Mutulica partea I - intilnirea
Ok am terminat si prima parte. Inceputurile in general sunt plicticoase dar va garantez ca merita sa cititi. Sper sa va faca macar atita placere pe cita mi-a facut mie cind am scris-o. Lectura placuta.
-Sa te duci dracului si sa nu te mai vad... Si sa-ti iei si odrasla cu tine. Eu n-am
nevoie de plozi.
Cam acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura celei care-mi
fusese alaturi pentru sapte ani. Aruncate in ciuda pe scarile tribunalului, pentru ca
pierduse procesul, vorbele nu contau pentru ea, insa pe mine ma dureau ingrozitor.
Dar aveam o bucurie. Pastrasem copilul, finta cea mai draga mie. Noptile
nedormite si grijle de zi cu zi ce l-au inconjurat de cind s-a nascut erau acum
rasplatite. Suna egoist dar bucatica aceea de om atit de frumoasa si de gingasa
era acum numai a mea. Doamna insa pierduse mult. Dreptul ia tutela, banii pe care
contase ca ii va cistiga prin partaj, situatia sociala... revenise la ceea ce a fost
nainte sa ma cunoasca. Si bineinteles ca nu ii comvenea. Drept pentru care se
razbuna în stilui i caracteristic.
O urmaresc cu privirea... Frumoasa femeie. N-am ce zice. Picioare de balerina,
corp bine proportionat, fundul aratos de-i vine sa stai toata ziulica cu miile pe el.
Despre sini.. ce sa mai vorbim... un cuvint; Superbi. lar chipul de papusa
ntregeste minunati asta de femeie. Numai sufletul lipseste sau sa transformat
undeva într-o bucata de piatra rece ce nu mai simte nimic in afara dorintei de a
parveni cu orice pret... si prin orice mijloace. M-a dus si pe mine de nas ceva timp
cu metode "clasice", iar eu papagalul m-am prins. în fine. Arunc toate gindurile
referitoare la fosta într-un colt al mintii promitind solemn sa nu le mai deschid
pentru multa vreme si ma indrept cumva mai inistit sere parcarea unde-tmi lasasem
masina. Trebuie sa ajung urgent sa-mi vad pruncul. Sa-i spun vestea cea mare iar
ei sa ma rasplateasca cu gingureliie lui fara noima. Doamne ce bine e. Gindui la
minunatia mea parca imi da aripi. Lumea parca e nai frumoasa si deja imi e mai
bine.
Ajuns acasa multumesc frumos bonei pentru timpul pierdut cu ingrijtul micutei
mele domnisoare si plin de nerabdare ma apuc si-i povestesc.
- uite Maria, am scapat de problemele ce ni e facea mami, ochiii se maresc si
devine atenta... si acum putem incepe o viata noua.
-bpritt.. uaaa.. tatii... e rsplata minunata din gurita ei de un an si patru luni.
Miinile ei finute se intind spre gitul meu pentru a ma îmbratisa si a-mi ginguri un
secret intotdeauna nou pentru ea si de mult stiut si impartasit de mine. Cum naiba
sa nuti se umple inima de bucurie cind ai asa ceva linga tine? Din pacate clipele de
bucurie îmi sunt numarata caci suna strident telefonul. Tinind-o pe Maria cu o mina,
ma scotocesc prin buzunarele sacoului dupa mobil Raspund în timp uti.
-Alo??
“Alo? fulian?, Ce naiba faci mai de nu raspunzi? Te sun de trei ore si tu nimic? Ai
innebunit? Aici e balamucui de pe lume si tie-ti arde de dispariti?
-Pppai.. Adrian, biigui eu, Am vorbit cu Mircea sa se ocupe de toate problemele
in locul meu, iar eu mi-am lasat conturile in ordine... ce sa intimplat?
-Esti nebun, raspunde Adrian infuriat, Mircea si-a dat demisia azi dimineata si tot
azi dimineata a venit controlul de la fisc. Plus BSA-ul si inca unii pe care nu-i mai
incap initialele.
-Mircea si-a dat demisia?, intreb eu siderat, de ce? Ce motiv a invocat? lar intreb
n prostia mea cunoscind de fapt deja raspunsul.
-Nu a spus. A zis doar ca i sa facut leharmite sa lucreze intr-o companie alaturi de
niste incompetenti
-Adrian... caimeaza-te. Acum nu pot sa ajung ia birou! nu am cum.
-Vino dracului macar. cinci minute, urla Adrian intrerupindu-ma, caci altfel pun
astia sigili si mine suntem pe drumuri. E clar ca e facatura dar tu esti patronul si pe
tine te vor.
-Adrian... te sun in cinci minute. Stai calm si tine-i acolo inca putin, ii spun eu
incercind cumva sei linistesc stiind bine ca asa ceva e imposibii fara prezenta mea
n firma.
inchid mobilul în ciuda si ma uit la Maria.
-Draga mea... cred ca trebuie sa facem o plimbarica mai lunga... pina la tati ia
irma... ce zici mergi si tu ca o domnisoara cu mine? accepti sa te scoata tati în
oras?
-Abuuu... Shina Shinaaa, shinaaa, striga Maria entuziasmata de faptul ca se va
plimba cu masina. Deh boala veche... parca sa nascutîn masina.
Schimb personajul în haine de iesit afara, indes în gentuta ei doua biberoane
curate, o cutie de iapte praf si ceva biscuiti precum si o rezerva de pampers, instac
scaunul special destinat ei, si... ja drum. În masina pruncul nu scoate o vorba.
comod asezata în scaunul ei fixat pe bancheta din spate, scruteaza trotuarele si
cladirile prin geamul masinii total absorbita de ce se intimpla afara. Sediul firmei nu
e departe de casa asa ca ajungem in zece minute. Maria protesteaza in momentul
n care masina se opreste deoarece stie ca plimbarea sa terminat. Cel putin pentru
un moment.
intru in sediu... Debandada. Secretara vorbeste ia doua telefoane dind asigurari
ca nu suntem cercetati pentru cine stie ce frauda, Marketing-ul duduie din toti
rarunchii convingind partenerii ca inca nu suntem suspecti de nimic, financiarul
cauta prin arhive documente pe care sper sa ie si gaseasca pentru fisc. Singurii
calmi dar cu figuri fioroase sunt cei veniti sa ne controleze. Mina lor de sigur spune
"suntem siguri ca aveti ceva de ascuns... alfel nu ati îi asa de agitati... nu? *.
