Fantezii Erotice

Fugarul.

Fuge. Cu spaima intiparita pe chip, alearga pe strazile pustii innecate în zapada.
Ei, criminalul fara suflet, ucigasul fara mila alearga sa-si salveze soarta pe strazile
intunecate ale Sankt Pelersburg-ului. Era de doua iuni aici. Pina azi, nimeni nu stia
ca este aici. insa astazi se petrecuse ceva. Ceva ce ii alertase din nou instinctul de
conservare pe care si-l dezvoltase in anii lungi de antrenament în cadrul KGB.

Ziua incepuse la fel ca si celealte. Linistit se indreptase spre piateta din coltul
strazii Makarova, acolo unde în fiecare dimineata se aseza la o ceasca de ceai sa
admire unduinie iinistie ale Nevei. Plecand de la locuinta varului sau afiata la
numarul 10, pasind linistit si relaxat. ocolind cu indemanare portiunile de gheata de
pe trotuar, admirase privelistea minunata a orasului ce se trezea la viata, refelctata
n apele inghetate ale raului. Insa la un moment det, prinsese cu coada ochiului o
miscare neobisnuita în dreapta lui. instinctul de supravietuire intrase in alerta.
Experienta si-a spus cuvantul si, pentru un privitor profan, el si continuase drumul
aparent fermecat de priveliste. în interiorul lui insa toate simturile erau deja in
alerta. Stia ca este urmarit si trebuia sa afle cine il urmarea si de ce. Ajuns in
cafenea, isi comandase ceaiul obisnuit si juase loc la una din mesele mai retrase
din interiorul localului. Avea din acea poziie o vedere panoramica asupra intrarii in
cafenea si a tuturor celor care erau in acei moment acolo. li cunostea pe toti. În
primele doua zile îi învatase pe de rost.

Nu trebuise sa astepte mult. Urmaritorul sau isi facuse apariia stangaci,
uitandu-se. ca un incepator prin ferestrele localului la cei din interior cu interes vadit
Apoi intrase in local, isi comandase o catea si se asezase si el la o masa. Minutele
receau si nici unui dintre cei doi nu dadea semne ca ar dori sa plece. Serghei
hotara ca trebuie sa faca o miscare. Linistit plati consurnatia, isi aduna paltonul în
jurul trupului si parasi localul fara sa priveasca inapoi. Stia ca urmaritorul sau va
veni dupa el. Trebuia sa il prinda Ia inghesuiala si sa îi puna cateva intrebari
Dimineata însa, strazile orasului erau aglomerate de cei care se grabeau la serviciu
si de multi gura casca. Din primele zie ale sederii lui aici si calculase insa rute de
scapare, vizitase alei dosnice între cladiri, locuri n care isi putea pierde urma sau
putea ucide un om fara sa fie deranjat, cel putin pentru o vreme.

Urmaritorul iui venise asa cum se astepta. grabit, fara pic de antrenament, fara sa
si ia nici o masura de precautie. Agearmiu, gandise Serghei atunci, si se grabise
catre o strada mai Iaturalnica unde planuise sa Î atraga pe urtmaritor. Amarnic se
caia acum, alergand in noapte, ca nu fugise atunci fara sa se uite inapoi. De obicei
asa facea insa de data aceasta voia sa afle raspunsuri. Cine pusese pret pe capul
ui si de ce. Era sigur ca nu avea nici o legatura cu ce facuse de curand în
Romania. Varul sau, avea ceva relatii in poltia locala si nu aflase nimic de natura
sa ii alarmeze. Deci era altcineva. Cand venise aici le spusese tuturor celor care
apelau la ei pentru deiverse contracte ca sa lasat de meserie si se retrage. Avea
destui bani stmasi sa traiasca linistit fara grija zilei de maine, oriunde în lume. insa
acum cineva il voia mort.

