Intuneric (III)
Intuneric... Si gata.
Partea asta nu ar fi trebuit sa existe. Pentru ca ce a urmat dupa ce am deschis
ochii nu poate fi descris. Cel putin... eu nu pot. Probabil ca nici nu vreau. La ce
bun?!
Acum ar trebui sa urmeze o pagina plina de puncte.
Dă
Laur era stapanul absolut, pentru ca era sclavul absolut. Parca erau doi în el.
Corpul si mintea ii ascultau supuse de cineva care statea tot timpul în afara lor,
langa ele. Invizibil. The Puppet Master. Misca sforile... Papusa nu eram doar eu, ci
si ej insusi. Fiecare fibra din corp i se supunea, fiecare sunet soptit care ii iesea din
gura. Nu-si spunea Stapanul, nu mi-a cerut-o niciodata sa ma adresez cu "Da,
Domnule! *, "Da, Stapane! * si alte rahaturi din astea. Nu mi-a cerut niciodata
nimic.
Des
JI uram pentru asta. li uram pentru ca imi ascuita orice gand, orice dorinta, orice
impuls. !i uram pentru ca nu ma incuraja niciodata la nimic. Pentru ca ma lasa
intotdeauna in mainile mele. Cel putin asa imi se parea. Greseam.
-... ssscalaa-tee.
Semne de exclamare? Porunci? Hahahahaaa. Nuwu, astea erau ale oamenilor.
Laur insa era un sarpe. Un demon. Semnul de exclamare termina poruna:
"Scoala-te! * Gata. A fost rostita. S-a dus. Soapta Iui sasaita insa o facea sa
ramana acolo. Se prelungea, intra in tine si te bantuia zie la rand, ani: ”.
ssscalaa-tee... * Intra incet, ca o otrava, stangandu-te de gat pe dinauntru, în
continuu
- ssscalaa-tee.
- Unde sa ma mai scol?! Undeee?! Sunt in picioareee!
Tipam de una singura, el nemaifind de mult langa mine.
Eram prea putin sclava pentru a reusi sa fiu o stapana. Mult mai putin ca el.
+
Ma uitam ia el cand doarme si imi venea sa-l strang de gat, sari zdrobesc capul ala
innebunitor de frumos. Sa-i rup degetele alea lungi si subtiri, falanga cu falanga.
Dar ma aplecam si îl sarutam, ma intorceam cu spatele Ia el si adormeam cu
genunchii stransi. Speram sa nu ma mai trezesc.
Huram pentru ca nu voi sti niciodata cine este
2 comentarii