Fantezii Erotice

„Amu cica era odata într-un sat un baetan, care n-avea nici tata, nici mama si nici o
ruda; asa era de strein, de parca era cazut din ceriu. i fiindca baetanul acela era
supus, rabdatori si tacut, si barbatii si femeile din acel sat se luase a-i zice "fonica
cei prost, lonica cel prost” si asa îi ramasese acum numele. Dar stiti ca e o vorba
ca: "dracul în curu! prostului zace”. În satul acela erau o multime de feciori de
gospodari, care de care mai chiaburi si mai tantosi -- tot de cei care umbla cu
chebea între umere si poarta caciula pusa de-a cateaua. Si lonica cel prost n-avea
cap sa se amestece în vorba lor, c-poi ce patia cu nime nu împartea, sermanul! EI
si la crâsma, si Ia joc sipe la nunti sedea tot deoparte, ca un puiu de bogdaprosti,
se facea Tanasa si numai asculta ce pun la cale flacaii ceilalti, si când îi placea ce
fac ei, da si el din cap sizicea în gândul sau ca "tot bine este”. Asta era vorba lui
Ionica. lara când nu se multumea cu ceea ce fac ei, atunci numai icnia si el si tacea
molcum - cum îi omul cel strein si nebagat în sarma.

V-am spus ca satul acela era plin de faca. Negrasit ca unde-s fiacai mult, fete
sunt si mai multe; asta-i de când lumea; si tinere si batrâne, si frumoase si slute, si
bogate si sarace, si harnice si lenese - de toata mâna.

Si bietele fete, cum îs fetele, îsi asteptau si ele ceasul de maritis cum asteapta
porcul ziua de Ignat... Vorba ceea: "Joi, tapule, joi, ia tine ici (arata gâtul tapului) si
la mine ici (arata la chipernita... ). Si apoi stii ca este o vorba ca: "tot paiul are
umbra lui si tot sacul îsi gaseste peticul”. S-apoi când mai este s-oleaca de noroc la
mijloc, atunci stiu cari bine, vorba lui fonica.

Dar sa venim iar la vorba noastra. Între toti facaii din satul acela si din vecinatate,
era un flacau fruntas, anume Vasile a Mărgaoae care s-a însurat si a luat de
nevasta iarasi o fata de fruntas, anume Catrina lui Popa Cioric, care era cea mai
frumoasa si mai hazulie fata dintre toate fetele din sat si de prin împrejurimi
Dar parca vad ca va tineti sa întrebat ca de ce-i ziceau lui Popa Cioric, Cioric?
Mai aveti putintica rabdare ca îndata veti afla si asta. Dascalu din sat a zapsit
odata Ia popa moliaind un potlog de cioric în postul cel mare, chiar în sfântul oitriu
Si de la o imparteala de colaci, dascalui având ciuda pe popa, i-a dat pe bete. Si
apoi sa fereasca D-zeu sfântul sa nu te afle oamenii macar cu cât îi negru supt
unghie ca îndata îti pun coada, cum i-au aninat si popei codita de cioric. Anapoda
mai sunt si oamenii; când vad ochii... par'ca dracul i spune.

Acum sa venim iar la vorba noastra de unde am lasat.

Dupa ce s-a ispravit nunta, toti flacaii ceilalti au ramas ca oprit si batând din
buze. Si ca sa mai alunge aleanul din inima lor s-au adunat si ei acum cu toti ia
crâsma si s-au asternut pe baute o saptamâna întreaga; parca nici nu i pasa ca au
boi si vaci de hranit si de adapat, cai de tesalat si câte alte trebi nu-s ia casa omului
gospodar, când vre omul sa ie faca.

Ionica cel prost, cât ici căt colă, s-a luat si el pe urma îor, a intrat în crâsma, a
strigat ia crâsmareasa sa-i aduca o sângeaca de rachiu, s-a aprins cionca si s-a
pus si el deoparte intr-un ungheriu, ca un baet sarac si strein ce era. Flacaii ceilalti,
dupa ce-au luat bețiea de coada, au început a-si varsa inima unul catra altul, cum îi
omul când prinde si e! sermanul oleaca de chef.

