Fantezii Erotice

Amu cică era într-un sat un tăran. Si tăranul acela a iesit odată în tarină să
samene niste pâpusoi. Si cum sămâna el, tocmai atunci s-a nimerit să treacă pe
acolo Hristos si cu Sfântul Petrea. Hristos să nu tacă molcum si să-si caute de
drum?

- Da ce sameni acolo, om bun? întreabă el.

- ta, niste pule samân, răspunse târanul cu obrăznicie.

- Pule ai zis că semeni, pule să dea Dumnezeu să se facă, zise Hristos,
biagosiovind sâmânătura cu amândouă mânie, si apoi se tot duse în drumul său
impreună cu St. Petrea, care nu-si putea stăpâni mierarea de cuvintele ce auzise
că au iesit din gura iui Hristos, pentru că niciodată nu mai vorbise Mântuitorul asa
de buruenos.

Târanul, după ce mântui de sâmânat, se întoarse acasă. Apoi, la vremea
prăsitului, a venit de a prăsit păpusoii după rânduială, si iar s-a întors acasă. Dar
când vine ia cules, ce să vadă? În loc de pâpusoi, de fiecare strujan erau câte
trei-patru drugălete de pule, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze si mai
răzbelite!

- Ptiut drace, iaca ce s-au ales de muncusoara mea de toată vara, zise tăranul,
scărpinându-se-n cap si trântind cusma de pământ căt ce putu. Asta n-am pătit-o
de când m-a făcut mama... tu-i matele acrului! - Ei, ei! Amu cei de făcut? - Tu-i-as
descântecui celui cu blagoslovenia, că pocit a mai fosta gură.

Si cum sedea tăranu uimit, numai iaca ce trecea pe-acolo un potâng de babă.

- Bună-vremea, om bun, zise ea.

- Să-mi bag genunchiul în văjoiul cui stiu eu, mătusă, zise târanul îndrăcit de
năcaz.

- Dar ce, Doamne iartă-mă, esti asa de măscărâgios, mâi omule, zise baba
posomorâtă. Nu tii oarecum să vorbesti asa, de fată cu o bătrână ca mine?

- D-apoi cum să mai vorbesc si eu, mătusă, când vezi cum si-a tăcut Dumnezeu
râs de muncusoara mea. Dă, Ia sărăcia în care mă găsesc, pule-mi trebuie mie?
Uite colo pe ogor, si-apoi mai zi si dumneata dacă mai ai ce.

Când se uită baba pe ogor, îi pune mânile în cap de ce vede... pule si ar pule,
bete si răsbelite, în toate pârție.

- Vai de mine si de mine, nepoate! Asta încă-i una.

- Ba dac-ar fi numai una, ce ti-ar îi, mătusa! Dar asa sint sute de sute si mii de mii,
în cur să le til... 'Turi asa si pe dincolo că nu stiu ce să mai fac. Îmi vine să mă
spânzur, nu altăceva.

- la iasi, nepoate, zise baba uitându-se cu jale la pule... De unde stii c-aista nui un
noroc de ia Dumnezeu pentru dumneata?

- Norocul aista să nu-l mai dea Dumnezeu nici dusmanilor mei, mătusă, dar unde
s-a mai auzit o chiznovătie ca asta - să mânânci pule în loc de păpusoil la
învată-mă si dumneata ce să fac? căci pe mine nu mă mai ajunge capul.

Stă ea baba oleacă pe gânduri si apoi zice:

- Nepoate, eu te-as învăta ce să faci ca să te destaci de dânsele râpede-răpede si
să scoti bani înzâcit si însutit decăt pe pâpusoi, dar ce mi-i da?

- Ce spui, mâtusâ? Învată-mă, că t-oiu da ce mi-i cere si un vrav de pule pe
deasupra.

Când a auzit baba de pule, i-a zvăcnit inima... căci î curgea ochii după dânsele,
când le vedea asa de zdravene si de bârzoete.

- Apoi iacă ce să faci, nepoate: încarcă-le în car si le du la târg că ai să le vinzi ca
chiperiul. Dar mânca-te-ar norocul să te mânânce, acum trebuie să las rusinea ia o
parte si să te învăt cum ai să inveti pe cumpărători a le intrebuinta.

- Că bine zici, mâtusă, ie spune-mi, rogu-te!

- Când a fi să le vie dor de pulă, s-o suere cum sueri oile la strungă.. si atunci,
numai să-ti poată curul... lară când s-ar sătura de ea, să zică: ho! ho! haram
nesătios. Si atunci pe loc se moaie si te descotorosesti de dânsa.

Si drept dovadă, baba îsi insfacă o mătrăgună, care era mai mare, de pe un
strujan, si începe s-o puie în lucrare cum se cade.

Târanul a incremenit, când a mai văzut si asta.

