Fantezii Erotice

Aaaahhh...! O privelişte...? O reprezentare...? Un vis..? Orice ar A, îmi place la
nebunie şi nu vreau să se termine pentru nimic în lume.

Îmi amintesc de mirosul amărui al cafelei de dimineață, de fumul de țigară ce
forma o păclă albastră, asemenea unei pânze imense de păianjen ce se prelingea
peste tot... Dar el..? E misterios ce suprize poți avea câteodată şi cât de plăcute
pot i, în ciuda apariţiei lor stranii

Mă trezesc în apartamentul meu, ce-tmi serveşte ca atelierul unde îmi place să-mi
pierd vremea, să-mi golesc mintea într-o multitudine de culori, ce explodează pe
diferite pânze, în diferite direcţi, forme, amestecuri, formând o oglindă a sufletului
meu... Dar ultima e mai mult decăt atât.. Dar oare ce-o-nsemna o pată ce te
absoarbe, într-un spaţiu mare, gol...?

Nu eram singur... Noi când ne-am cunoscut...? Era clar că după aseară nu-mi
puteam aduce aminte prea multe... Nu prea vroiam să ne vorbim... Mi-ai adus
cafeaua de dimineață, flerbinte şi amară, trezindu-mă încetul cu încetul,
savurându-ne ţigara, fum cu fum... Eram amândoi îmbrăcaţi doar cu câte o
pereche de boxeri, ce semănau mai degrabă cu pantalonii scurți, întinzându-se
până la genunchi, într-o nuanță ştearsă de bej... Am pălvrăgi! puține... Ce era de
spus...? Uneori cuvintele sunt de prisos.

Am luat două banderole negre şi două galeți de vopsele, una albastru închis şi
alta roşu aprins... Ne-am dus în fața peretelui meu alb, pe care razele soarelui
băteau bolnăvicios. Ne-am legat la ochi şi-am început să măzgălim peretele cu
mâinile noastre, ondulându-ne unul în jurul celuilalt, ameţitor, atingându-ne
trupurile uşor, lin... Ne frecam uşor unul de celălalt timp ce peretele începea să
prindă nuanţe ce se-mbinau şi formau parcă imaginea unei lumi ideale.

M-ai luat de mâini şi m-am lăsat ghidat de mişcările tale lente, suave, ce mă
hipnotizau de-a dreptul... Îi simțeam respirația la mine-n ceată, cum găfăi şi oftezi
uşor, uşor de tot, umezeala buzelor tale ce se-ntâhnesc ocazional cu gâtul meu... hi
sint mireasma ta ce mă-nnebuneşte ca şi cum roşul înnebuneşte taurul, formele
tale ce seamână cu formele a unei sculputuri făurite de însuşi Creatorul.

Ne mângâiam amăgitor mâinile unul altuia, făcând tot felul de mişcări, simțind
cum me apropiem şi ne lipim unul de altul pentru căteva secunde şi cum
despârțindu-ne. şi îndepartându-ne, cun o mie de flori, asemena unor ace de
gheaţă, îmi traversau şina spinării, de parcă urma să mă fârâmiţez pe loc.

Ne-am întors unul spre celdlalt şi ne-am orpit... Tot ce mai simțeam era cum
stropi de vopsea se prelingeau din palma ta uşor la mine pe mână, fără căllura,
jasându-mă cutremurat pânâ-n cea mai adâncă părticică din mine... Am rămas
unul în faţa celuilalt, fără să ne vedem, cu mâinile suspendate-n mâini la celălalt,
respirând adânc la unison... Ne apropiasem domol şi-ncepusem să ne sârutăm,
savurând gustul buzelor tale, ce pur şi simplu mă facea să înă risipesc asemenea
unor scântei ce se scaldă-n aburi... Limba ta era pur şi simplu demențială,
jucându-se obrznic cu a mea, creându-mi o poftă nebună după plăcere.