Unul zicea: 'Mat da" natarai am fost de-am lasat asa draguta de fata sa scape
dintre noi! Asa trupusor miadios, s-asa sân arzuliu, asa ochisori negri scânteeiori,
si asa sprâncene încordate, nu stiu, zau, de ne-a mai da ochii a vede! Siretul cela
de Vasile a facut ce-a facut si ne-a sters pepusoiul de pe foc... Altul zicea "Ma! eu
as da o pareche de boi, cei mai frumosi numai sa ma lase s-o pup odata col6, cum
sti eu... * Altul: "Eu as da si camesa de pe mine numai sa ma lase sari pun mâna
a tâte oleaca... ” - Te credsi eu, zise altul, de asta nici popa nu s-ar da în laturi -
sar eu, mai pulica, m-as da rob la turci ca sa ma lase numai odata sa ma culc ia
sânul ei ce! arzuliu, vorba lui Talpan.

- Bine tar mai fi, zise atunci un holteiu tomnatic, care nu mai avea acum grijile
aceste... dar prea departe ai ajuns; daca t-a fost de dânsa, când era fata mare la
parinti acasa, de ce-ai sezut deoparte ca un feteleu s-ai cascat gura? Acum na-va
câte-un paiu. Scobit-va printre dinti si va clatiti gura cu câte-oleaca de vin. V-ati
țrezit si voi tocmai a treia zi dupa Ispas. Ea are acum bucatica ei si degeaba vorba.
Ionica cel prost, cum sta deoparte si-i asculta, nu s-a mai putut stapâni sa taca, ci
s-a sculat iute de unde sedea, lasat si frica sitotla o pare, si s-a dus drept între
dânsii, zicând: Mai facai, tot îmi ziceti voi ca eu sunt prost, dar, dupa cum vad eu
acum, mai prosti sunteti voi de-o mie de ori decât mine. Degeaba va mai tineti cu
nasul pe sus si sunteti asa de tăfnosi... Ce-mi dati, voi, mai si s-o ferchezuesc eu
pe Catina, de fata cu barbatu-sau, chiar acum daca vreti?

Atunci toti facaii, îndraciti de ciuda, au sarit drept în picioare si s-au rapezit ca
niste vultani asupra lui lonica, zicând: *Ce-ai zis tu, mai Saracila? Daca ai baut
rachiu, nu trebuia sa-ti bei si mintea. *- la luati, mai, de cap zice unui, sa se învete
ei de altadata a mai vorbi într-aiurea.

- Da ia datii pace, mai, zise altul, poate ca omul stie ce vorbeste... Sa-i vedem
mai întăi lauda si apoi sa-si iee plata... la spune ce sa-ti dam, mai fonica, ca sa faci
ce-aizistu?

- 1a, una de noua lei, zise el s-o vadra de vin vechiu, nu va cer mai mult.

- laca una de noua lei, zise un flacau, vadra de vin om be-o pe urma; numai sa
vedem si-ais pacat.

- Fie s-asa, zice Ionica. Acum haideti câtiva cu mine si va puneti de pânda ia
paretele din dosul casei lui Vasile, de va uitati pe ferestruica, si-ti vede cu ochii
ce-am sa fac eu. Numai încet, sa nu tropaili cumva ori sa faceti larma, ca sa vărăti
omul în prepus, c-apoi atunci sa nu fie vina mea. Eu ma cunosc cu câinii, dar voi
uati pâne mueta în rachiu, de îti îngaima pâna oi face eu treaba.

- Atunci se ieu vreo trei-patru flacai dupa lonica, si hai, hai! hai, hai! ajung la casa
ui Vasile în puterea noptii. Deschid si portita binisor si intra în ograda fara sa
zapeasca câinii, pentru ca chiar atunci aveau si ei o nunta în sat... Dar cu atâta mai
bine.

Fiacaii cei patru se pun la pânda la paretele din dosul casei, dupa cum le-a fost
vorba, iara lonica se duce la usa si începe a clampani si a bate, strigând: baica
Vasile, baica Vasile, acasa esti?

Catrina atunci se trezeste din somn si zice: Badica, badica! ia scoala ca nu stiu
cine bate ia usa. Vasile atunci se scoala repede, se duce la usa, în tinda, si
intreaba rastit cine-i acolo? - Eu, baica Vasile?

- Cine eu?

- Eu, tonica cel prost.