Isi. capturase urmaritorul in mod previzibil si ii aruncase intr-o fundatura ce
despartea doua blocuri de sase etaje pe strada Repina. li ametise cu doua lovituri
bine plasate, ii dezarmase si apoi asteptase inistit ca acesta sa îsi revina pentru al
ua la intrebari. Ramasese uimit insa atunci cand prada lui ramasese tacuta si
zambitoare indiferent de forta cu care fusese lovit. Serghei nu avusese mult timp
de interogatoriu asa ca folosise forta bruta. incepuse cu pumni bine tintti în
abdomen, coaste, muschi, falci, lovituri destinate sa provoace dureri mari dar sa si
zapaceasca victima in asa fel în cat sa o faca sa vorbeasca. Isi zdrelise degeaba
mainile in dintii nenorocitului cerand cu insistenta raspunsuri Ia intrebarile puse.
Singurul raspuns fusese facerea. Intr-un tarziu, vazand ca nu poate scoate nimic
de la urmaritorui ce zacea chircit de durere in zapada, îl ucisese scurt.
implantandu-i cutitul în piept. Victima incercase sa geama dar Serghei prevazator ii
astupase gura cu mana. Cind ultimele zbateri ale nenorocitului incetasera, il
abandonase intr-o pubela a unuia dintre blocuri aruncand pistolui in alta. Plecase
apoi uierind catre casa fara sa isi mai faca foarte multe problerne.

Mare greseala isi spunea el acum. Nenorocitui ala era doar momeala. în spatele
ei insa erau alti oameni, ucigasi de profesie ca si el, care acum se jucau cu soarta
ui precum se joaca pisica cu soarecele. Ajunsese acasa ia varul sau si incepuse sa
si faca bagajul. Strangandu-si efectele, isi adunase si echipamentele de care nu se
despartea niciodata. Telefonul cu GPS integrat si modui de comunicatie prin satelit,
pistolul Giock, detectoarele de metal si particule explozibile, camera minuscula în
infrarosu cu îransrmisie ia distanta. Camera asta fusese o achiziţie de ultima ora. O
hijmterie a tehnicii, capabila sa vada în aproape orice conditi, in infrarosu,
uitraviolet, termic, si radioactiv pe langa spectrul standard din vizibil. O pornise asa
in joaca doar ca sa verifice ca bateriile erau incarcate. Si atunci înlemnise.
inleimnise cand, indreptand camera spre el, in semiobscuritatea incaperi, se
asteptase ca pe monitor sa vada o imagine termica a lui estompata. în schimb, el
pur si simplu stralucea. La inceput a crezut ca se defectase camera din cauza
socurilor la care fusese supusa in timpul transportului. Dar nu era asa. Umblase ia
regiajele camerei, si refacuse vizualizarea. Camera nu mintea. Stralucea pur si
simplu. li marcasera. Nenorocitul mort fusese folosit pur si simplu pentru a-i rani
oricum era. mort deja din cauza cantitatilor impresionante de iod radioactiv inghite.
o mica parte se transterase si in el atunci cand sangele nenorocitului se contopise
cu el lui. Isi aminti de julturie de pe maini si se ingrozi. Daca cei care il urmareau
erau în stare sa sacrifice un om doar pentru a fi siguri ca tinta este marcata, atunci
chiar avea probleme.

Asteptase sa se lase intunericul. Isi construise din haine si folie de aluminiu un fel
de costum. Stia ca acest camuflaj era doar de forma, pentru ca era convins ca
urmaritorii lui sunt dotati cu echipamente mult mai sensibile decat camera pe care
ei o avea. Avea sa se bata pentru viata lui pina la ultima suflare. Trebuia sa o faca.
Acum avea pentru ce si mai ales pentru cine. gandul la ea îinfiora din nou. Daca
au prins-o, se gandi el, judecand dupa cele intamplate pina acum, nu le-ar fi greu
sa o ucida sipe ea sau sa o foloseasca ca momeala. inima i se stranse de durere.
Trebuia sa gaseasca o solulie sa ia legatura cu ea. Dar nu acum. Acum trebuia
intai sa. scape viu din clestele ucigasilor sai. Stia ca ii urmaresc fiecare miscare. Si
atunci ii veni o idee nebuneasca. Isi aduse aminte ca varul sau avea o colectie
intreaga de echipamente de scufundare. Costume de neopren rezistente ia fig,
butelii mici de aer care sa îi dea timp suficient sa respire sub apa. Tot ce trebuia sa
faca era sa reuseasca sa ajunga în portul de la Nevska si sa se urce pe o salupa
de acolo. Le vazuse cu saptamani in urma siisi imaginase o cale de scapare pe
apa. Era momentul sa o puna în aplicare. Cu febriitate se apucase sa caute tot ce
i trebuia si isi construise planul de evadare din infernul pus ia cale de urmaritorii
sai