Preiau toata nebunia dintr-un foc adresindu-ma secretarei care din momentul în
care m-a vazut se luminat la fata.
-Elena, spun eu calm, te rog invita-i pe domnii a mine in birou, si suna-i te rog pe
Maricescu. Sa vina urgent aici cu gasca iui sa rezolvam problemele azi
Unul dintre fiorosi, probabil mai marele lor in grad, mi se adreseaza tunind.
-Domnu!, dumneata esti directorul acestui cotet?
Ei uite asa se duce pe apa simbetei si ultima mea ramasita de calm. Nu am ce
face. Badaranul crede ca ma are la mina cu ceva dar va avea O Sinpriza.
“Stimate domn, Nu am avut im primul rind onoarea, iar in al doilea rind nu stiam
ca toate firmele din tara aste sunt considerate cotete de organele de cercetare.
Oricum va rog sa pottti la mine în cuibar, spun plusind un pic pe magaria lui, pentru
a deslusi tainele acestui control si a termina mai repede.
Putin uimit de reactia mea omul da inapoi si dintr-o privire isi indeamna
haidamacii catre directia aratata de mine. Surprinzator Maria este foarte linistita
nescotind nici un sunet. Din priviri o rog pe Elena sa aiba putin grija de pruncul
meu, asa cum a mai facut-o de multe ori. Elena... Mama a trei copii mari si
nabadaiosi, imi face semn ca totul e în regula sipreia pretioasa incarcatura din
bratele mele. Pina sa ajung eu in Ycuibarul” meu gingureiie Mariei imi spun ca totul
e ok. Asta ma stimuleaza. Bun... Si acum la lupta cu inamicul
Stiam cine a pus la cale toate astea. Doamna bineinteles cu ajutorul celui pe care
-am crezut un partener de afaceri cinstit. Ei si-a dat demisia în lipsa mea de teama
unei confruntari. Duca-se dracului. nu am nevoie de el. intrind în birou domnii
controlori deja si-au ocupat locurile pe fotolii. Ma asez si eu Ia birou si... sa inceapa
razboiul... Cel ce mai devreme imi denumise firma cotet a cuvintul:
-Domnu! director, zice el luindu-si un aer superior, am fost informati ca firma
dumneavoastra efectueaza o gramada de operatiuni ilegale si dorim sa avem
acces la documentele contabile
- Domnu! n-am avut onoarea, ii raspund eu pe acelasi ton, intii trebuie sa-mi
prezentati un document prin care sa va legitimati
Nebunia sa terminat pe la zece seara. Au plecat asa cum au venit. Ba mai mul.
trebuiau sa-mi dezvaluie identitatea informatorului pentru ca nu gasisera nici un
cap de ata care sa dovedeasca vre-o ilegalitate. Dupa ce i-am condus si pe ultimii
controlori spre iesire, m-am dus spre secretariat. Elena, draga de ea, cinta
eganindu-rni pruncul adormit, fara nici o grija în bratele ei calduroase.
- Nuti-ai pierdut antrenamentul, îi zic eu soptit.
- Cum sa mii pierd cind tu imi pasezi asemenea minunatie, sopteste ea
ridicindu-si ochii albastri spre mine, crezi ca pot atunci cind vii seara de seara cu
ea aici sa il pierd? Mai am un pic si ma cert cu ceilalti patru de acasa care sunt
morti de gelozie, mai adauga ea rizind.
- Da, raspund eu, ai dreptate. Ai si tu o famile si eu te-am stresat in ultima vreme
si fara sa ma gindesc prea mult te-am implicat in problemele mele.
-luian, sopleste ea intrerupindu-ma, noi ne cunoastem de mult. Nu ti-ar fi rusine
sa spui asa ceva? Prieteni ai foarte putini. Dusmani o gramada. Uiti ca am pomit
afacerea impreuna? Uili de noptile nedormite la capatiul copiilor nostri? Ai uitat
pina si de faptul ca suntem parteneri
- Elena, iti multumesc nespus de mult pentru tot ceea ce faci pentru mine si Maria.
Dar tu esti secretara mea de nadejde si am nevoie de tine aici în continuare, spun
eu incercind sa o impac. În ulimul moment imi vine o idee si zic, Paul e acasa?
- Unde ai vrea sa fie, zice ea uimita, la femei?
- Habar n-am, ma prind eu in vechiul joc de cuvinte, dar I-am vazut cu o blonda.
- Ha ha, ride ea soptit, poate schlosgold ca e jos ia intrare si ma asteapta.
- Bine, intreb eu, si de ce nu a urcat?
- Ei si tu acum, raspunde ea repezit leganind-o usor pe Maria care se miscase în
somn, Nu a vrut sa-i creeze probleme in plus.
- Helai probleme. Bine atunci. Hai sa coborim si vorbim jos si cu el, inchei eu.
inchid luminile si firma, pun alarmele. Racoarea noptii ne invaluie usor. Pau îsi
asteapta sotia topaind nerabdator in jurul noului lor sedan de la skoda. Un zimbet
arg i se intipareste pe fata cind ne vede.
-Buna seara Buna seara, ne intimpina el, si apoi absorbit parca de gigiicea dusa
n brate de sotia iui, la uite ce minunatie avem aici... Nevasta! asta trebuie sa fie
copilul nostru nu al badaranului asta, mai adauga e! rinjind.
- Paul, raspund eu, nu merge asa. Incearca ceva mai subtil poate ma induiosezi
si ti-o las pentru o seara.
- Ha ha, ride el, pentur o seara! Ai lasat-o tu la noi saptamini! pacat ca te-ai mai
intors sa o iei, adauga el in gluma.
- Ai fi vrut tu sa ramina a ta nu?, raspund eu un pic intepat.
- Da, cu un da categoric care parca parca îmi inchide gura.