- Dar de unde ai aflat mestesugul ista, mătusâ? zise e! cu mierare.

- Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcele, eu am tâiet lemne... Nu mă
mai întreba cur, si zi bogdaprosti că ti-am deschis ochii ce să faci.

Târanului atât i-a trebuit. Dă babei ce-i făgăduise, apoi se duce acasă, îsi pune
scoartele la car si-l înfundă bine, înjugă boii se întoarce fa ogor, încarcă un car
zdravân de pule - sila târg băiete, cu dânsele de vânzare.

Si cum ajunge la târg, nici tu una, nici tu două, odată începe a striga, cât îi iua
gura:

- Hai la pule, hai la pule! Pule zdravene si tari pentru jupânese mari

O cucoană văduvă, auzind asa vorbe din gura tăranului, trimite o slujnică să-i
cheme ia dânsa ca să-i deie un col

Siuinica se duce si-l cheamă pe târan. Si cum vine târanul, cucoana îsi ia la trei
parale, zicând:

- Dar bine, măi târane, ce porcării spui pe lângă cerdacul meu, că te mănâncă
mama dracului! Acus te pun ia scară si-ti trag o bătaie, de te-or duce cu cerga
acasă... Înteles-ai?

- Apoi, dă, rmilostivă cucoană, zise tăranul scărpinându-se în cap. Să ierte cinstită
fata dumneavoastră, ce să facem? la niste pule ni-a dat Dumnezeu si le-am adus
si noi Ia târg, să vedem, n-om pută prinde ceva parale pe dânsele, că ne mânâncă
si pe noi o multime de angării si nevoi de toate felul.

- Mi tărane, esti nebun, ori cum esti de vorbesti pleve de fată cu mine?

- Ba, ferească Dumnezeu, cinstită cucoană, vorbesc vorbe sănătoase, săracul de
mine! faca să vă aduc una ca s-o vedeti, dacă nu mă credeti... 'Tu-as praznicul cui
e-a plămădit, că m-a făcut să întru în dihonii cu lumea din pricina lor. Încaltea
dac-ar fi de parte femeiască, le-as tine pentru mine, dar asa.

Si odată se duce la car si alege un stiulete de puloiu, care era mai mare, si cu
dânsa de-a dreptul în casă la cucoană.

- Iaca, cucoană, sagă-ti pare dumitale asta? Vezi acum pe ce s-a dus munculita
mea de toată vara? S-apoi dumneata mă mai înghi si cu bătaie, că pesemne nu-s
eu destul de bătut de Dumnezeu! 'Tu-i-as patruzecile cui stiu eu să-i fut, că au
inceput a mă lua lumea de nebun.

Cucoana vede acum că tăranui are dreptate, si se face a se uita într-o parte, dar
ot trăgea cu coada ochiului sila cinstita pulă din când în când.

- Bată-te focul să te bată, măi tărane, că ticălos mai esti... S-apoi cum s-ar face ca
s-o poată cineva intrebuinta, când ar vr$? Nu-i vorbă, că mie una nu-mi face
trebuintă. Dar tare mă mier si eu de asa comediel.

- Cum să se facă, cucoană! Să ierte cinstita fata dumneavoastră, ia, când vine
cuiva poftă de dânsa, o sueri de câteva ori, cum suerăm noi oile la strungă, s-apoi
atunci, tine-te la frecus - cât ce-i pută, că las: dacă m-a da de rusine. lară când te-i
multumi si-i vrea să te lese de frecus, să strigi la dânsa: ho! ho! haram nesătios! Si
atunci îndată numai ce-o vezi că se trage înapoi frumos, ca serpele la apă dulce.
Si pe urmă, de câte ori i se scoală... tot asa să faci. Si dacă nu te-i muitârmi, atunci
să mă blastâmi pe mine.

- Bată-te pustia să te bată, mojic măscărăgios, c-al dracului mai esti, zise cucoana,
care începuse a se mai deprinde cu vorbe de masă... a iesi oleacă afară din odaie,
s-apoi te-oiu chema eu acus, că am oleacă de treabă.

Târanul tace molcum si iese. lară cucoana, drept cercare, începe a suera
nătărânga, si atunci cinstita pulă face zbăc! în pizda cucoanei... Si dă-i, si dă-i, de-i
mergea colbul. Dar chita cucoanei! Vorba ceea: baba bătrână nu se sparie de pula
groasă.

Sedea, sărmana, cum sede mielul la tâta oaei, până ce se satură de supt.
Cucoana era de cele mai târtose:

Strâmtă-n pizdă, tare-n sele, Crâscă pula din măsele Că-i cam iute ia otelet

n stărsit, după ce s-a săturat cucoana bine, apoi zice încetisor: ho! ho! haram
nesătios! pula atunci pe loc s-a muiet si foflenchiul cade jos... Cucoana îndată o
rădică cu mare sfintenie si o pupă drept în bot... Apoi strigă pe târan în casă si,
uândur! cam pe departe, zice:

- Si cam cum s-a întâmplat de ai tu blăstâmătii de-aiste, măi târane?