Aproape ca reusise. Alerga bezmelic pe strazi incercand sa isi deruteze
adversarii. Cu spaima în suflet, era atent la orice zgomot ce putea sa insemne ca
urmaritorii lui sunt aproape. ngreunat de kilogramele în plus ale costumului de
neopren peste care îsi aruncase hainele captusite cu folie, se misca la adapostul
intunericului. Haitasii sai i luasera urma si incercasera sa il ucida de cum iesise din
casa. Fluieratul. inconfundabil al gloantelor de pusca cu luneta ii spusese ca
urmaritorii nu giumneau. II voiau mort. Scapase ranit usor la bratul stang de un
glonte menit sa il doboare. Rana ii durea si sangera dar putea inca sa isi miste
bratul. mai tarziu se va instala amorteala si bratul va deveni inutiizabii dar nu acum.
Acum trebuia sa fuga. Încerca sa isi protejeze mana mutand butelia de aer in
cealalta mana. Mai avea doua strazi si ajungea ia rau. Simtea curentul de aer
umed ce se strecura printre cladiri pina la el. insa urmaritorii erau aproape.
marturie, stateau latraturile cainilor din curtile pe linga care trecuse si el, nesimtit ca
o naluca. Avea totusi o sansa.

Ba nu avea. Un glont se inneca fuierand sinistru în gardul la poalele caruia se
oprise sa isi traga sufletul. Erau aproape. Se ridica si incepu sa alerge adunat,
incercand sa ramana cat mai ascuns priviri necrutatoare a ucigasilor sai. Alte doua
gloante fluierara infigandu-se în zapada dar nul atinsera. Coti disperat pe prima
strada incercand sa puna zidurile de caramida intre el si asasini. Butelia de aer
parca. se ingreuna din ce în ce mai mult. Ar fi vrut sa renunte la ea dar stia ca daca
o facea nu mai avea nicio sansa de scapare odata ajuns la rau. Mai alerga cativa
metri pina la urmatoarea intersectie si se ghemui la adapostul unui calcan al unei
case mai vechi. Protejat de caramida si ciment privi inainte. i mai desparteau 20 de
metri de rau. ultimii zece insa erau cei mai grei. În spatiu deschis, era o tinta usoara
pentru orice cretin cu o pusca si un pic de experienta. Trebuia sa riste. Nu avea de
unde sa stie citi erau pe urmele lui. Banuia ca erau cel putin trei dar nu era sigur.
urmariti lui facusera o singura greseala. Se concentrasera toti intr-un singur loc în
loc sa se despfasoare pe o arie mai larga si sa acopere mai multe posibiltati
Fusesera atit de siguri de pozitia or avaniajoasa ocupata in jurul casei sale în cat
nesocotisera faptul ca ei era un supravietuitor nu un ageamiu

Nu mai avea mult timp de gandire. iatraturile furioase ale cainilor deranjati din
somn ii indicau ca urmaritorii se apropie. Isi lua înima in dinti si porni alergand
nebuneste in ceea ce parea ultima cursa pentru viata lui. lgnora total faptul ca dupa
ce parcursese abea cativa metri gloantele incepura sa suiere în jurul lui bazaind
amenintator a moarte. !i incadrau. Un glonte i strapunse mana dreapta chiar sub
umar dar nu ii atinse osul. rezista impulsului de a scapa butelia de aer siisi
continua fuga icnind de efort. Mai avea cativa metri. Ajunse ia mal faca ca vreun ait
proiectii sa îi fi atins. Trase aer in piept si se arunca în apa rece si neagra de
dedesubt. în cadere un ultim glont ii zgarie usor urechea stanga. Apa îl cuprinse
acotna si rece, tragandu- in abisul ei innegurat. Inca traia. Deschise rezervorul de
aer, isi puse regulatorul de respirat în gura si miscand energic din picioare se
stradui se se afunde cat putu de mult in apa. Trebuia sa se departeze cat mai mult
de mal

