Condamnat la... iubire!
M-am trezit in mijlocul raiului, inconjurat de ingeri si mangaiat de linistea absoluta. O senzatie de bine neconditionata mi-a cuprins sufletul si bucuria necontenita ca exist m-a coplesit. Nimic nu e material, totul e doar simtire, sentiment, bucurie... E ca un vis... Un vis in care sunt condamnat. Condamnat la iubire!
Te simt langa mine, te ating, te mangai, te dezmierd, Iti sarut buzele umede si iti
simt ducea atingere a resufarii Iti sorb toata finta cu un sarut si dragostea se
revarsa în jurul nostru.
Esti atat de frumoasa.
Esti ca o adiere placuta de primavara, ca o mireasma ce imi dezmiarda finta, Ca
un fulg de nea ce isi cauta menirea si la alingerea caruia ma inftor, Esti un zambet
nesfarsit pentru mine, o fericire izvorata de niciunde, Est inistea pe care o ascult zi
de zi si galagia care ma trezeste la viata, Esti atingerea suava a ingerilor, esti
binecuvantarea vietii, Esti frumusetea si gingasia adunate toate de Dumnezeu în
inta ta, Esti surasul de dimineata ce imi face ziua frumoasa Esti glasul ce ma
adoarme pentru a te visa frumos, Esti atingerea ce ma trezeste la viata si ma
indeamna sa iubesc, Esti elixirul ce vindeca orice boala si invinge orice rautate, Esti
insasi viata, Esti esenta fericrii supreme lar eu?
Fu nu suni decat un om condamnat la iubirea