- Cum să se-ntâmple, cucoană? la, mai astă primăvară, sămânând păpusoi în
țarină, a adus dracul - că mai bine n-oiu zice - doi oameni pe acolo. Si unul din ei,
m-a întrebat: ce semân? Eu să nu-mi stăpânesc gura? M-a împins păcatul să
răspund în ciudă că pule samân, să iertati dumneavoastră? Si atunci el, pocit ia
gură sau naiba îl mai stie cum a fost, a blagoslovit cu amândouă mânile spre
ogorul meu din treacăt, zicând: Pule să dea Dumnezeu să se facă. Si cum vedeti
dumneavoastră, pule s-au făcut, cinstită cucoană. Si iac-asa m-am făcut si eu
negustoriu de pule, fără stirea lui Dumnezeu. Si, pula mea si trei bani, s-o cărută
de jidani, să ierte cinstită fata dumneavoastră.

- Dar bine le mai zici pe nume, mânca-le-ai pe ceea lume!

- Apoi, dă, cucoană, dac-asa le cheamă, cum hastă pulă să le mai zicem?

- Măi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos si cu Sfântul Petru? Că numai ei
sunt asa făcători de minuni

- D-apoi dă, cucoană, mai stiu eu cine să fi fost? Dumnezeu ori dracul, să-i bag în
pchizda mâne-sa, că mai bine nu le-oiu zice, să ierte cinstită fata dumneavoastră,
că stiu că mi-a făcut-o bună.

- Dacă-i asa cum spui tu, măi târane, apoi eu cred că tot Hristos a fost. Si
de-aceea, hai sâ-ti cumpăr si eu una, spre aducere aminte de anul când s-au făcut
pe ogoară de cele care spui tu... căci după mine asta-i semn de belsug.

- Pule, vrei să zici, cucoană.

- De-acelea, mânca-le-ai să le mănânci, că mult le mai porti prin gură.

- Apoi dă, dac-asa ni-i deprinsă gura, ce să facern? lertati si dumneavoastră! Dar
si dac-a fi după vorba dumitale cucoană, apoi mult stau eu si mă mier de
Dumnezeu. Ce dracul? N-are ei altă treabă decât numai să se-apuce de făcut pule
pe ogoarele oamenilor! Doamne iartă-mă, dar pulos trebuie să mai fie si
Dumnezeu acela, de-i plac asa de mult pulele! Însă mai stii păcatul? Oiu tace si eu
ca dumneata, cucoană. Poate a vrut Dumnezeu să se cace cu bani în punga mea,
că de mult sade pustie - frântă de para n-am la sulletul meu. - Ei, ce zici, cucoană,
jei-ti una ori ba? - că mă prea întărziiu cu iarmarocul.

- Apoi ce mii cere tu pe scârnăvia asta, zise cucoana, făcându-se că i-i greată,
oarecum... Vorba ceea: deie-tni-o Dumnezeu, dar nu-mi trebuieste.

- Apoi ce sâ-ti cer, cinstită cucoană! Că să nu ne zbatem, mi-i da cinci sute de lei
n capăt si pace bună.

- Ce-ai spus? Cinci sute de lei? Dar stii că esti de duh, măi târane!

- Apoi, dă, cucoană, mult mi-au asudat si mie coaiele, pân-am prăsit atâta amar de
pule, si le-am adus în halul ista, cum ie vezi... si dacă de la una ca dumneata nu
m-oiu chiaburi, apoi de ia tărance de-a noastre t-ai găsit să mă pricopsesc? Că ele
ar voi să le dai câte-o testea de pule de-o para si câte-un vrat pe de-asupra... Asari
a noi la tărani, băga-mi-as, Doamne iartă-mă, să-mi bag! să iertati de vorba cea
proastă

- Măi tărane, dar trei sute de lei nu ti-i deajuns?

- Nici o ietcaie mai putin, cucoană.

- Patru sute, măi

- Nu se poate, cucoană.

- Nici 450?

- Ba nici 499 de lei si 39 de parale. Nu te mai pune si dumneata, cucoană, pentru
50 de lei. Fâ-mi încaltea o saftea să nu mai stea, c-ai să ai o bunătate de pulă, de
mi-i pomeni, si mi-i îndrepta si la alte cucoane de-a dumneavoastră.

- Hai, na-ti 500 de lei, zice cucoana. Dar nu cumva să te obrăznicesti să spui cuiva
că mi-ai vândut mie mâscarale de-aiestea, c-apoi al tâu e dracul. Înteles-ai?