- Ca numai unul ca tine trebuia sa fie, ca sa sparii oamenii din somn la vremea
asta. Dar ce cauti pe ia noi tocmai acum, în puterea nopti, mai Ionica, zice Vasile,
cascând.

- Ma rog... baica Vasile, deschide-mi usa si i-oiu spune eu ce caut; nu ma iasa ca
a d-ta mi-i toata nadejdea.

Vasile, cum aude asta, da drumul lui lonica, închide iar usa, împinge zavorul la loc
si apoi intra amândoi în casa, bojbaind pe la usori si impedecându-se de prag pe
intunerec.

- Da ce-i, mai lonica, zise Vasile, aprinzând opaitul; au dat turcii în tara, de umbli
sculând oamenii de pe la case acum în puterea noptii?

- Of baica Vasile, of! ba mai rau decât turcii. Satul s-a pus ochii pe mine,
vazându-ma ca-s baet strein si ara nici un sprijn, s-o vre numaidecât sa ma dee la
oaste. Vornicul, pasnicul si alti câtiva câneri, cât pe ce erau sa pue mâna pe mine.
Si eu simtind asta, am scapat dintre dânsii ca dintre niste câini turbat, m-am furisat
cum am putut si rapede am spulichit-o, tind toto fuga pâna la d-ta. Si numai mort
m-or iua de-aici; afara numai daca-i vre sa ma dai si d-ta baica Vasile!

- Da tine-ti firea, mai Ionica, nu fi asa de fricos, ca doar nui tara-n prada.
Socru-meu îi Popa în sata noi, Nanasu-i vornic, Mosu-i pasnic, si tata-i vataman;
ce dracul; oiu pute eu sa fac ceva pe sub mânica si pentru tine, ca sa te scap.
Numai la vara, cand oiu ave si eu de lucru, cred ca om îi fi si tu
- Diapoi mai încape vorba, baica Vasile? Numai mult stau si eu de ma mier, ce
dracu! au aistea cu mine, de ma urmaresc si ma prigonesc pâna la atâta; parca
le-am mâncat capul.

- Last mai Ionica, nu te mai îngriji atâta; daca te-ai vazut odata în casa la mine,
n-ai habar, ca uite pistoalele cele cum stau încarcate colo în cuiu! Dar nu stiu cum
sa mai zic eu ca sa nu gresesc. S-or i pus siei cu ochii pe tine, nu-i vorba, daca tot
umbli ca un fulau prin sat de colo pâna colo si n-ai nici un capatăiu. la insoara-te si
tu, si atunci ai scapat de oaste; n-or mai ave ce zice nici ei. Hai sa te toporâm iute
si degraba! laca fata buna pentru tine: ia pe Ioana Todosicaii din deal - fina
socru-meu - si te cununam într-o noapte eu si cu nevasta-mea, chiar aici în casa ia
mine. Ce zici situ bre Catrina, asa-i c-avem sa facem o casa buna, cum se cade?
S-avem sa jucam la nunta ca sa scuturam toti puricii de asta vara.

- Mai asa? Nunta-i gata, numai de-ar vrea fata, zise Catina sughitând.

- Dat ce-a mai cauta si ea, zise Vasile, ca doar n-o sa umple bors în vasca ceea a
i
- la amu ai vorbit situ de te-ai prichit, zise Catrina bosumfiata; macar ca leorbaiti
voi barbatii cum va place, dar eu, slava Domnului, n-am vazut gunoiu de fete pâna
acum.

- Apoi daca nu va veti tine voi parte una alteia, cine are sa va tie? zise Vasile. Dar
ce, fonica nu-i bun? Ba, zeu, înca nui ea de nasul lui... Parca cine stii cine-i ea ca
sa-i rupa cineva mânecile pâna pe-acolo. Stiu ca n-o fi asteptând s-o iee feciorul lui
Pulea Spatariul.

- Dat ce-i mai ai grija atâta, zice Catrina, mânca-i-ai ceea... sa-i manânci! (sa ma
erte Ionica de vorba cea proasta... ) fonica, nu-i vorba, avea bun sprijn în Vasile,
dar în Catrina si mai bun, pentru ca el, ca baet strein si sarac, Shyjise mult si la tata
ui Vasile si la al Catrinei. Cu Catrina scarmanase lonica lâna si facuse caere; cu
Catrina scosese canipa din topitoare. Povestea cantecului. A zis ielea ca mi-a da /
Cand s-a coapce cânipa / S-a duce-o la topitoare / Si mi-a da dintre picioare!