După ce-am terminat, ne-am aşezat pe pătura de pe parchet şi-am început să ne
sărutăm iarăşi, într-un mod fanatic, mângăindu-ne nebunatic, întinzând vopseaua
peste coapse, peste abdomene, peste față, transformându-ne trupurile în două
entităţi venite parcă dintr-o altă lume a fantasticului. Greutatea trupului tău ma
sufoca, dar căldura sa mă facea să-mi pierd minţie şi simțeam ca şi cum îmi
pirdusem trupul şi tot ce rămases din mine era o dâră de energie ce se alipea ție.
Te-ai aşezat lângă mine şi te-ai întors invers, tocmai potrivit pentru un 69.

Ne-am scos boxerii

Mi-ai luat falusul în gură şi-mi veanea să uriu de plăcere, în timp ce eu ţi-l
savuram pe-al tău... Era nemaipomenit cum iţi pulsa energia-n pulă şi cum tot
sângele se scurgea prin vene, emanând o câldură ce mă topea bucată cu bucată.
Atunci îmi se scurse În gură o explozie de arome, ce-mpreună alcătuiau o savoare
divină ce mă-nnătţa deasupra pământului, ducându-mă în alt nivel al extazului
Eşti divin din cap pânâ-n picioare, sau la nivelul ăsta, din cap până-n coaie... Îmi
amintesc cu mare plăcere de capul tău încins ca fierul topit, tare ca o rocă, fi ca
mătasea, strălucitor ca piatra umedă, pe care se scurge câțiva din lichidul
prespermal care-mi alinta enorm vârful limbii mele... Pula-ţi e dură ca şi oţelul, find
o piesă de artă, simțindu-se diverse forme evidenţiate de venele ce-o traversează
haotic, conferindu-i o construcție spectaculoasă... Coaiele-ţi sunt şi ele două
podoabe extraordinare, ce sta, simetric, mândru, completând maşinăria perfectă
pentru futai.

Ți-o imiros şi o gust mai întâi doar cu vărul limbii pentru a-i conserva aroma... Simt
cum parcă cel imai frumos parum îmi inundă nârile şi mă hipnolizeaza, asemenea
miresmelor ce te-asaltă când te duci să dai o plimbare-n natură, după o lungă
perioadă în care n-ai putut-o vedea.

Ne-o sugeam frenetic unul altuia, simțind cum pula mi-e umedă şi cum saliva ta
mi se prelingea pâna pe coaie şi chiar puţin mai departe... Eu ţi-o lusem şi-o
savurasem centimetru cu centimetru şi-am început s-o sug din ce În ce mai tare,
jasându-tmi limba să se joace blând cu ea, auzind cum îmi ploscăie-n gură şi cum
nai că dadea să mâ-nnece.

O sincronizare perfectă la care nici nu mă gândisem vreodată... Mi-am eliberat
toata energia şi odată cu asta tot slobzul meu a tine-n gura, În timp ce şiroaie din
seva bârbăţiei tale se scurg la mine pe gât... Pentru căteva clipe, orice atingere,
orice stimul îmi făcea impulsurile să se deplaseze dezordonat, făcându-mă să-mi
contract fiecare muşchi, fibră cu fibră.

După curățare urmeză un sărut lung, domol, ce mă facuse să mă pierd de-a
dreptul. Ne-am dat jos banderolele şi ne uitam unul ia celalalt cum găfim, cum
strâlucim datorită sudorii, cum închidem încet ochii, privindu-ne intens unul la
celălalt, până ce întunericu-tmi acoperi cu totul retinele, iar mintea mi se golise.

Mă trezesc iarăşi în pat. larăşi am boxerii âia pe mine, find sunt legat Ia ochi. Mă
dezieg, dar tu unde eşti..? M-ai lăsat. Nu te zăresc de fel, nu simi nici cafeaua,
nici ţigara, nici mireasma ta... Nu-ţi mai aud paşii picioarelor tale plăpânde pe
podea şi nici nu-ți simt prezența, iar lucrurile sunt nedranjate de Ia locul lor... Ai fost
doar un vis...? O-nchipuire a minţii mele...?

Sau... Totugi.. Pictura noastră mai e pe perete şi de căte ori o privesc mi
de-nțepâturi simt şina spinării mele, remintindu-tmi de toate senzațiile pe care le-am
simtit si mai scan a lacrimă-n speranta că te vai revedea.