8 minute
Nota: de la o anumita adancime nu mai inoti ca sa-ti croiesti drum spre abis, ci cazi pur si simplu. Iar daca ai avea aripi si te-ai inalta nu fara efort, exista un punct la limita exosferei, dincolo de care vidul te va trage spre el. In ambele situatii te simti in imponderabilitate. Si ce te va diferentia de cel care cade, sau se inalta alaturi de tine va fi ori senzatia de groaza, ori beatitudinea cu care-ti percepi inaintarea. Regretul ori multumirea, teama sau curiozitatea ca ti-ai parasit starea fada ori cuvenita de echilibru. Si ca te indrepti spre locul in care toate oasele devin clarobscure. Pesemne ca Pamantul e doar scaunul unui leagan gigantic, osciland ca un perpetuum mobile, pentru a ne impiedica sa sarim -ori in sus, ori in jos, dupa pofta inimii. Si doar ne ducem zilele aici, in zona noastra de confort. Ne aflam sub presiune.
Textul se oprește aici. Trimite-i monede autorului ca să îl motivezi să continue fantezia.