← înapoi la listă

Un pic (I)

autor: ileana_1987 ♀ • categoria: Fantezii si ganduri • 5603 citiri

Intuneric... Si gata

Aflasem, dupa 2 ani de stat impreuna, ca ii placea John Cage. Cage... Imi placea
numele asta: sa fi închis în propriul nume. Ca mine. Numele imi incepea cu O:
cusca în care se ingramadea restul. Nu voi putea niciodata sa scap de mine, asta
era clar. Poate doar un pic.

..

Nu stiu cum de se scapase sa-mi spuna. Cumparase un CD care, pus langa ale
mele, arata a dracului de straniu. Zacea acolo, ca un scurtcircuit intepenit
Marturisirile de felul asta imi cadeau în cap ca niste bombe atomice: simteam
enorm de multa lumina si caldura in acelasi timp. li placea John Cage si, prin
extensie, probabil ii placea de mine. Numele imi incepea cu O. Doamne, i placea
de minei Nu era nevoie sa mi-o spuna. Stiam, eram sigura.

Lui Laur ii placeau prizonierii, oamenii incapabil sa scape de ei insisi, ca mine. li
placea Cage. n loc sa ma eiibereze, ca un print din poveste, mai construia un rand
de zabrele in jurul meu. Cu ei eram din ce în ce maiprizoniera... Era un Isus pe
dos. Mantuirea mea statea pe fundul farturiei, in adancul stomacului, in lipsa
creierului, in cascatul gurii

+
Aflase ca sunt o gramada de interpretari la 4133" ia pian, la chitara, ia tobe. O
piesa dificila. S-a gandit sa o faca la masa. Cu borhot. 14/33". interpretare ia o
masa si 4 faruri si un pic. * Eram inca in apartamentul din blocul cu tencuiala
cazuta, in care soarele batea toata Ziua, iar bucataria era prea departe de dormitor.
Un apartament din care nuti mai venea sa iesi de rusine, n care nu-i venea sa
intri de sia. Cu vecini peste tot in afara de dreapta, formand o cruce incompleta pe
care trebuia sa o car de doua ori pe saptamana. Intram si ieseam cu ochii in
pamant, numai sa nu vad creaturile cu care imparteam cimitirul pe verticala.

+

M-am asezat in fata tablei lungi ca o aripa de avion si am asteptat sa apara
clapele. Nu era tocmai un pian. In loc de clapa, era o farfurie. Piina. Ochi
Mmmmghhh... La fiecare minut, mai aparea una. Asa, cu precizie. Nu aveam voie
sa le ating timp de 433". Nu aveam voie sa scot nici un sunet timp de 4'33". Nu
aveam voie sa ina misc, sa tresar, sa ranjesc.

Singurul zgomot era cel facut de farturii. Nu falcile mele mestecand, nu gatul meu
chinuindu-se sa inghita, nu maruntaiele si stomacul care se tot largeau,
straduindu-se_ sa faca loc cantitatilor din ce în ce mai mari pe care le depozitam
acolo. Cine stie... Dar era un depozit tot timpul gol.

..

Dependenta se intampla atunci cand lumea din jurul tau devine vie. Cand lucrurile
ce te inconjoara devin, imposibi! si fara sa ti-o suna dinainte, fite. Pe neanuntate.
Deodata nu mai esti doar tu in posesie. Cand vezi ca bucata de carne din fata ta
incepe sa te cheme. Vrea sa intre în tine, dar pentru asta trebuie sa te convinga. Si
o face ingrozitor de frumos. Nu poti rezista, nu ai cum... Cine vrea sa traiasca intr-o
ume moarta?!

Geamatul<“ acela lung si innabusit de placere, care ii ravaseste tot interiorul,
aindu-ti maruntaiele, ca o lama de bisturiu, se transforma intr-unul de groaza. Cele
doua stari se unesc, se sudeaza, si continua, ia fel de lung, ba chiar cu mult mai
ung. Realizezi ca in momentul în care vei deschide ochi injectati de placerea care
inca te face sa zvancesti ca un epileplic, te vei gasi din nou în lumea în care nimic
nu se misca. In care totultace. Ai vrea din nou sa te auzi strigata, dar nimeni nu o
face. Absolut nimeni. Cine vrea sa traiasca intr-o asemenea lume? Si astepti
remurand, ciulind urechile, poate vei auzi din nou soapta... Strigandu-te pe un
nume pe care nimeni, niciodata, nu te striga.

