Te iubesc...
nu este dedicata nimanui... poate doar mie... si totusi tuturor
Pe cerul instelat zaresc luna apogeica care imi sopteste o dorinta nestinsa.
GAndurile mele se contopesc cu ale ei si parca formam aceiasi dorinta.
Acea puternica dorinta .... pe care nu mi-o amintesc
Dar totusi tineam pe cineva de mana soptinduri "Te iubesc”
Și safiia iarba pe care stateam intinsi graia usor
"Nu te lasa purtata pe aripile acestui dor”
Sica si cum nu vroiam sa mai sint acel vid din sufetui meu,
Ii spuneam în , cu lacrimi scoase din ochiul meu
Acestui special om "te voi iubi mereu”
Cuvintele mele pentru el erau mute.
In acei moment nu vroia nici sa ma asculte,
Sa-mi spuna "te iubesc * era prea mult pentru el
Sa aud asta nu ma tacea sa ma sirnt altfel
Stiam ca în gandurile lui nu e persoana pe care o tinea strans de mana ,
Nici vorbele acesteia , ci doar, doar o minciuna
Incepeam sa imi amintesc stransa dorinta
Era facuta din iubire pura pentru o finta
Vroiam ca puritatea sentimentelor mele sa ii penetreze inima inghetata,
Sa poata si el intelege o imposibila doriniza mata.
Sa inteleaga si ei ce vreau eu,
mi doream fericirea lui mereu.
Gandurile mele erau aruncate în abis
De ura pe care nu mi-o puteam imagina nici in cel mai detestabi! vis
Ma ura oare cu adevarat
Sau îa atata iubire nu i-a putut da de cap
Poate intr-o zi Luna ii va rosti si lui o soapta
Un indermn poate catre o alta fata ,
O fata care nui va iubi
Acei vidii va simti
Te iubesc, te voi iubi
Poate intr-o zi vei simti si tu
Biandele soapte rostite de mine
Rostite da mine special pentru fine