Gioantele incepura sa plescaie în apa. Acum insa nu mai aveau nici o putere. EI
se afla deja la 4 metrii sub apa cand haitasii incepusera sa traga orbeste în locul în
care disparuse. Semnatura lui radiologica se estompa din ce in ce mai mult pe
ecranele portabile pe care le aveau. Sentimentul infrangeri ii cuprinse in sfarsit
Dar nu se dadura batuti. Unui dintre urmaritori scoase un minuscul radiotelefon si
purta un dialog scurt cu cineva. În cateva minute, un elicopter miltar isi facu
aparitia pe mal si ii lua ia bord pe cei cinci ucigasi. Ascuns n spatele unor salcii
inghetate crescute in malul ostrovului Semyy, Serghei privea scena cu ochii mijt,
incercand sa-si dea seama de urmatoarea miscare a adversarilor lui. Elicopterul se
nnatta si incepu sa se apropie periculos de ostrov. Era limpul sa se ascunda sub
unde din nou. Fara sa piarda timp, apa il inghiti in timp ce elicopterul se apropia
vertiginos. li reperasera din nou dar ajungeau iar prea tarziu.

!i lua peste patru ore sa ajunga în port. Ranile cauzate de gloante incepusera sa i
sacaie si butelia de aer era pe starsile. O folosise cu zgarcenie, scufundandu-se
cand auzea si vedea luminile elicopterului criminal apropiinduse si apoi innotand cit
putea de repede catre mare. Obosit si inghetat caci costului de neopren nui
oferea o perioada foarte mare de autonormie, aproape ca il prinsesera la un
moment dat. Plutise in bezna si fara sa isi dea seama plutise mult prea aproape de
suprafata. un glonte reusise sa ajunga ia el si i zgariase butelia de aer cu un harjait
sinistru. Tinea butelia de aer ca un fel de pavaza pentru ca stia ca aceasta oferea o
protectie suplimentara. Se afundase mai mul si scapase si de data asta. |3i spuse
ca trebuie sa fie mult mai vigilent caci norocul nu ii poate surade ia nesfarsit.

Ajuns in port repera o salupa ce parea sa aiba motoare puternice la pupa. Spera
din tot sufletul ca proprietarul sa o îi lasat cu rezervoarele pline. Stiind ca urtnaritorii
ui nu ii vor acorda un ragaz mai mare de 30 de minute, timpul necesar cat sa isi
relimenteze pasarea zburatoare si apoi sa revina în cautarea lui, ii ademeni ia
intrarea în port si ii tinu în aer mai bine de o ora. Stia ca de la ultima realimentare
trecusera doua ore deci nu mai aveau mult si trebuiau sa se intoarca sa isi ia
combustibil. Aceasta era fereastra lui spre libertate. Minutele treceau greu.
Amorlise de tot si frigul se insinuase deja de-a binelea în ei. Sangele pierdut ii
accentua amorteala si facea eforturi mari sa ramana alert. intr-un final dupa o
ulima scufundare in care ii pierdusera urma, asasinii decisesera sa plece sa
realimenteze. Aparatul de zbor lua cap compas catre aerodromul miitar caruia îi
apartinea si parasi spatiul portului

Era sansa lui. Arunca butelia rugandu-se la toti sfintii sa nu isi blesteme mai tarziu
gestul si incepu sa innoate catre salupa aleasa. Alesese bine. Bijuteria de 15 metri
jungime cu profil fusiform avea doua motoare Rolsoyce de 1300 centimetri cubi.
Banuia ca putea atinge usor fara sa forteze prea tare 100 de noduri. Barca de
bastani, gandi ei amuzandu-se la gandul ca si-ar putea cumpara usor si el o astiei
de masinarie. Strecurandu-se sub cuvertura ce acoperea salupa isi spuse ca
singura lui problema acum era combustibilul. Nu desfacu acoperamantul caci acest
gest l-ar fi desconspirat usor. Trebuia sa iasa din port in liniste si apoi sa porneasca
motoarele si sa fuga. Folosind o lanterna minuscula cauta sistemul de pornire al
navei. Mesterind ia firele acestuia reusi sa alimenteze echipamentele auxilare si
cateva beculete luminara slab in bord. indicatoarele prinsera viata. Combustibil
suficient, gandi ei privind ia cantitatea de benzina indicata de unul dintre ceasurile
din bord. Surprins constata ca barcuta era bine dotata, avand si un sistem de pilot
automat. Asta va prinde bine tmai tarziu, gandi el, atunci cand o sa ma rapuna
oboseala si ranile.

