Fantezii Erotice

1
Şase ani... M-am îndrăgostit de e! acum şase ani şi habar n-are... Suntem colegi
de multă vreme şi niciodată nu i-am spus. Oare s-a gândit vreodată la mine în felul
asta? Hmm.

Nu i-am putu spune. Am fost prea retras, prea timid, prea nesigur şi cu atât mai
mult, nu prea multe lucrui pe lumea asta mă încurajau să ies din dulap.

Totul a-nceput cu ceva vreme în urmă, de când încă mai împărțeam banca de la
şcoală... Într-o perioadă am început să-l visez, să mă trezesc cu e! în gând, să mă
adorm cu el în gând şi să-mi tresaite inima de câte ori îl vedeam. De fiecare data
când mă atingea pentru mine era o adevarată explozie de senzaţii pe care el nici
nu le bânuia şi pe care le-ascundeam cu eforturi supraomeneşti. Dacă n-aş fi ştiu
că-i plac fetele, să fi avut mâcar o speranță... Dar uneori glumele pe care le face şi
modul ui de a se manifesta din când în când îmi trezesc speranţe imense.

Se face că într-o zi am mers la aceeaşi petrecere. N-am mai fost niciodata cu el la
vreun astiel de eveniment. hainte să fi ajuns, am mai fost cu câțiva prieteni la un
păhărel, care aproape mă daduse gata. Când am ajuns acolo el era deja praf, în
ultimul hal... Nu-mi plăcea să-l văd aşa. Mă rugase să am grijă de el şi să nu-l las
să mai bea sau să se drogheze. Vreo două ore tot am alergat dupa el de parcă aş
A fost chiar umbra lui. Am fost furios pe el pentru că şi-a facut-o cu mâna lui şi
pentru că era în ultimul hal, deşi aveam o plăcere ciudată să am grijă de el şi totusi
faptul că era aşa nu era până la urma urmelor chiar aşa de grav.
ta un moment dat, m-a rugat să ieşim afară pentru că nu se simțea prea bine. Eu
mi-am luat paltonul pe mine şi am ieşit, el venind doar în cămaşă.

Era miezul nopții. Era fiig de crâpau pietrele, iar vântul mai şuiera din când în
când ca trenul în gar, fiind acompaniat de şuvoaiele de funze.

Am luat-o prin părculețul de lânga club, pe o alee destul de întunecosă, ce era
luminată din loc în loc de căte o luminiţă slăbuţa
Ne-am plimbat puţin în speranța că şi-ar mai reveni. Mi-a spus la un moment dat
că îi pare rău că mi-a stricat seara şi că mă iubeşte. l-am spus că nu mă supar şi
că nu trebuie s4i pară râu, iar în sinea mea îi mulţumeam pâna la cer şi înapoi
pentru cuvintele rostite a căror ecou parcă răsuna la mine în urechi de o infinitate
de ori
Îmi spusese la un moment dat că îi este frig aşa câ i-am dat paltonul de pe mine şi
ne-am aşezat pe-o bancă. l-am zis că acum imie îmi este frig aşa că l-am rugat să
mă ia în braţe. EI mi-a facut loc şi s-a aşezat în aşa fel încât să mă poată țină în
brae. M-am aşezat la el în braţe, ghemuindu-tmă şi cuprinzându-! de jur împrejur
cu brațele mele, asându-mi capul pe pieptul lui fierbinte, ce era mai comtortabil
decăt orice perna din lume, şi închizându-tmi ochii
M-a cuprins şi e! cu braţele şi-am început să ascult cum îi bate inima, cu îi curge
sângele prin vene, cum însipiră şi expiră... Era cel mai frumos lucru pe care-l
auzisem vreodată... Un fior imi plecase din creştetul capului până-n vărturile
extremităților... Se auzea de parca era un concert pe care-l auzisera doar îngerii
pâna acum şi îmi doream să nu se termine nicicând.

La un moment dat, simțeam cum mâna lui a urcat şi a-nceput să-mi mângâie
capul, într-un ritm încet, ameţitor, ce mă hipnotiza de-a dreptul... Îmi deschid ochii
şi-l fixez cu privirea... Erau cel mai frumos lucru pe care-] văzusem vreodată... Era
tabloul perfect. Pâru-i creţ mă făcea să mă topesc asemeni gheții-n soare, iar faţa
sa era pe jumătate cufundată-n întuneric, lăsându-i restul pielii ca de mătase să se
joace cu lumina. Sprâncenele-i formau o arcadă sub care se găsea o boltă ce ține
două stele-nfăcărate, în care m-am aventurat şi m-am pierdut de-a dreptul
Ne-am privit minute-n şir unul a celălat de parcă altceva nu mai era în jurul nostru,
de parcă totul dispăruse.

Am inceput să ne apropiem unul de altul... inima-mi începuse să bată din ce în ce
mai tare de parcă mai avea puţin şi ieaşea afară. până când buzele noastre
se-ntâlniră... Atunci parcă am simţit că explodez de fericire şi aveam impresia că
mă electizez mai tare ca fulgerul... Avea buzele Încinse ca jarul şi mai savuroase
ca vinul cu miere... Erau cel mai bun lucru pe care-l gustasem vreodată ca şi când
muşcasem dintr-un mic colțişor de Rai... Buzele noastre s-au prins una pe cealalta,
nevrând sa-şi mai dea drumul, iar limbile au inceput să se încolacească una în jurul
celeilalte, într-un ritm ameţitor.

Simţeam cum timpul se sparse şi nu mai exista... Totul era din ce în ce mai difuz
ca. şi cum ffecare particulă din univers a-nceput să se fărâmițeze rând pe rând până
când n-am mai rămas decât noi doi phutind într-un vid fără maraini sare infinit