Cu Catina depanase lonica fuse si-i ajutase a lua capele de pe râschitoriu. Cu
Catrina la nebedi, cu Catrina la ghiit, cu Catrina la cules tragi si capsune din
padure, cu Catrina în toate partie... În stărsit ce mai la deal la vale, Catrina stiea
reaba lui Ionica, cum se cade si fonica pe-a Catrinei înca hat de pe când era ea
fata mare. Cum s-ar zice, s-a scapat si ea atunci în tarina, ia asa în saga
câte-oleaca: adecalea lonica daduse peste Catrina - Norocul ui Vasile, ca sa nu se
mai trudeasca si el atâta a face începutul
- Ce zici, mai Ionica, sa iau treaba pe mâneca? te hotarasti sa te însori?

- Apoi da, baica Vasile, zice lonica scarpinându-se în cap; D-tale usor tii a zice.
Dar eu ce-am sa fac cu femeea?

- A... ra! mai lonica, prost mai esti! D'epoi nu sti tu ce face omul cu femeea lui?
Uita-te! Pune mâna undei lâna, cum am pus eu la Catrina... (apucând-o tocmai de
colo... ) - Doamne, badica, Doamne, tare mai esti si d-ta nu stiu cum; faci copilarii
si vorbesti nimicuri de tata cu oameni streini în casa.

- Dat ia ias! mai Catrina, las! nu te mai marghioli si tu atăta, ca doar lonica-i de-a
nostri
- Ei, cum tai mai iuat de sama, mai lonica? Totnu stii ce ai sa faci cu nevasta,
când te-i insura? S-o dai pe mâna mea, mai, ca de asta, slava Domnului, nui
suparare.

- D'poi d-tale asa tii a zice, baica, ca ai avut tata si mama sa te învete. Dar eu de
a cine era sa-nvat, ca am ramas de mic copil sarac de parinti
- Apoi dar tot bine zic oamenii ca esti prost, mai lonica. Hai! ce-mi dai tu mie sa
te-nvat eu?

- D'apoi ce nu t-as da, baica, dn toata saraciea mea! Dar numai una de noaua lei
am ia sufietui meut
- Buna-i s-aceea, mai Ionica, daca n-ai mai mult, ad-o-n coa', mai baete. Site
invat eu tot mestesugul gospodariei, ca daca nu-i pula / casa nuri satula.

Ionica scoate atunci cea de noaua iei s-o pune în palma lui Vasile. Vasile o ie cu
bucurie, o stupeste si zice: noroc sa de D-zeu. Apoi o pune în punga sizice
Catrinei
- Catrina - hai! la aseaza-te tu oleacaa, bre, col cum sti tu, si ridica-ti poalele sa
vada si prostul ista ce facem noi, sa se învele a face si el.

- Vai de mine si de mine, zise Catrina, cu mâna la ochi, de rusine, asta încari una;
parca vorbesti de pe ceea lume, barbate. Nu cumva te-ai apuca de facut nazbătii
de fata cu oamenii? Strânge-ti mintile acasa, zaludule!

- la taci, bre Catrina, taci! laca cea de noaua lei, sa-i ei margele si cercei. S-o
dat-o pravale pe pat, îi radica poalele frumusel si zice; Apropie-te, mai lonica, si
deschide-ti ochii în patru de te uita, ca sa înveti si tu... Si da-i, si da-i, de-i mergeau
petecele.

Catrina vazând si ea pe barbatu-seu ca-i asa de natarau, a închis ochii ca mâta si
s-a facut moarta-n papusoi... lar lonica cel prost, holbând ochii mari, a ramas
inlermnit, cu gura cascata si numa-i curgea bale ca Ia câinii cei turbat!

- Ei, mai Ionica, zise Vasile cu limba scoasa-afara si găfăind, dupa ce s-a mântult,
nici acum nu te-ai durmirit, ce-ai sa faci cu nevasta dupa ce te-ai însura?

- Doamne, baica, tae-tmi capul, daca stiu ce-ati facut D-stra.

- Ptiu, mait Da greu mai esti de cap! Se poate sa nurtiintre atâta chitibus în
bostan, dupa cât ti-am aratat eu? Se vede lucru ca esti facut spre zile mari, sau
dracul mai stie cum, de-ai iesit numai asa un bot cu ochi si fara nici oleaca de
pricepere în capul tau, punihosule ce esti!