- Hai hai terminati cu intepaturie, se baga intre noi Elena observind crisparea din
vocea mea, hai mai bine sa mergem acasa ca am avut o zi cumplita.
Dupa parlamentari scurte, cei doi m-au convins sa merg la ei sa o lasam pe Maria
n grija Anei, fata lor cea mai mare, care o iubeste pe Maria foarte mult iar noi sa
esim sa cinam in oras. Seara a fost incintatoare. Comparata cu calvarul de peste
zi a fost minunata. Ne-am adus aminte de inceputurile firmei, de lupta acerba
pentru contracte, de casatoria lor, de casatoria mea, de primu or copil, de Maria
mea... într-un cuvint "am trecut în revista istoria de la cunoastere si pina în zilele
noastre” cum spune Paul in gluma. Seara inainta spre dimineata dar noi nu parca
nu ne puteam desparti. Am comandat un nou rind de cafele cind Elena pune pa
tava un subiect nou
- Asculta tulian. Eu m-am gindit de mult, numai ca nu prea stiu cum sa-ti spun ce
am de spus.
- Cu avintele tale spune, îi raspund eu in gluma, ca si pina acum direct si in fata.
- Bine, zice ea, ar trebui sa gasest pe cineva pentru Maria. Nu te grabi sa
ripostezi ca nu am terminat. Tanti aia Olga e buna deocamdata dar il trebuie
cineva mai tinar mai instruit în a creste copii. Nu o bunicuta i trebuie Mariei. Ea are
nevoie de cineva care.
- De cineva care sa iitina loc de marna, raspund eu taindu-i vorba, asta ai vrut sa
zici.
- Da, raspunde ea incurcata, nu sub forma asta dar... cam asta ar fi ideea.
Am vrut sai raspund ca nu e nevoie si ca tanţi Olga facea fata cu succes. Dar ca
de obicei Elena ma uimea cu clarviziunea ei. Se gindise de mult la toate aspectele
si mai ales ia faptul ca trebuia ca copilul sa aiba un om capabil sa alrege dupa el.
Tanti Olga cam imbatinise si nu se mai putea tine dupa Maria si copilul avea
nevoie de multe jucruri pe care ea nu putea sale ofere. Din pacate desi nu as fi
vrut, eram nevoit sa-i dau dreptate Elenei. Dar cum sa caut eu o femeie care sa
stie sa se ocupe de Maria cind eu nu mai aveam un partener si firma trebuia tinuta
n friu? Dintr-o data ma luminez si zic
- Ok Elena. Ai dreptate ca de obicei. Mine dimineata la prima ora dam un anunt în
care. cautam o bona tinara pentru Maria. interviurile le dam în firma. Unul cu tine si
unul cu mine. Daca scapa vreuna de furcile tale caudine si ajunge la mine atunci e
clar ca merita.
- Voi sunteti nebuni, strecoara Paul printre hohote de ris, si cum ar suna anuntul,
Ha ha ha ha, ” Firma serioasa cauta bona priceputa tinara, 90/60/90, cu
recomandari si experienta de cel putin cinci ani n domeniu, pentru set cu copi! de 2
ani. Oferim pachet salarial atractiv. Pentru programari sunati la... si intrebati de
cerber”, Ha ha ha ha.
- Esti un magar, il gratuleaza cu drag Elena pe sotul sau, dar un magar dragut si
cu imaginatie. Chiar asa o sa sune mesajul. Mai putin partea cu cerberul... si cu
90/60/... ii adauga ea printre dinti, si fi atent ca cerberui asta diseara doartne cu
tine în pat.
- Ohooo, replica Paul, deja imi este fica, si zicind acestea se apleaca spre sotia
sa si o saruta fugar pe buze.
- Sa-ti fie dragule, sa-ti fe.
Deja lucrurile iau o intorsatura romantica din care eu nu pot face parte. Asa ca îi
as sub pretextul ca miine am de lucru si sunt obosit. Nu se supara pe mine si
ramin la masa sa-si depene iubirea atit de draga lor. Cu amar ma indrept spre
masina incercind sa-mi scot din creier faptul ca ceea ce traiesc ei acum mi-as fi
dorit pentru mine. Dar nu s-a putut. Undeva am gresit. Ma napadesc gindurile si nu
sti cind ajung in fata blocului Elenei. Urc sa-mi iau copilul. Ana e inca treaza si ma
asa sa-mi iau pretiosul odor care scinceste deja ca a fost trezit din somn. O
linistesc pe Maria, îi multumesc Anei pentru efort, si plec spre casa. E deja unu
noaptea. Ajung si bag masina in garaj. în citeva minute Maria e în palutulei
dormind inistila iar eu ma pregatesc pentru o noapte lunga. Surprinzator somnul
ma cuprinde în bratele sale si daca nu ar fi fost Maria sa ma trezeasca as mai fi
dormit ceva peste sase dimineata.
O nou a zi, un nou început. Tanti Olga suna la usa exact ia sapte jumatate, cu
aceeasi punctualiate de ceasornic elvetian, amintindu-mi inca o data de faptul ca
timpul trece inexorabil. Deschid si bineinteles Maria din camera ei incepe sa tipe de
bucurie stiind cine a venit si mai ales de ce.
- Buna dimineata tanti Olga, mormai eu, cineva te asteapta cu nerabdare
astazi
- Auzi, replica ea, de cite ori ti-am zis sa-mi spui Olga, fara tanti ala. Nu sunt inca
baba. Barbatii inca ma curteaza, arunca ea indreptindu-se repede spre camera
Mariei. Si in plus am un prunc asa frumos de toti ma intreaba în parc daca este al
meu, termina ea trada cu care sunt obisnuit de un an si ceva.
- Bine Olga, ma prind eu înjoc, de miine iti spun cum vrei tu, der trebuie sa ma
asi sa te scot in oras, nu de alla dar as dori sa fiu si eu printre cei care te
curteaza.
- Mai baiete, raspunde ea intepat, nu sunt eu de nasu tau, ai vrea tu sa ma scoti
in oras dar. esti prea necopt pentru gusturile mele, termina tanti Olga si
apropiindu-se de mine, cu Maria de mina, imi aplica doua palme dragastoase pe
obrazul sting continuind, eeei daca ai fi fost mai copt, ma mai gindeam. Asa esti
prea verde tinere prea verde, termina ea fraza chicotind.
