia soluție. şi într-o zi veţi înfelege că e cea mai bună: a avea in acelaşi
imp Cerul şi pământul.
Nu ştiu dacă veţi fi convinşi de explicațiile mele, dar poate că peste un timp
veţi fi obligaţi să o faceţi pentru că veţi vedea că am găsit soluția multor
probleme pe care alţii nu au găsit-o pentru că nu au îndrăznit sau nu au putut
să le alăture pe cele două: sau dădeau curs liber forțelor sexuale şi sfârşeau
în dezmăţ, sau le suprimau complet şi deveneau eunuci. Dar când suprimăm
această forță, suntem nimiciţi, pierdem sensul, gustul vieții şi chiar ne acrim,
devenim răi. Şi, ce puteți aştepta de la un eunuc? Să compună simfonii, să
scrie poeme? Cu un eunuc nu mai e nici o creatie e sfârsitul e moartea