Fara sa mai stea pe ganduri, se deplasa taras catre prova salupei si taie parama
de ancorare dintr-o singura miscare. Eliberata din ancora, salupa incepu sa se
deplaseze. luata fiind de curentul slab din port. Directia nu e buna, stabil ei,
curentul ma duce inapoi in port si eu vreau sa ies. Se intreba ce se putea intampla
daca ar fi pornit acum motoarele, dar nu voia să riste. Cu greutate cobori din nou in
apa. Va impinge salupa o vreme pina cand se va departa de chioscul de paza
suficient în cat paznicul care dormea sa nu mai fie eficient. Trecusera deja 15
minute. lar intra in criza de timp si nu parcursese decat ciliva metri. Oboseala
incepuse. sa ii cuprinda si innota din ce în ce mai greu. Era inutil trebuia sa fi pornit
motoarele. de ia inceput, gandi din nou inciudat, acum am pierdut timp pretios si tot
nu ma facut nimic, isi mai spuse el in timp ce se urca anevoie în salupa. Tale o
bucata din învelitoarea navei suficient cat sa vada pe unde merge si lega firele ce
porneu motoarele. Tusind puternic acestea se trezira la viata speriind vietatile
zburatoare din port. Lumina din chioscul paznicului se aprinse brusc si acesta iesi
somnoros si nedumerit sa vada ce ii tulburase somnul. Cei cativa metrii parcursi în
inuste au fost benefici. Pana sa se dezmeliceasca si sa dea alarma, Serhgei
plutea ia viteza maxima cu salupa Esmeralda pe apele intinse ale golfului. Dupa
socotelile lui, în trei minute trecea de Kronstadt si in inca zece ajungea in marea
Baltica. Din determinarile empirice facute în timpul urmariii în care se aflase în
postura prazii, scannerele urmaritorilor nu aveau o bataie mai mare de 5 kilometri
EI se astepta sa puna intre ei si ei aceasta distania în urmatoarele doua minute.

Motoarele duduie. Nava se sbuciuma uneori amenintator pe apele putin
invioburate — ale golfului. Nu scapase inca. Mai avea nevoie de timp. impinge
maneta de combustibil la maxim. Stie ca risca sa se infiga în primul vas care îi iese
n cale caci Ia viteza pe care o are nu va avea timp de reactie. Dar nu mai are
optiuni. Daca urmaritrii lui i repereaza, viteza pasarii zburatoare e mult superioara
celei atinse de barca. inciudat se uita cu atentie la markeri sclipitori de pe sistemul
radar. Spera sa poata evita punctele luminoase ia timp. Cu groaza se uita din timp
n timp în urma, asteptandu-se in orice moment sa zareasca luminile de cautare ale
elicopterului ucigas. Nu se vad deocamdata si in adincul sufletului se roaga sa nu ie
mai vada. Deja doamna sansa ii acordase destul credit. Nu era cazul sa îi forteze
mana. Evita in ultima secunda un vas de pescuit aparut de nicaieri pe radar,
braconieri nenorocit, injura el in gand. Secundele se transforma în minute.
Zgomotul motoarelor nu este acoperit de alte zgomote cu exceptia valurilor ce se
preling amenintatoare pe bordurile salupei. Nu indrazneste sa se bucure. A trecut
mai mult de jumatate de ora. Pozitia pe sistemul GPS ii indica faptul ca a iesit în
mare. Trebuie sa continue sa _forteze motoarele. Limita de autonomie a
elicopterului este de 2 ore. Nu a trecut decat un sfert din acest timp. Seteaza pilotul
automat pentru Malmo, un port suedez unde stie ca isi poate pierde urma usor si
se aseaza mai comod privind siajui lasat în urma de motoarele ce ura în foraj