- Bine Olga, spun eu cu o voce dezamagita mustacind insa si abtinindu-ma cit pot
sa nu pufnesc in ris, ma lasi fara nici o sansa.
- Ha, replica ea acum rizind, ar trebui sa fiu flatata tinere? Hai treci de-ti saruta
fica si te du la munca o data ca m-ai exasperat.
Zimbind inca imi sarut fica multumind inca o data cerului ca exista si-mi iau
picioarele. ia spinare indreptindu-ma spre birou. Ajuns la munca ma ingrop in
dosare si telefoane. Ziua trece cumpit de incet. Seara singura mingilere ramine
Maria ce ma rastata cu ginguritul ei minunat si cu dragostea ei curata. Cam in
acest mod trec citeva zie. pina intr-o dimineata cind ma apeleaza Elena pe
ntercom.
- iulian, mai ti minte ce am vorbit acum citeva zile ia restaurant apropo de o
bona pentru Maria?
- Ddddza, biigui eu incercind sa rememorez acea seara, imi aduc aminte. Nu-mi
sune ca ai dat curs ideii aceleia nebunesti si ai dat anunt.
- Ba da, se aude replica in intercom, si candidata numarul unu din trei zeci
asteapta acum sa o primesti
- Sa inteleg ca a trecut de furcile caudine?, intreb eu neincrezator.
- Cu brio dragule cu brio, replica ea. Ce faci o primesti sau.
- Hai, zic eu fara tragere de inima, daca tot a batut dnumul pina aici si a trecut si
de intrebarile tale, las-o sa intre.
Ma stradui sa aranjez fara succes dosarele de pe birou mai mult incurcindu-le
cind, usa se deschide si în cadrul ei apare ea. Ramin cu gura cascata. Faptura
pare sa fie desprinsa dintr-un tablou de Renoir. Miniona cu un par lung negru ca
abanosul, si niste ochi negrii patrunzatori. Chipul curat si nebrazdat de ridurile
virstei denota o vitalitate iesita din comun. Trupul bine facut incorsetat intr-un faior
gri deschis lasa formele libere si atita dorinta de a vedea mai mult. Zau ca-mi
rebuie ceva stapinire de sine sa nu-mi plimb minile pe formele ei. Picioarele fine
se sprijina ferm pe sol incorsetate în niste pantofi delicat cu bretele si toc. Intr-un
cuvint o femeie superba. Dar bona la Maria? Ce naiba a fost in mintea Elenei cind
a vazut-o? O invit sa ia oc si imi cer scuze pentru citeva momente dar trebuie sa
es din biroul meu devenit neincapator. Stiu ca sunt badaran lasind-o asa dar
țrebuie sa vorbesc cu Elena.
- Ce a fost in capul tau femeie, o intreb in momentul în care ajung în fata biroului
Elenei, chiar crezi ca am nevoie de un fotomodel care sa aiba grija de copil? sau
vrei sa ii fure pe amindoi cine stie ce psihopat direct de pe strada? sau la ce naiba
te-ai gindit?
- Aculta iulian, tu ce crezi despre mine? sunt eu o idioata? crezi ca ti-am trimis
femeia aia ia tine in birou doar ca sa-mi bat joc de tine? credeam ca ma cunosti
mult mai bine de atit Nu prietene. Este singura din multe care a raspuns
exigentelor mele. si mai ales alor tale. Nu fiiprost. Daca ai stiila cite chinuri am
supus-o te-ai infiora si tu. Esti un tata extrem de exigent si mai ales îi iubesti fica.
Deci cu exigenta ta si cu experienta mea am ales o persoana care poate sa te
ajute sa-ti cresti fica. Nu ti-am trimis o femeie cu care sa te cui, ci una care sa te
ajute. intelegi? Acum te rog lasa-ma si dute. Vorbeste cu ea. Iti place bine. Nu îi
place, iarasi bine. Cautam alta. Dar macar vorbeste cu ea. Merita macar atit dupa
cite i-am facut eu. Si daca nu ti-o place iti ramin datoare sinu ma mai bag in
țreburile tale. Altel... ramii dator vindut. Si acum pleaca.
Uimit de tirada Elenei si mai ales de faptul ca jumatate din firma se uita la noi cu
ochii hoibati asteplind sa vada ce va urina, de nu prea multi aveau curajul sa-l
infrunte pe seful si sa scape, murmur un iarta-ma Elenei si ma indrept spre biroul
meu cu coada intre picioare. In fond Elena avea dreptate. Si macar pentru ca sa
straduit atit degrevindu-ma pe mine de toate eforturile cautarii unei persoane
adecvate si tot merita sa vorbesc cu domnita aceea. întrind în birou imi cer scuze
de intirziere. Tinara se asezase comod pe fotoliul din fata biroului meu si ma
astepta rabdatoare. Ma intreb daca a auzit discutia. Probabil ca nu dar mai sti.
Ma asez in fotoliul meu si nu-mi gasesc cuvintele. Astept sa inceapa ea. Dar tace.
Se uita ia mine cu ochii aia negrii sitace. Exasperant. Ce naiba sa o intreb? De
unde e, ce relerinte are? astea le pot afla de la Elena dar... Ma hotarasc.
- Dormnisoara, spun eu, nu ti-am retinut numele.
- Ramona, ingaima ea, Ramona Trifu.
- imi pare bine. Pot sa-ti spun Ramona nu?
- Bineinteles, raspunde ea, puteti cum sa nu.
- Dedi.. Ramona... Dupa cum cred ca ai aflat deja de la Elena, am o fetita de un
an Si patru luni.. care are nevoie de cineva care sa aiba grija de ea. Se pare ca
esti pe placul Elenei care presupun ca ti-a facut zile fvipte cu intrebari si
chestionare.
- Aaaa... nu... muri nimic... sunt obisnuita, raspunde ea cu ochii fix în ochii mei
Doamna Elena a fost chiar draguta si mi-a spus cite ceva despre fica
dumneavoastra.
- Da? intreb eu timp, si ce ti-a spus?