Laur stia ca urechile imi tiuiau din nou. La el, era invers: el iesea din lumea aia ca
sa intre, pe varul degetelor, în asta în care bantuiam eu. în iumea jegului si a
hoiturior. în lumea in care nu era nimic de stapanit, de controlat. Viata? 0. Ma
regasea si ma punea sa ascult. Nu imi cerea nimic altceva... -... scultaaa.

Nu vroia sa se murdareasca.... Nici nu cred ca ar fi avut cum.

Des
Am inceput sa ascult. Cu fiecare farturie pusa pe masa, lemnul se iasa, atomii se
apropiau unui de altul, se miscau, creau furtuni in care nu putea sa stea nimeni
Niste zgomote imperceptibile incepeau sa se faca simtite. Totul în jur prindea viata.
Laur ma facea sa-mi dau seama ca acolo, la acele nivele se petrecea totul. Acolo
zacea viata, hranita continuu de dependenta. în acele scartaituri zaceau toate
urietele unei lumi: copii cu cancer, inchisori fetide, cimitire supraaglomerate.
Orizontale pe verticala. Supraetajate. Ca blocul în care locuiam. Cimitire cu celulita.

..

Si eu eram supra: suprasatula, supraponderala. Dar oricat de satula asi fost,
intotdeauna era loc de mai mult. inca o bucatica, inca una... înca un pic. Cu cat
eram mai satula, cu atat mi-era mai foame. Depozitam aiurea, în gol. Gol

Cand a murit o ruda de-a mea, la cimitir ne-au spus ca "Nu mai avem locuri. *
Eram mica, dar stiu ca ai mei au strecurat ceva bani prin buzunare si imediat s-a
mai facut un pic de loc. Nu mult, un pic. Un pic, dar destul. Ruda a intrat numai
bine in acel pic. Mi-a ramas intamplarea asta în minte, nu stiu de ce. Dar imi
aminteam de ea de fiecare data cand simteam cum burta imi intinde bluza
cumparata cu doar cateva luni în urma: înca un pic si ma opresc. Inca un pic si ma
satur. Inca o inghittura.

Ascultam aburul care imi paimuia fata, imi inunda pori, imi provoca atata potta
incat mi se facea greata. Ce straniu... 33" era picui care se intindea ingrozitor de
mult. Era mormantul care incapea oriunde. Eram proprii mei parinti, platind pentru
a mai gasi un pic de loc. La dracul

..

Cu fiecare farfurie pusa pe masa, lumea aceasta devenea mai mica. Se apropia
de mine si eu de ea. Ne intaineam pe coridoare nesfarsite de azile de nebuni
Nesfarsite pentru nebuni, prea mici pentru doctori. Nebunii aveau intotdeauna
parte de inca un pic de coridor. Între tine si usa de iesire era doar un pic, înca un
pic. înca un pic... Si asa te taraiai luni de zie, ani. Nimeni nu te tinea acolo. Doar
acel pic care nu se mai termina. Eram sclava, prizoniera picului. Mergeam pana la
istovire, pana la lesin. Vroiam sa ating usa de la iesire. Masa pe care Laur aseza
farturile era o usa pe orizontala. Usa de ia iesire, ingropata sub movile de
castroane si borhot. Odata terminate masa, voi putea sa deschid usa, sa ies, sa
scan sa fu Dar masa nu se mai termina inca a inahititura.

Autentifică-te ca să trimiți monede autoarei ileana_1987. Cu un cont îi poți scrie un mesaj, o poți invita în chat, îi poți comanda o fantezie scrisă anume pentru tine și, dacă vrea la rândul ei, puteți duce discuția mai departe cum vă înțelegeți.