GANDURI
DURERE - oare acesta e cuvântul care numeşte ceea ce simt? Nu. Nu e potrivit. Te doare capul, o mână sau un picior, dar când e vorba de suflet e altceva. Suferinţa sufletului pleacă întotdeauna de la un neajuns, de la ceva ce lipseşte, ceva ce nu este... Am auzit oameni care au rămas fără o mână sau un picior spunând că simt durere fizică deşi erau conştienţi că acea parte a corpului lor nu mai există. Oare aşa o fi şi cu sufletul? Simte mai profund, mai acut lipsa a ceva ce a fost şi nu mai este? Cu siguranţă. Orice durere fizică trece, mai devreme sau mai târziu, cea sufletească însă nu dispare, nici măcar nu-şi pierde din intensitate. Unii spun că te obişnuieşti, eu însă cred că devii una cu suferinţa, te contopeşti, te îmbraci, te înveleşti cu ea... M-am îmbrăcat în singurătate şi urlă sufletul meu. Nu mă aude nimeni şi nici nu vreau asta. Nu-mi doresc să ştie cineva ce se întâmplă cu mine. Ceea ce vreau este să se sfârşească, să găsesc acel "ceva" ce lipseşte, să-l pun la loc şi să trăiesc la maximum sentimentul. Până să găsesc ce am nevoie, îmi trăiesc singurătatea. O trăiesc cu toată puterea, aproape cu sentimentul autopedepsirii. Mă complac şi în acelaşi timp mă zvârcolesc în neputinţă.
Într-o dimineață m-am trezit cu speranța (pe care o regăsisem peste noapte) că va
A mai bine. Am crezut cu toata pulerea acest lucru şi mi-am repetat că se va
întâmpla ceva ce va da altă formă sufletului meu. Şi s-a întâmplat: te-am întâlnit pe
ine; te-am întâhit şi te-am urmat. Cum aş fi putut să n-o fac? M-am hrânit cu
bucuria de a-ti auzi glasul, de a închide ochii fără teama că atunci când îi voi
deschide nu vei mai fi. A luat sufetul meu o altă formă, a unei păsări, aşa cum
mi-am dorit. Am zburat sus, sus... Doamne, ce zbor! Ce frumos era cerul şi câtă
lumină de cuprins cu două mâini!
Am zburat şi fiecare bătaie de aripi era un vis ce speram sa mi împlineşti. Ai
zburat cu mine până ce am devenit o singură bătaie de aripi. M-am îndrăgostit
(cum să nu o fi făcut? ) şi toată lumea era a mea. Mai mult de atăt, m-am lasat
purtată de dragoste până mi-am inundat sufetul cu minunatul sentiment al
împliniri. Găsisem ace! "ceva" care ia forma sufletului, care te completează şi te
ntregeşie.
Doamne, câtă lumină de cuprins într-un singur sullet!
Lupt cu gândurile. şi imaginile ce-mi năvălesc prin minte, iar dacă în cele din urma
adorm, te visez. Uneori visele. îmi par reale şi deschi ochii zâmbind. ntind brațele
să te cuprind dar realizez dezamăgirea şi izbucnesc în plâns şi plâng, şi plâng
sperând că în cele din urină vor seca şi lacrimile, şi visele, şi cuvintele. Tot ce vreau
e să te am lângă mine, dar nu eşti... şi probabil nu vei mai fi niciodată... Mi-a spus
cineva că am făcut o pasiune pentru tine. Nu neg. Dacă ceea ce simt, dacă faptul
că te doresc atât de mult alături de mult se numeşte pasiune, atunci aşa să fie.
Stendhal spunea că "pasiunea e tot ce poate fi mai interesant, căci în ea totul e
neprevăzut, iar purtatorul îi este victima”. Sunt victima pasiunii mele şi o trăiesc cu
fiecare suflare, cu flecare bataie de inimă. Dacă singurătatea se hrâneşte cu
sufletul meu, atunci sufletul mi-l hrănesc cu "nebunia" asta ce am născut-o din lipsa
de tine. Continui să trăieşti în mine. În fiecare zi mă însoțeşti pretutindeni -
ransparent şi intangibil- până obosesc încercând să te materializez şi mă arunc în
ungherele minţi mele ca să mă mai odihnesc un pic... Ploua... Nu mai văd stropii
de ploaie căzând. Aud doar picăturile lovind apa baltoacelor din drum. E iar bezna
Luminile de la ferestre se sting una câte una. Oamenii merg să doarmă, numai eu
rămân de veghe. Sunt ca un paznic al nopţi. Rămân trează până în zori să țin
companie lunii. Dacă încep a plânge, ştiu că nu-mi spune nimic. Mă lasă să-mi vărs
jalea iar uneori mai scapă câte o stea şi pune în locul ei lacrimile mele.
Simt oboseala în fiecare celulă din corpul meu. Aş merge să dorin, dar patul e
prea mare şi prea gol pentru mine. Nu pot să-mi as capul pe perna moale şi sa
închid ochii pentru că paginile amintirilor cu noi se răsfoiesc şi când deschid ochii,
nu eşti, şi când întind mâna nu te găsesc... E prea mult de îndurat, aşa că, mă
aşez în fotoliu, cu urechea ciulită, sperând că-mi vei bate la uşă.