- Pai, ca e un copil minunat, ca ati luptat mult pentru el ca sa ii cistigati si sa îl
cresteti, ca e un copii cuminte, cam asta, raspunde ea.
- Da e. cum sa-ţi spun eu.. e viata mea. Pruncul asta e tot ce am eu mai de
valoare pe lumea asta. Poate de aceea Elena a fost cam crunta cu tine. si
probabi! si cu celeiaite candidate.
Ma uit din noua ea si o masor din cap pina în picioare. Frumoasa e putin spus. E
facuta sa fie iubita. Adorata, Mingiiata. Priviile imi coboara pe miinile frumos
ngriite. Nici o verigheta. Ce naiba. M-am timpit? ma gindesc la ea deja ca ia o
femeie de cucerit si nu ca la o bona. Potoleste-te luliane! Imi zic si ca sa intrerup
tacerea.
- Ramona, o sa vreau sa studiez referintele tale si dupa aceea o sa te anunt prin
Elena. E bine asa?
- Da domnule, raspunde ea si se ridica de pe fotoliu, sermn ca ar dori sa plece
considerind ca întrevederea sa incheiat.
- Bine, spun eu ridicindu-ma, in cei mai scurt timp te anunt sau eu sau Elena, mai
adaug gindindu-ma ca am fost un dobitoc scurtind întrevederea.
O conduc pina la iesirea din firma, ii multumesc pentru deranj si ma întroc în biroul
meu. În trecere ma uit în jur. Toata firma se asteapta ca Elena sa primeasca un
perdaf pe cinste. O sa îi dezamagesc. Elena a avut dreptate. Nu stiu ce ma face sa
cred ca Ramona este cea mai buna alegere pentru Maria. Sau pentru mine... sau
pentru amindoi. Elena a stiut ce face si a gasit exact ce-mi trebuia. Numai ca mie
nu-tmi trebuie 9 femeie in viata mea. O sa ma tin departe de ea si o sa ma limitez la
business. Profesional. Doar stiu sa fac asta altfel nu as avea firma intre primii 10
din top. Da. Profesional mai oftez eu în gindurile mele dar gindul imi fuge spre
soldurile unduitoare ale Ramonei pe care s-ar putea sa le vad de acum in colo în
fiecare zi in casa mea. Cumplit gind. Placut dar cumplit. Soarta imi joaca iar feste.
Ma apuc sa citesc referintele ei. Nu impresionant dar cinstit si curat. Cei care au
apelat ia seniciie ei se declara multumiti. Pe citiva îi cunosc. O sa dau citeva
elefoane sa ma lamuresc, dar intii vreau sa vorbesc cu Elena. Apas întercomul si o
chem:
- Elena vrei sa vii te rog pina la mine, rostesc eu în microfon.
- Da, imediat lulian, raspunde Elena si stiu ca deja sa ridicat de la biroul ei cu
canetul de insemnari intr-o mina aranjindu-si ochelarii cu cealalta.
intra în birou. e aseaza pe fotoliul din fata mea. Dreapta si curajoasa. O admir pe
femeia aceasta. chiar o admir. ȘI tn ia ea. La prietenia si devotamentul ei. Pe care
mi le ofera necondiionat si fara mari fose. Dezbatem problema Ramona. Eu cu
argumentele mele, ea cu ale ei. Timpul trece si încet incet ajungem la concluzia ca
alegerea e buna. în plus imi comunica faptul ca a vorbit deja cu cei pe care ii
cunostea din lista Ramonei de referinte si raspunsurile neoficiale ale lor erau
favorabile. M-a ajutat si de data asta. Ca de obicei de alfel. Nu stiu ce are femeia
asta pentru mine de-mi este asa de devotata. Habr nu am. Nu pot sa cred ca in
secret ma iubeste pentru ca stiu cit de mult ii adora pe Paul. Nu. Departe de ea un
asemenea gind. Prietenia e raspunsul. Intr-un tirziu:
- Bine Elena, zic eu, m-ai convins. iti sunt dator vindut. O sa o anuntam pe
Ramona ca e fericita cistigatoare a titului de bona a Mariei. Aaaa adica iasa ca îi
comunic eu... rai zic incurcat un pic
- Ok, raspunde ea si-mi intinde o foita de notebook unde era notat numarul
Ramonei de telefon, fata asteapta telefon în seara asta dupa ora 20. Ai timp sa o
suni cind ajungi acasa.
Ultimele ore se tirie incet si problemele companiei parca sunt mai complicate. Nu
reusesc sa ma defasez de loc de ce sa intinplat in ultimele zile. Pina ia
pronuntarea sentintei mai sunt doua saptamini. Dar josnicia fostei mele sotii ca si
degradarea din sala de tribunal m-au scirbit de tot. Nu-mi inchipuiam ca poate fi atit
de degradant un divort. Dar probabii ca asa trebuie sa fie. Trebuie sa treci prin
rahat ca sa apreciezi nestematele rare ale vieti. La un moment dat Elena ma
anunta ca pleaca. li multumesc inca o data si i urez o seara placuta. Firma ramine
pustie. Nu mai zabovesc mult nici eu si plec spre casa. Acasa Maria este în plina
verva iar tanti Olga e cu bateriile consumate. Ma priveste ca pe o mintuire venita
din cer cind apar si preiau stafeta. Va trebui sa-i spun si ei de alegerea facuta.
Sper sa nu se supere pentru ca oricum i vor ramine multe de facuta mine. Acum
se ocupa si de casa si de Maria. O sa îi iau grija copilului de pe cap insa casa o sa
ramina domeniul ei, cum deseori spune cu mindrie. Maria se gudura si gingureste
fericita ca este alintata de fatal ei. Mincam si dupa aceea ii fac baie copilului. Un
ritual neschimbat de ceva timp. Dupa aceea pruncul adoarme inistit visind ia
ursuletii lui de plus ce fac de garda ca somnul duice sa nu-i fie tulburat. Somnul
meu insa refuza sa vina. Ma napadesc amintirile... CUm eram atunci cind toate
erau minunate, cind Maria era în pintecul mamei ei. Doamne ce vremuri. Ce bine
era atunci. Cite vise si cite planuri faceam. De fapt casa în care locuiesc acum a
fost modelata atunci. Muncisem citeva luni bune ca sa scot banii pentru ea. O
poriectasem singur. Cu holuri generoase, living, camera pentru copii, pe atunci
visam fa cel putin doi, un dormitor spațios pentru “famiia regala” cum spunea ea,
ceej vise ce s-au naruit. Singura realitate draga si palpabila si care intradevar
merita toata atentia dormea lipsita de griji la trei pasi de mine.
