Fantezii Erotice

20 de metri ma despart de eliberare. De eliberare sau de nimic, pentru ca nu ştiu
ce va fi după.

O scotpe ultima din pachet şi o aprind. Vă ntulî mi bate în faţa. | nchid ochii şi trag
primul fum. Nu simt o placere deosebita În momentul! n care fumez i nsa simt
nevoia să-mi limpezesc mintea. Ce prostie din partea mea! Ce cuvinte goale. Ce
stereotip. Parca aş fi Într-o telenovela ieftină. (iarăşi pleonasimi ). Paradoxul
limbajului de lemn e | nsâşi expresiatimbaj de lemn”. Maşinile din parcaere se văd
micuțe de la Î nălțimea asta î n lumina palidă a felinarelor cu bec neon. Simt
particulele de fum cum î mi pătrund Î n plămă ni, irită ndu-mi căile respiratorii şi
vizualizez moleculele de nicotină întră nd f n fluxul sanguin şi dă ndu-mmi o falsă
stare de linişte. Mai teribilă decă t disperarea, ura sau furia este starea în care mă
aflu acum. Detaşare.... deziluzie... mă hnire. Nu ştiu cum am ajuns aici pe terasa
blocului. Am plecat de acasă tră ntind uşa Î n ideea să fumez o țigare să ma
calmez, ca să mă Î ntorc cu baterie încărcate pentru o nouă ceartă, pentru un
nou monolog alei în care eu reprezentam pesona non grata, | n care-mi explica că
ț de inut! sunt eu pentru ea şi că nu-i mai pasă de mult timp de mine. Aceeaşi
senzaţie de deja-vu mă încearcă. Vd totul ca | ntr-un ecran de cinema, scenă cu
scenă, de la momentul î n care s-a f ndepărtat de mine şi pă nă acum. Revăd
aceleaşi discuţii fără cap şi fără coadă, aceleaşi reproşuri, aceleaşi facturi neplatite
şi salarii planificate cu luni de zile | nainte. Mă uit la ea şi nu o mai cunosc. Nu mai
cunosc persoana alături de care am jurat să ne iubim şi să ne respectâm... pă na
că nd moartea ne va despărți

O să le fie bine într-un fel sau altul. Nu o să fle nici primul şi nici ultimul copil care
nu a apucat să-şi cunoască bine tatăl... Toate aceste flashuri le am Î ntre două
fumuri consecutive de tigare. Picioarele mi se leagână Î n gol şi senzaţia de
ameţeală şi de frică pe care o aveam de obicei a | nalțime a disparut. Probabil se
altă undeva departe. mie, alături de pofta mea de viaţă şi de optimism. Banalitatea
ne dă naştere şi tot ea ne ucide. Muchea de cuţit pe care trebuie să mergem e aşa
de î ngustă şi tăioasă. Toate complexele, frustrările şi spaime ancestrale m-au
părăsit şi ele. | n locul lor e o senzeție de detaşare amară. AI treilea fum de țigare |
! scot instictiv pe nas. Au maitrecut cateva secunde. Dacă stau să mă gă ndesc
bine, am avut de toate. M-am bucurat de micile banalitţi ale copilăriei, de
banalităţile erotice ale vieţii de liceu şi facultate, de banalitatea cotidiană cu carte de
muncă... Am văzut banalităţiie de Ja noi şi din alte țâri... Am culminat cu banalitatea
cea mai sacră, cum spunea un că ntec... Mi-am ținut viitorul î n brațe şi l-am
legânat. M-am uitat î n ochii lui şi i-am dorit să aiba un pic mai mult noroc decă t
mine. Practic mai mult decă tată tar fi umplutură. Nu o să mă mai ntorc. Nu mai
am putere. Am cedat psihic, dar Î ntr-un mod atâ t de ciudat şi detaşat. Scutur
scrumul şi f / urmăresc cu privirea cateva etaje, pă nă se contopeşte cu noaptea. |
n scurt timp o să-l urmez şi eu şi toate astea vor fio filă prăfuită dintr-unul din
milioanele de albumuri care coexistă. Mai trag un fum şi constat că ţigara e la
jumătate. Mă Î nhistez. Că ta filozofie de 2 bani arsă o dată cu scrumul. Ajunge o
jumătate de ţigare ca să-mi amintesc ce a fost şi ce este. Î mmi propun ca jumătatea
care a rămas să o fumez gă ndindu-mâ Ia ce putea fi. Stop cadru. Lumina gri este î
nlocuită de o lumină albastră. Aceleaşi sentimente inversate. Nu detaşare ci
implicare, nu dezluzie ci | mplinire, nu mă hnire ci bucurie. Negativul devine pozitiv
şi griul dispare.

! ncă două fumuri şi mă văd trecă nd Ia o distanţă de mii de kilometri de starea Î n
care am ajuns. Încă unul şi i mi văd viața din momentul âsta şi pă nă peste ani de
zile. | mi explic sentimentele aşa cum voiam şi trebuiau să fie. Mă văd alături de
alegerea mea, î mi vâd cel mai ascuns vis î mplinindu-se, văd cum î ncărunţim î
mpreună. Aş vrea ca ţigara asta să nu se mai termine niciodată. Mă fac că nu simt
arsura scrumului | ncins um se apropie vertiginos de fitru şi inhalez î ncă o doză
de reverie. Văd viitorul meu, cum la ră ndul lui şi leagănă viitorul în braţe alaturi
de alegerea lui. Duc țigarea la buze ştiind că este ultimul fum. Sper că elva î
nțelege şi va avea mai mult noroc.

Apuc mucul de țigare Între degetul mare şi mijlociu şi cu un bobă rnac îl proectez
către parcare. Constat că plutesc şi eu o dată cu el spre aceeaşi destinaţie. Timpul
se dilată în rul meu Mai am multe de visat pă nă voi aunae os.