veninul singuratatii
pentru o iubire pierduta
Afara-i frig si e uscat si trist,
Deja de vara nu mai stiu,
Nici nu mai stiu de ce exist,
Cand sufletul mi-e-asa pustiu
Oricum iubirea m-a uitat,
Singuratatea nu-i usoara,
Si ma cufund treptat treptat
in intunericul ce ma-nconjoara.
Eu stiu ca juna ma-ntelege
Si suferinta crunta-mi vede,
Doar ea nu vrea sa ma renege,
Si ea-mi vegheaza si ma crede.
Un drum pustiu am strabatut,
Si flori erau doar maracini,
Un ghiocei frav am vrut,
Dar m-am lovit numai de spini.
Norocul apucase un att drum
Si nu I-am intalnit vreodata,
Numai durerea mi-e sorit-acum,
lar poarta fericirii ferecata.
Iubirea e acum numai un vis,
Din întuneric mi-as dori sa plec,
Dar sa zambesc mi-e interzis
Sin marea de tristete ma inec
Ascultă
Nimeni nu a citit încă această fantezie cu voce tare.
Autentifică-te ca să trimiți monede vocilor care o citesc sau ca să citești tu această fantezie: o poți înregistra direct din browser sau poți încărca un fișier audio.