- auzi, fa Catrina, ia peste-asa barbat sa fi dat tu s-apoi te vedeam eu ce faceai,
când îti vin haghitele.

Catrina auzind asta se marghiolea si se prefacea mânioasa, sezând cu mâna la
ochi si zicând: Nu ii oarecum sa-ti fie, nebunule! M-ai facut de rusine în fata lui
Ionica, mânca-l-ar jigul sa-l manânce. Ca numai el ne-a stricat somnul cu oastea
ceea a iui, vedea-t-as radavoiu sa-l vad!

- Doamne, mai Catrina, cum îi mai blastarmi situ curat degeaba; da unde era sa
se duca si ei saracul, daca n-are pe nimene... Ei, mai fonica, ce zici, nu ti-ai mai
închipuit tu, în capul tau, ce-ai sa faci cu oana ta, când a fi sa fie?

- Tae-rmi capul baica, nu t-am mai spus?

- Mai, da drept sa-i spun ca proasta lighioaie mai esti! Nu stiu, zeu, daca te-ar
prinde si la oaste, cum ai duce-o, daca esti asa de bucciu ia capul tau.

- la ar face siel mamaligi a ceilalti zise Catina, cu capul ascuns în cerga, ca de
aita nici nuri bun, cred eu.

- la lasa: fa Catrina, si tu acum; nu-l mai pildui atâta, ca-l vezi câtu-i de necajit,
sarmanul! la mai bine învata-ma ce sa fac cu dânsul?

- Ce sa faci? Fa ce sti, daca ti-ai iat beleaua pe cap.

- Apoi dar eu gasesc cu cale sa te mai asezi tu oleaca col6 la muchea patului si cu
picioarele de-a umere, sa vada si punihosul ista mai bine ce facem noi; poate c-a
put& si ei odata baga în cap... Ca, zeu, îmi vine sa-1 umil cu dintii de par de ciuda
ce mi-i pe dânsul; ca înca n-am vazut asa tigoare de om de când îs eu.

- la las! baica Vasile, zice Ionica, nu mai nacaji degeaba pe lelica Carina, ca vad
eu bine ca n-am sa mai învat câtu-i lumea si pamântul
- Ba nu, mai lonica, nu te las din casa mea pâna nui învata în asta noapte,
fereasca D-zeu! Ca am de gând numaidecât sa te-nsor si sa fi de casa noastra.

- Catrina - hai ia asaza-te, bre, odata, col6 cum îi stii tu mai bine; nu mai fi asa de
rusinoasa, ca fonica-i de-a nostri, si ca mâne-pomâne are sa faca si ei cu loana lui
ce facem noi acum.

Catrina nu prea vruia sa se aseze, cam umbla cu soparcaeala. Da povestea
tiganului: "Sopârcai cu cine sopărcai, Însa Ivan, nu sopârcai”.

Tocmai asa si dell de Vasile nu mai astepta multa rugaminte, ca ia pe Catina lui
cam pe nepusa masa, o asaza col frumusel ia muchea patului, cu picioarele de-a
umere si striga la Ionica sa iee sama si sa bage în cap, ca-l manânca mama
dracului
Si cum se mântue, Vasile întreaba:

- Ei, mai lonica, mai poti zice si acum ca n-ai invatat?

- Doamne, baica Vasile, numai ca mi-i groaza de d-ta sa-ti spun drept; dar zic eu
ca n-am putu învata de fel.

- Tate pustiea sa te bata, netotule, ca bolânda tigoare de om mai esti; îmi vine
sa-ti sucesc gâtul, nu altceva, tihaitule si punihosule!

- Catrina - hai, ia las! fa, sa faca si el odata ca poate atunci s-a deschide mai bine
a cap.

- Vai de mine si de mine! Ce spui, barbate, ce-ti iese din gura? Nebun esti? Ori te
faci numai? Dar cum ai crede tu c-as face eu una ca asta, ca doar n-am mâncat
matraguna? Alei! Nu ti-i rusine sa-ti fie! Dar de care femei ma crezi tu pe mine?

- la las! fa Catrina, last Unde a mers miea, mearga acum si suta: ca doar, futu-l,
n-a sa t-o manânce din loc.