Conducatorul grupului de ucigasi, un barbat solid, cu fata brazdata de cicatrici
castigate în razboaie de gheria in Coreea, izbeste încudat în harta pe care o tine
pe genunchi. A scapat nenorocitul, gandeste ei, si a scapat prea usor. M-am
increzut prea mult in planul pe care il destasurasem si uite ca ma dat gres.
Comandantul nu va fi foarte bucuros sa auda asta, mai gandi el pregatindu-si
telefonul cu legatura prin sateiit pentru un apel cu vesti neplacute. Nu are unde sa
se duca, isi spune el, facand mental citeva calcule, nu va indrazni sa fuga intr-un
port al federatiei deci va alege o tara straina, continua el rationamentul. Cel mai
probabil va acosta intr-un port suedez si de acolo va incerca sa isi piarda urma.
nervos, formeaza numarul pe telefon asteptand ca apelul sa ii fie conectat.

A scapat. Portul isi dezvaluie structura în razele crude ale diminetii care sfasie
ceata adunata peste noapte deasupra lui. Redusese turatia motoarelor cu vreo
doua ore în urina în asa fel în cat sa faca economie de combustibil Probabil ca va
atrage cateva priviri curioase ale unora venii prea devreme la munca dar nu isi
facea mair probleme. Mai greu i va fi sa se miste din cauza ranilor capatate de la
gloante, rani pe care si le oblojise cu greu cu fesele si dezinfectntul gasite în trusa
de prim ajutor din salupa. Era de mirare ca ajunsese si pina aici. Marea fusese
agitata insa sistemele de navigatie de pe nava reusisera sa o stabilizeze iar el chiar
avusese timp sa atipeasca cateva minute. Ajuns în port abandoneaza salupa legata
de un pilon ai unui dig de protectie si se pierde in orasul ce se dezneticeste sub
razele zgarcite ale soarelui de noiembrie. Apeland ia cunostinte vechi, în doua ore
se afla intr-un avion in directia Frankfurt. Cu o noua identitate, cu ranile obljite de
un medic, spera sa ajunga la Londra. De acolo cu un avion de cursa lunga va
parasi definitiv Europa si se va imbarca catre New York. Cu putin noroc, femeia
draga lui ii va urma peste cateva saptamani. O sunase în scurtul rastimp în care
asteptase sa i se fabrice noua identitate. ingrozita de indicatiile lui, ii spusese insa
ca le va urma intocmai desi nu era sigura ca va reusi. Daca totul mergea bine, ea
rebuia sa fie acum intr-un zbor cu destinatia Madrid. Acolo trebuia sa stea o
saptamana si apoi sa se imbarce intr-un avion care sa o duca la Washington.
Alesese sa nu aleaga acelasi aeroport pentru ca stia ca toate apelurile
internationale erau fltrate si analizate iar urmaritori lui puteau sa faca usor legatura
ntre ei si ea. Sielnu voia sa o piarda. Trebuia sa o protejeze. Dar în acelasi timp
rebuia sa o scoata de acolo. Avea nevoie de ea.

- Ultimul apel pentru cursa Bucuresti Madrid, ia poarta 13, spune vocea feminina
n difuzoarele aeroportului Henri Coanda.

Femeia se indreapta catre intrarea in tunelul ce o va duce catre aeronava.
Stewardesa o priveste zambitor. li veriiica biletul si ii inmaneaza tichetul de oc,
urandu-i calatorie placuta. Spaima pricinuita de telefonul intempestiv al lui Serghei
o macina inca. Nu îi daduse multe amanunte la telefon. Se rezumase la ai spune
ce sa faca si cum sa faca. Exact. fara înflorituri sau deviatii La sfarsit i murmurase
slab ca pentru urechile ei cuvintele dragi pe care le auzise din gura lui numai atunci
cand fusese a lui. Acei "Te Iubesc" rostit încet dar cu convingere nestramutata
fusese motorul care o facuse sa indure spaimele si frica. Acele cuvinte si viata
aceea marunta si fragila care crestea in pintecele ei. Mangaindu-si cu drag
pantecul ce deja incepuse sa se dezvolte, sopli in gand, si eu te iubesc. Pamantul
se estompeaza sub plafonul de nori in timp ce aeronava isi avanta aripile in
Strafundurila cerului desnicandu-l cu zaomot de tunat.