A trecut o saptamina. Ramona si-a preluat atribuțiile cu Maria. Tati Olga spre
surprinderea mea, a placut-o pe Ramona din prima. De fapt vorbeste cu ea mai
mult decit cu mine. Nu stiu ce-si sporovaiesc ele dar cu mine relatiile sunt pur si
simplu profesionale. Nu pot scoate prea multe de ia Ramona. Este foarte tacuta.
Dar pruncul meu e fericit cu ea. Eu sunt linisti ca Maria e pe miini bune. De ce as fi
ingrijorat? l-am pus si o porecla Ramonei... Mutuiica. Suna ciudat dar toate
dialogurile noastre sunt distante si se limiteaza la ceea ce trebuie sa faca pentru
Maria, ce zie libere are, buna dimineata, buna seara, la revedere. si cam atit. Nu
pricep de ce ma macina chestile astea. Ar trebui sa fiu multumit dar... nu sunt.
Habar nu aveam ce avea sa-mi pregateasca soarta. De unde naiba era sa stiu ce
avea sa mi se intimple.
Intr-una din serile acelea linistite în care aveam ocazia nesperata de a fi mai
devreme acasa, ma jucam cu Maria în Iving. Ramona trebaluia ceva pentru masa
de seara impreuna cu Diga în bucatarie cind aud sunetul telefonului. Ma ridic si
raspund. O voce impacientata cere sa vorbeasca cu Olga. Ma comformez urgent si
o chem. Dupa citeva minute, lvida la fata, Olga vine si-mi spune:
- tulian, trebuie sa plec. Fratele meu a avut un accident si e la spital.
- Cum asa, intreb eu, unde la ce spital, ce sa intimplat?
- Nu stiu prea multe, e la urgenta, raspunde Diga in timp ce-si defacea sortul, si a
avut un atac cerebral
- Nu te potlasa sa pleci asa, ii comunic. Te duc eu. Ramine Ramona cu Maria si
noi mergem la spital.
- tulian, nu te deranja, Zau. Nu trebuie sa faci asta.
- Olga, replic eu nedinduri voie sa termine, tu ma ajuti pe mine. Ar fi nesimtire din
partea nea sa te las de izbeliste cind ai mai muta nevoie. Te rog fara nici o replica.
Plecam în trei minute. Te rog spune-i tu Ramonei si eu ma duc sa ma imbrac.
Am fost gata în citeva secunde. Mi-am insfacat telefonul si cheile de ia masina si
n citeva momente eram în drum spre urgenta. Olga tacea. Ajunsi la urgenta am
intrebat de fratele ei. L-am gasit repede, la terapie intensiva. Cu o multime de
aparate zumzaitoare în jurul seu. Olga i-a luat mina si a inceput sa plinga usor. Am
simţit nevoia sa ii sprijin umerii, Parca doream sa-i iau din povara ce cazuse ca un
bolovan greu pe ei. M-a simt. Stia si simtea ca gestul meu inseamna ciii sunt
alaturi. Sa mai înistt. Am stat un timp cu ei si apoi am iesit afara. Sa dau telefoane.
Sa mobilzez pe cineva in stare sa-mi explice sansele, diagnosticul. Am noroc. Unul
dintre cunoscuții mei e de garda ia Neurologie. !i chem si vine. Consuitui dureaza
ceva timp, dupa care mai urmeaza si discutile cu ceilalti medici. Nu-mi faceam
probleme ca cei de la urgenta l-ar fi tratat gresit. Doream doar sa stiu pe limba
mea ce sanse are. Intr-un final vine.
- luian, spune ei, situatia nu e roza. Are un vas de singe spart. La radiografie nu
se vede mare lucru dar speram sa se indrepte cu medicamente. Dar trebuie sa-ti
sun sincer ca nu cred sa isi revina complet. O sa ii iau sub observatie site asigur ca
vom face tot ce este omeneste posibil
- Dragul meu, balmajesc eu, te rog. Omul asta... daca are envoie de ceva.
medicamente tratament... nu stiu... orice nu puteti face rost voi... spune-mi. Ma fac
untre si punte sa ti le aduc.
Ji multumesc pentru ajutor si ma indrept spre locul unde Olga îsi vegheaza fratele.
i spun ca totul va fi bine. Se uita drept în ochii mei si stie ca o mint. Stie ca situatia
e grava dar accepta minciuna mea ca pe un medicament recormtortant sau ca pe o
incurajare de care are disperata nevoie. Vreau sa o iau de acolo dar ma refuza.
Vrea sa-si petreaca ultimele ore cu el, si o inteleg. Ma retrag pe culoar lasindu-i
singuri. Orele trec chinuitor de incet. La un moment dat Incepe sa piuie un aparat si
Olga apare speriata cautind din ochi un medic. Unul dintre medicii de garda se
repede catre patul unde se efla fratele Olyai. Mestereste ceva la aparate si piuitul
strident dispare. Cu spaima in ochi asteptam verdictul. Medicul se apleaca asupra
boinavului, îl asculta... secundele se scurg chinuitor... In sfirsit se ridica zimbitor. Se
indreapta spre noi pregati sa ne dea o veste buna.
- Linistii-va. Are sanse. Encefalograma dovedeste ca isi revine.
Mai sa urlam de bucurie. Olga a întinerit. E fericita. E bucuroasa ca mai are o
sansa. Aproape ca e gata sa-i sara in brate medicului. Ne bucuram in liniste.
minutele trec si la un moment dat Olga imi spune:
- lulian, te rog du-te acasa. Eu ramin aici linga Marin al meu dar tu trebuie sa te
odihnesti
Incerc sa protestez, sa argumentez dar Olga e categorica. Ma supun fara tragere
de înima, ii las un felefon mobil ca sa ma poata suna si plec spre casa. Ajung
acasa. intuneric bezna. Doar in camera Mariei arde o lampa de veghe ce cu greu
imprastie intunericul. întru în camera copilului. Maria doarme linistita. Unde o fi
Ramona? Nu trebuie sa caut mult. A adormit invelita în cuvetrua in patul meu.