În ultimul timp am început să mă obişnuiesc cu gândul că atât a fost să fi, că nu
mai aveai nimic să-mi oferi. intense trăiri într-un timp aşa de scurt. Nu pot să nu mă
intreb de ce nu a fost mai mult, de ce nu am rămas acolo sus - mai aveam atâtea
de oferiti
Mă gândesc la cum iţi este ție. Ți-o fi greu, ţi-o fi uşor? Îi lipsesc? Te gândeşti la
mine? În sufletul t4u e acelaşi zbucium? Nu îndrăznesc să dau un răspuns. Oricare
ar fi el, nu mi-e de folos dacă nu te aduce înapoi... Mă cuprinde un sentiment de
vină ca al unui acuzat care, nemaiputând lupta pentru a-şi demonstra nevinovăția,
începe să creadă contrariul. Mi-aş asuma toată vina dacă asta te-ar aduce înapoi.
Ma simt în stare de sacrificiu, de compromis, de aproape orice doar să zburăm din
nou. Îmi spun în gând că trebuie să fac ceva. Mă agil, mă gândesc şi în final mă
intreb: ce să fac? lar cad în deznădejde. Chiar nu ştiu încotro s-o apuc. Te-aş suna
să-ti aud vocea, dar nu aş şti ce să-ți spun. M-aş pierde toată şi mă tem să nu
încep a plânge. Poate că lacrimile mele te-ar aduce inapoi, dar nu aş accepta sa vii
a mine din milă. Şi uite aşa îmi piere curajul de a-ţi spune măcar că îmi lpseşti, că
mi-e dor..tare dor de tine... Nu ştiu ce ai simţit tu. Nu mi-ai spus. Ai păstrat pentru
ine. Poate ştiai că vei pleca şi te-ai gândit să iei tot ce poţi lua. are ai gândit că
nu pot înțelege şi pastra cuvintele tale? Am în minte doar imagini pe care le
răsfoiesc ca pe un album mai tot timpul. E hrană pentru sufletul meu deşi nu e
suficient. Închid ochii şi sper ca atunci când îi deschid să te vad lângă mine.
Zadarnice strângeri de pleoape - nu te aduc înapoi... Doar lacrimi mari şi fierbinţi
se as ca o hlamidă peste privirea ostenită de căutări. Cobor pleoapele grele şi
mai mor puțin, doar atât căt să mă pot suporta mai uşor.
M-ai sunat... am vb cateva minute fara sa ne spunem nimik. Ai inchis si am simtit
un gol in stomac, sufletul s-a sfaramat în miloane de bucatele iat lacrimile nu au
intarziat sa apara pe obrazul meu. Am simtit cuvintele lui ca pe niste lovituri de bici.
Merit? Gandul ma poarta la teribila melodie, golul din piept a inceput treptat sa mi
se umple. Dar nu
Acuma ploua. Cerul se uneste cu pamantul. Sunt pe balcon. Privesc cerul
ntunecandu-se. M-am ridicat si am intins mana in ploaie ca un cersetor. Mi-a venit
deodata sa plang. O tristete, nu pentru mine, nu din mine, mai adanca, mai
obscura, urca din pamantul inmuiat. Cat de incarcate de tristete sunt aceste ore de
ploaie! în minte ti se redesteapta toate amintiile amare ingropate în suflet -
despartiri de prieteni, zambete de baieti, sperante ce si-au pierdut aripile ca niste
fluturi din care nu a ramas decat viermele. Si acest vierme s-a asezat pe frunzele
sufletului meu si le roade. Putin cate putin din ploaie. si pamant si prinde iarasi
contur amintirea prietenului meu. Vreau sa vorbesc cu el, pentru a sfasia plasa
stropilor de ploaie si a putea respira.
Dar nu a fost asa. Vreau sa-i spun, vreau sa stie, vreau sa fie bine. Nu pentru
mine, nu pentru el, pentru amandoi dar... nimic.
Plang. Ploua si fulgera. Nu imi pasa. Stropii mari de ploaie se amesteca cu
acrimile mele. Sa fie de-ajuns? Un sentiment greu ma incearca. Ma simt singura si
gandul imi strabate fulgerator capul. O data, de doua ori, de trei ori si... nu imi da
pace. Nu ma pot da batuta. Trebuie sa lupt impotriva El. Dar e greu, caci sunt:
singura. Trebuie sa vorbesc cu cineva. Dar un gand infricosator imi apare în
minte... cu cine? Sunt speriata, tremur, oare ei ma mai vor? Ma mai suporta?
Suna.. nu pot raspunde. O fac... vreau sa povestesc dar cuvintele nu vor sa iasa.
Mintea e lucida, sau cel putin isi revine. Cuvintele nu ma vor... refuza... e inteleg!
Si inchid! Fulgera si mai tare! Oare daca ma fulgera mor..? Dar nu... trebuie sa
indur. imi sterg ultima lacrima de pe obraz si ma strang puternic in brate. Voi fi
puternica trebuie sa merg mai departe.
lar acum realizez ca un vis frumos este acela care nu se indeplineste... si... renunt.
GAME OVER s-a terminații