- A... rat cucoană, d-apoi eu grija asta o am, păcatele mele?

n stărsit, cucoana dă 500 de lei, îsi ia pula - si târanului pe ici i-i drumu, se duse-n
reaba lui să vânda cum a pute si pe celeiatte pule. Dar pule de-ar ave, despre asta
nu se mai plânge el acum. Vorba ceea: calul bun din grajdiu se-ntreabă.

Dar ce mai atâta vorbă. Cum s-a dus tăranul, cucoana cea păsină si spăsită face o
cutie. de argint poleită cu aur, imbodoleste sfânta pulă în bumbac, stropit cu
aromate, o asază si-o încuie în cuție ca pe un odor nepretuit, ia cheia ia sine, si,
când îi veneau haghitele, se aseza gospodăreste pe treabă, îsi astâmpăra pofta, si
ca mai ba să-i ducă dorul, sau să mai umble pe apucate, ca până atunci. Se
inchipuluise biata cucoană cât se poate de bine pentru bătrânete.

Ami, intr-una din zile, iaca ce vine popa de pe mosia cucoanei s-o roagă de toti
Dumnezeii să-i boteze un copil. Cucoana, ca să nu strice hatârul popei, pune caii la
cartă si se duce cu dânsul în sat să-i boteze. Si după ce-i botează copilul, râmâne
la popa la masă în acea zi. Si, la masă, luând si cucoana mai mult un pâhârut,
două de vin, - cum îi treaba oamenilor: ba, ia poftim luati macar până la brâul
preotesei, ba, atâta rău să fie! - pe cucoană o ia vinul de cap, si pe loci si vine
poftă de pulă... Ei! Eit ce-i de făcut? Dă cucoana să se ducă acasă, popa si cu
preoteasa n-o lasă.

- Ai să mâi ia noi în astă noapte, cumătrită, ziseră ei, că doar nu-i plâng copiii
acasă.

În sfârsit, cucoana scâpâra de dor de pulă.

- Cumetre părinte, zise ea de ia o vreme: dacă nu mă lăsați să mă duc, tine cheia
asta, si fă bine sfntia-ta de te du acasă ia mine, deschide lădoiul de lângă patul
unde dorm eu, scoate de-acolo o cutie de argint si mi-o adă incoace, că-mi trebuie
ceva dintr-insa: chitibusuri de-a noastre, sti, cum îi treaba femeilor.

Popa, chitind că-s niste daruri pentru preuteasă, pe dată si porneste călare.

Si ajungând ia cucoană acasă, umblă în lădoiu, ia cutia si porneste grabnic cu
dânsa înapoi spre casă.

Era pe la amează, în rmilocul verii, si da inima din popă de câldură. Când, pe la
mijlocul drumului, trecând prin marginea unei păduri, stă la umbra unui copac
pletos să se răcorească oleacă. Si cum sta de se râcorea, îi dă dracul în gând să
umble în cutie si să vadă ce-i acolo? Suceste el cutia, o învărteste si nu stiu cum
face de-o deschide. Si când se uită îniăuntru, ce să vadă? Vede cosgogermite
mascara, înveită în bumbac stropit cu aromate... Atunci popa, cuprins de mierare,
incepe a suera. Si cum se mira el suerând, pula tace zmâc în curul popei.. Popa
atunci incepe a răcni si a zice: Doamne, izbâveste-mă de vrăjmast Nu lăsa pre
robul tău de bațiocora diavolului! Că tie unuia am sit si afară de tine pre altul nu
Stiu! Dar toate erau în zadar. În sfârsit, dacă vede popa si vede că nu mai este
scâpare, scoate bârnetul de ia izmene si cu un capăt îl leagă de copac, iar cu
celălalt capăt de bărnet leagă pula cum poate, si unde nu începe popa a se zmunci
si a cotigi în toate părti, cum se zmuncesc boii a tânjală, când trag ceva din greu,
dar nu era chip... Se roagă ei popa, râcneste el popa, cârneste el popa, dar n-
nădejde de scâpare, c-o dat peste pulă mare.

n stărsit, oleacă de nu era să iasă sufletul din popă; când noroc de la Dumnezeu,
iaca o vacă, pe care o pălise strechea, cât pe ce era să deie peste dânsul să-l
zdrobească. Atunci popa, de spaimă, începe a striga deznădăjduit: ho, hol, haram,
mânca-te-ar lupchii să te mânânce! Vaca dă în lături si atunci numai iaca si pula
ese din curul popeil... Si când se vede popa scăpat, o si croieste la fugă prin
pădure ca un nebun, lăsând si cal si cutie si pulă si bârnet si preuteasa si cucoană
si tot si se ca maiduce în toată lumea Si dus a rămas si până în ziulica de astăzi