S-odata, c-o mâna trânteste pe Catrina pe pat, iar cu cealalta apuca pe Ionica de
camasoiu si-l trage peste dânsa, cudeasila!

Atâta i-a trebuit iui lonica cel prost, s-apoi atunci ias' pe dânsul ca pe loc s-a dat la
brazda, si povestea cântecului: Scoase-o vâna cat o mâna, / Bortelita-n capatâna /
Strunjita Ia radacina; / Si acum o puse, / Cum se duse / Parca fu, pustiea, unsa.

Si unde nu începe a lua pe Catrina cam în raspar, colea, cum stiea el mai de
demult... de pe la parintele Cioric de-acasa... de prin pepusoi si de prin alte cele
dudae... când taiau tevi de cucuta si de soc si le destupau cu huludetul.

Catrina Ia inceput ar cam si suvait ea parca, de ochi lui Vasile; dar de la o vreme
a lasat si rusine si tota o parte si s-a pus si ea pe drum. Vorba ceea:

- Stai, cumatra, nu vâsca / Ca de pula nu-i scapa, /- Nici eu nu vreau ca sa scap /
Ca mi-i a fute de crap!

- Valeu, badica, m-au ajuns tocmai a lingurica, zice Catrina, buricându-se cât se
putea si apoi cazu într-un lesin.

- a, asa, zice Vasile: cu prostul ti-i în cârd; căt nu stie cica, nu stie, d-apoi si când
începe a invata, da de tocmala.

- Incet, mai nataraule, ca mii spânteca nevasta... Hai, scoala-te acum de pe
dânsa, mormoloculet
- Poli sa-l mai lasi oleaca, baica, nu-l zminti acum ca parca ma unge cu unt, zise
Catrina, tregându-si suliarea-ntr-insa, de par'ca se frigea.

Ionica cel prost, sireicanu, era:

Ciobanas de ia mânzari/ Cu pula cu trei spinari / Face prin pizda carari
Un facau din cei care pândiau dupa casa, miscat pâna la rarunchi începu atunci a
cânta ncetisor, zicând:

Da-i, da-i, da-i! Da-i, dai, da-i! Pân! ce-a plati 9 lei Fata popii lui Cioric / Beteita-i
a buric Dai, da-i, da-i! Dai, da-i, dai! Pân! ce-a plati 9 lei Multumesc lui D-zeu /
Ca n-am betejit-o eu! idem S-a betejit-o irimiea / Ca i-e mare maciulieal idem Si
mai da-i si iara da-i / Pân' ce-a plati 9 lei!
lara ceilalti flacai când au mai vazut pe Ionica ca se scoala de peste Catrina, si pe
Vasile ca-i asa de natarau si nu-i zice nimica s-au pus mâinile-n cap si crapau de
ciuda. S-odata-au si-nceput a tropai inadins s-a face larma, ca sa dee pe Ionica de
goi. lonica atunci pe loc a înteles viciesugul lor s-odata a inceput si ei a striga: Nu
ma lasa, baica Vasile! Auzi câneri, s-aici m-au nimerit. Au venit dupa mine ca sa
ma prinda si sa ma dee ia oaste... Vai de mine si de mine! Ce-am sa ma fac?

- Da nu te spaimânta asa, mai fonica! Niboisa (ruseste - a nu te speria), ricosule,
ca doar esti cu mine, zise Vasile. S-odata si pune mâna pe pistoale si sioboade
vreo doua-trei pe fereastra afara de s-a stâns si opaitu de pe prichiciu s-a sarit
inima din Catina, de îrica.

Atunci flacaii, nat pe ici li drumul. S-au imprastiat toti ca puli cei de potărniche,
juând-o a sanatoasa... Si dupa ce s-au mai departat oleaca iarasi s-au introcolat si
ar au început a cânta: "da-i, de-i, da-i! si a chiui ca la nunta - în pilda lui Ionica si-a
Catrinei, tind tot o fuga pâna la crâsma si ducând veste celorialti despre ceea ce
au vazut. lar Vasile dupa ce s-a incredintat bine ca nu mai este nimic pe afara, a
dat drumul ui fonica din casa si i-a zis ca sa se duca întins la Teodosiica din deal si
sa-i snuna ca l-a tramis e! si pentru ce anume L-a tramis