Probabil a vrut sa fie cit mai aproape de copii daca se trezeste si a atipit. Lampa de
veghe din camera Mariei i iumineaza palid chipul. E si mai frumoasa asa.
Adormnita ca o printesa surprinsa de somn, în timpul unui priveghi. Citeva suvite
de par i-au cazut rebei pe frunte. Suvitele o fac sa arate si mai senzual. E de-a
dreptul excitant sa vezi aceasta imagine a fecioarei adormite. Nu ma pot abtine si
incerc sa-i ridic suvitele cazute. Gestul meu o face sa se miste în somn. Imi retrag
mina temindu-ma sa nui deranjez somnul. Miscarea ei a facut ca acoperamintul
format de cuvertura sa cada putin mai jos, dezvaluindu-imi bustul ei. E numai in
ricou si sub acesta nu mai poarta nimic. Porbabii ca si-a scos sutienul ca sa nu o
deranjeze. Sinii tari si pini se itesc obraznici prin materialul ricoului. Dumezeule imi
vin ginduri pe care nu ar trebui sa je arm. imi doresc sa-i ating trupul, sa-mi umplu
paimele de caldura si taria sinior ei... Sunt nebun. Cum naiba am ajuns la ginduri
din astea.
Ţresar. Ma uit la Mutulica din nou. Chipul mai devreme senin acum e crimpotit
intr-o fata speriata. Viseaza ceva urit. Suspina... Aproape ca plinge. Nu stiu ce sa
fac. Sa incerc sa o trezesc sau... Ceva din mine preia controlul. Ma asez în
genunchi inga marginea patului si o mingii. Usor, pe frunte, apoi mai indraznet
netezind faldurile negre ale parului. Incet incet, chipul ei se destinde. inca suspina.
Simt ca nu e de ajuns. Ca intr-o ltanie ma apuc sari soptesc un cintece vechi pe
care mama mi-i cinta mie si eu la rindul meu i] cintam Mariei in noptile în care era
bonava si nu putea adormi. Incet cu fiecare minut care se scurge, Mutulica se
destinde. Suspinele. sunt din ce în ce mai rare. Somnul mai ln. Piept ii coboara si
urca regulat in ritmul respiratiei.
Narile imi sunt invadate de mirosul ei. Nu ii pot descrie. Un amestec ciudat de
parfum frantuzesc si piele ce-mi face simturile sa freamete si dorintele sa se
trezeasca. Nu cred ca am sa rezist mult in starea asta. Ar trebui sa ma ridic si sa
plec cit mai departe de ea. Sa fug de navala simturilor mele si a dorintelor... Dar nu
ma pot misca. Frumusetea asta m-a fermecat. Nu stiu cum sa ajuns aici. Stiu doar
cadesi ar trebui sa plec, Mutulica ma atrage ca un magnet, încet si inexorabil catre
un deznodamint.. oricare ar fi acela. Mina care o mingiie a început sa-si
prelungeasca ministratile catre bratul care-i acopera sinii. Surprind în semintuneric
cum sfircurile sinilor ei s-au intarit si acum impung tricoul cerindu-se parca eliberati
de sub stinsoare. Nu Nu pot sa fac asta. Nu vreau sa profit de oboseala ei si de
inconstienta mea. Cu o ultima mingiere ce se prelungeste pina spre virturiie
degetelor miinii ei hotarasc sa ma relrag. Dar nu a fost sa fle asa. Cind dau sa ma
ridic, mina pe care pina cu citeva momente in urma o mingiiasem, se ridica si ma
apuca de brat. Mutulica îsi intredeschide ochii si-mi sopteste:
- Mai stai... Unde vrei sa pleci?
Unde vreau sa plec? Uite o intrebare ia care nu-i cunosc raspunsul. Cel putin nu
n acest moment. Creierul imi comanda sa plec cit mai departe dar poli sa te pui cu
inima sibjugata de aceasta silida adusa parca de un val ratacit în patul meu? Cum
sa te impotrivesti rugamintii cintate din buze de sirena? ce suflet sa ai sa fugi de o
asemenea frumoasa adorinita, ce te roaga sa rami? Isi intinde si cealalta mina
cautindu-ma, încercind sa-mi prinda palmele în ale ei. Simt cum vointa mi se
ichefiaza si se transforma in dorinta. Trupul nu ma mai asculta de mult si parca
cuprins de. o vointa proprie asculta chemarea sirenei. Cum sa rezisti cind miinile ei
ti cuprind incheieturile minilor tale chemindu-te sa te bucuri de strinsoarea calda si
plina de promisiuni a lor? Ma aplec subiugat de chemarea ascunsa indaratul
ochilor ei intredeschisi si o sarut. Buzele i se deschid iasindu-ma sa gust infrigurat
parca. din dulceata lor. Parfumul ei imi subjuga simturile. Sarutul se prelungeste iar
limba ei imi cauta limba. Imi eliberrez minile din catusele minilor ei. Imi da drumul.
