Fantezii Erotice

Din "polonezul" meu (un ZK prapadit construit dupa licenta Grundig) se scurgea în
surdina o melodie lasciva. "M-ai intrat in sange, m-ai facut sclavul tau” i-am spus
duducii. "Nu-mi plac sclavii - mi-a raspuns - Sclavii sunt niste finte imprevizibile,
care oricand pot sa te tradeze. Eu nu am nevoie de un sclav, am nevoie de un egal.
A rosti fraza dintr-o rasuflare, ca si cand ar îi fost vorba de o replica vazuta într-o
scena de serial "soap-opera". Era clar ca nu eram primul care o auzea. Cati or fi
auzit-o inaintea mea? Sunt ganduri care provoaca instantaneu reactii viscerale.
Unii ucid in asemenea momente. "Unde este batista Desdemona? * intreba Otello
cu ganduri ucigase.

in cazul meu n-a fost grav, ba din contra. O unda de gelozie mi-a invadat cortexul
si o ceata bolnavicioasa s-a asezat peste ratiune paralizand sinapsele si blocand
nfluul nervos. Paradoxal, asa cu creierul sub tirania geloziei, amorul a ars violent,
cu scantei, ca o bucala de fosfor scoasa din petrolul în care indeobste se
pastreaza. Asa pateste fosforul cand nu e lasat sa faca nani în recipientul de petrol.
Arde violent ca artiicile de Anul Nou.

Aitadata, aceeasi duduca a fost mai sintetica. Mi-a soptit fierbinte Ia ureche doar
atat: "lubeste-ma si tul * Care este distanta de la "lubeste-ma tu! * a "fubeste-ma
(si) tul * Mica s-ar zice. O zimpla conjunctie copulativa în plus. Aiurea! Da: de unde!
S-o creada fraierii! Conjunctia asta "copuletiva" este fix distanta dintre amorul
sportv-transpirat si cel eclatant! Sau asta a fost senzatia mea. Ori poate n-oi fi e
sanatos la creier? Oricum, trebuie sa fti de acord cu mine ca daca la inceput a fost
"Cuvantul" si acesta s-a transformat in materie, te pomenestica i-o fisi greu sa
aiba si proprietati afrodosiacet:)))

Odata, pe vremea cand eran un june cu suflet curat, am scris o poezie unei fete
de care eram indragostit pana este urechi. I-am ciit-o sub o luna fara cusur. Am
citit-o cu inflacarare si intonatie. Era o poezie frumoasa, cu idei turnate în cuvinte
perfecte. Cu metafore subtie, cu o muzicalitate care rezona cu muzica sferelor.
Era pertectiunea intruchipata. Era Poezia! Credeam ca poate sa miste si pietrele.
A ascultat-o si s-a prefacut emolionata. M-a imbratisat dar n-am simtit vibratia. Era
doar o imbratisare. de profesionista. Am rupt poezia si am jurat ca n-o sa mai scriu
niciodata poezii infiacarate. Altadata, de gelozie chinuit, i-am aruncat in obraz
cuvinte urate, taioase, murdare. A plans. Cuprins de remuscari am cuprins-o în
brate si pentru prima oara am simtit-o vibrand.

Dupa o vreme mi-a spus “iubitule”, asa din senin, de parca ar fi strigat catalogul.
Era un iubitule” fara continut. Mai incolo, tot asa că din senin mi-a soptit la ureche
o porcarioara. Un suvoi de placere si dorinta m-a invadat pana in cele mai intime
îride ale trupului. Altadata, intr-o toamna, pe O banca în parc, sub o ploaie
marunta, am simtit ca e tarziu, ca în curand o sa se faca frig si ca e vremea sa ne
cautam un hogeac numai al nostru. "fubitule”, mi-a spus, poate o sa crezi ca sunt
nebuna, dar am o senzatie de tarziu. Si parca si de îrig. Poate ar fi vremea sa
mergem undeva inauntru. A fost ptima si ulima oara ca am vibrat pe aceeasi
lungime de unda. Ne simteam egali zeilor si subiectele unui experiment divin. Ce
Achimist din solda lui Dumnezeu a creat trupurile noastre? Si ce fel de Metistofel
e-a desavarsit? De ce tanjim dupa pertectiune si de ce ne fascineaza atat de
intens Fructul Oprit?