SPERANTA
DESTINUL... NU E SCRIS SI NU IL POTI AFLA
Multe lucruri ciudate ni se întâmplă-n viaţă
Puţine dintre ele le-nțelegem pe deplin
Speranţa de mai bine e ca un fir de aţă
Dar pesimismul e un şarpe cu venin.
Incâtuşat e omul pesimist
Şi-n suferință el nu va găsi scăpare
inconştient e omul optimist:
El crede că poseda tot ce de fapt nu are.
Ori pesimist, ori oplimist-a fie în zadar:
Nimic nui de pierdut, nimic de căştigat
Şi din greşeală tu speranța de ai alungat
Nu dispera, tu în zadar te-ai mâniat.
Paharul cu speranţă, pahar cu apă vie
Se poate transtorma-n otravă, atunci când ai să pierzi,
Deci nu atinge-n van acest pahar, e otrăvit, se ştie,
lar de-l vei bea, în negru, nu în roz lumea tu ai s-o vezi
Destinul nu e scris şi nu îl poți afla
Dar fiecare-n parte şi- făureşte-n taină,
Jar pentru tine tot ce-a fost şi ce se va-ntâmpla
E rodul gândurilor tele ce poartă-a sorții haina.
Priveşte în singurătate a cerului imensitate,
Cu marele-absolut tu vei găsi atunci vecinatate,
De ce e ceru-albastru, de ce luminari dalbă?
Pentru că toate noartă a Domnului strălucitoare salbă