Stie ca nu mai e nevoie de chemari si lanturi. Pragul a fost trecut cind am sarutal-o,
Ii cuprind capul in mini pentru a o saruta si a o mingiia. Minile ei s-au incolacit în
jurul gitului meu. Tragindu-ma, subjugindu-ma si mai mult farmecelor ei. Ne
sarutam patimas. Cu gurile piine de aroma celuilalt, minile parasesc strinsoarea si
pleaca sa exploreze trupuri fierbinti de dorinta. Nleobosie minile mele cauta cai
spre sinii ei, ravasind tricoul în nerabdarea lor. Minile ei destac întrigurate nasturii
camasii mele, ultimii doi nasturi pierzindu-se undeva sub pat. smulsi de nerabdarea
de a-i desface. Minile melesi-au regasit tandretea de odinioara. Cu miscari line
acum mingiie fiecare cite un sin fierbinte si tare. Sfrcurile ei imi ard podul palmelor.
intr-o ratacire de moment gura-mi prinde curaj. Devine mai indrazneata dorind sa
cunoasca cu buzele-i fierbinti moliciunea sfircurilor sirenei. Minile-mi pina acum
tandre se lupta cu tricoul ei. Minile ei se ridica in acceptare parca consfntind
sacrificiul trupului, în fata dorintei. Tricoul dispare undeva în spatele meu etiberind
intr-o singura miscare sinii atit de rivniti. Gura-mi nesatula se abate ca un uliu
asupra ior, cautind sa cunoasca fiecare particica de piele. Sfircurile devin si mai
ari
Minile ei imi mingiie spatele iar unghile traseaza suvoaie de fiori ce se indreapta
spre vintre. Miinile mele coboara. Gura e ocupata cu dulci ministratii aplicate sinilor
ei în mod echitabil. Nu se satura. Minile mele ajung la centura ce tine blugii ei
inchisi. Minile ei ajung incet in talia mea. Inca mai putem spune nu. Inca ne putem
desparti si putem spune ca a fost un moment de ratacire. Dar ratacim. Amnindoi
cautam fericirea daruind-o trupului celuilalt. Miile noastre ratacesc in cautarea
placerii daruite, explorind curbe datatoare de fiori si placeri nebanuite pina atunci
Centurile se desfac si trupurile se elibereaza. Ochii sunt acum larg deschisi cautind
pasiunea in semiintunericul ce ne invaluie ca o patura. Senzualtatea ne invaluie iar
ulima farima de rusine dispare odata cu ultimul articol de imbracaminte aruncat pe
podea. Suntem goi
O cuprind in brate si o lipesc de mine. Miine ei adasta citeva clipe în jurul
trupului “meu dar apoi pornesc curajoase în cautarea falusului. Îl gasesc. Un
geamat imi scapa din adincul pieptului atunci cind imi cuprinde sexul. Minile s-au
inchis în jurul sau dorind sari simta pulsatile incercind sa anticipeze placerile oferite
n timpurile viitoare.
Buzele-mi nesatule isi incep drumul plin de dorinta, ia capatul caruia se fa
premiul cei mare. Trandafirul minunat al placerii în drumul lor traseaza si saruta
fiecare portiune din trupul ei, smulgind gemete si rasufari grele de pe buzele ei
intredeschise. Incet cu blindete si infinite precauti, fiecare centimetru din drum este
acoperit de tandrete. Sexul ei neprotejat de nici un fr de par isi dezvaluie secretele.
Buzele carnoase mustind de nectarul fierbinte al dorintei, se destac întrigurate
parca, descoperind mugurele placerii. Sarut. Caut, mingii si ador cu limba itecare
particica din minunea aceasta, lasind la o parte orice urina de rusine. Gustul ei imi
imbata simturile iar gemetele ei imi incinta auzul. Nevrind sa se lase mai prejos, ma
rage deasupra ei. Isi aduna miine în jurul falusului meu, mingiindu-l, pregatinduri
parca pentru fierbinteala buzelor sale. Îi simt limba gustind din mine. Îi simt buzele
nchizindu-se obraznic peste barbatia mea, dorind sa-mi ofera tot atita placere pe
cita primeste ea. Probam, sarutarn, mingiiem intr-o frenezie de simturi in care gurile
noastre joaca rolurile principale iar noi suntem actorii placerii. Ne daruim fiori ce ne
cutremure.
Dar la un moment dat nu ne mai ajung. Vrem mai mult. Gurile nu ne mai sunt de
folos. Trupurile noastre arzind de dorinta contopirii isi cer tributul. Parasesc cu
parere de rau Graalui iubiri pentru a lasa loc unei alte placeri mai mari. Ma intorc si
ma asez deasupra ei. Ne privim. Ochi in ochi intrebindu-ne nu cind, cum ci cit de
multa bucurie si placere ne mai putem darui. Ne aruncam infometati unui asupra
celuilalt, contopind gusturile noastre intr-unul singur. Falusui meu bate ia portile
Graalului. trupul ei împietrit de asteptare se destace. Incet, sunt primit în adincurile
ei fierbinti. Dulci miscari invatate de o eternitate ne anima. Ne sarutam, ne
mingiiem, ne patrunderm, incercind sa ne contopim într-o singura fiinta, numita
fericire. Trupurile acum acoperite de sudoare isi forteaza toti muschii în efortul
sublim de a darui. Ne bucuram de fiecare geamat smuls din pieptul celuielt
Respiram sacadat... ia unison. imbratisarile sunt din ce în ce mai strinse. Trupurile
din ce în ce mai ude. Placerea patrunderii ne uneste si ne anima. intr-un strigat
mut, privindu-ne in ochi atingem cerul. Muti de uimire, cadem rapusi de intesitatea
placerii ce ne uneste. Trupurile ni se incordeaza în dorinta de a stoarce inca o
farima de pasiune pe care sa o daruim dezimvolt cetullit. Cerul se indeparteaza
incet.
Descoperim tori noi atunci cind miinile neobosite acum mingiie ln trupul, lnistind
apele navahice ale singelui. Nu ne saturam totusi de sarut. Fiecare mai adinc, mai
cald, mai promitator. Parca vream sa smuigem într-o singura noapte tot ce ne
poate oferi celalalt acum si aici. Mine e o utopie. Cipa de acum conteaza.
Orgasmul se pierde dorintele nu. Simtim asta din tremurul miilor ce se cauta si
inca cerceteaza parti inca sensibile.
Timpul intrebarilor mute a trecut. Vorbim. Un limbaj combinat de gesturi si
jumatati de vorbe, asa cum numai cei cuprinsi de pasiune isi pot vorbi. Ne
povestim vietile. prin simturi si dorintele prin priviri. Ne matura trecutul curatindu-i
de sechele cu sarutari tandre. Ne cladim clipa urmatoare mingiind forme si daruind
ori. Ne iubim pina ia istovire, adormind shinsi n brate ca nu cumva somnul sa ne
fura farimele de hucurie achunate în aceasta noapte.