← înapoi la listă

Mireasa

autor: fastman1986 ♂ • categoria: Fantezii SF, Supranaturale • 2527 citiri

Undeva in in pustietatea muntilor pe un platou... intr-o noapte rece de iarna... santinela isi readuce aminte vorbele auzite la cazarma despreniste ciudatenii.. care se perinda in jurul unitatii militare

Este o noapte geroasa de iarna... mult prea friguroasa.... si viscoleste.

Vantul sula în reprize si n bataia lui, lovindu-se de crengile palcului de copaci, de
langa postul de santinela, creeaza un sunet metalic. Ninge viscoli, zapada este
purtata prin aer si se creeaza ca un perete, ce iti indeamna ochii sa fie hipnotizati,
de mile de pete albe ce coboara, din cer n lumina slaba. Simt pielea dupa tata
ncremeninta si oasele pometilor, dandu-tmi Zvacnituri de la frigul, ce întra în carne
prin orice bucata de corp neacoperita. Lumina foarte slaba creeaza umbre, din cele
mai ciudate, ici colo, peste zapada abundent depusa, se vad contururi tremurande
ale copacilor sau ale formelor statice prin care lumina nu poate trece. Mi de ace si
cutite, imi par ca imi taie mainile si oriunde le-as ascunde gerul cauta sa muste din
carnea inca în vie. O liniste de cirnit pluteste... parca se aud fulgii de zapada cand
cad... un trosnet de creanga prea plina de omat se aude si imi distrage atentia.
incerc sa sa ma readun sa nu inghet de fig... este 2 noaptea... mai sunt doua ore
pana vine schimbulde gard Hmm... ce ciudat, sunt în postul, unde nimeni nu voia,
sa intre in garda... auzisern, o gramada de povesti terifiante... despre copii ce vin
noaptea pe camp si rad sit e atzatza... despre aparitia unui incolacit mare ce
vorbeste... sau chiar despre o mireasa cu o trena lunga si vapai n ochi... povesti,
basme.. nu cred asa ceva... chiar daca predecesori, au fost gasiti lesinati.. sau
unul, chiar mort, dupa ce descarcase in aer toate cele trei incarcatoare de cartuse.
Gandul imi creeaza caldura... e semn bun.. inca nu mi-am pierdut simturile... fac
cativa pasi... zapada imi trozneste sub bocanci si paraie din cauza ca e degerata.
La un moment det, fiind mai departe în penumbra, imi trece prin fata ochilor ca o
perdea trasa pe zapada, ceva cu o forma de zapada care fierbe in zapada. Mi se
pare... sigur mi se pare, ma sterg la ochi si incerc, sa ma indrept catre lumina.
zapada parca mai abitr imi biciuie fata... tentacule din acel shal par a-mi cuprinde
picioarele sis a am tina pe loc... imi pare ca urmele mele pe zapada imi sunt
acoperite ca sa nu mi se mai vada drumul înapoi. Simt pe spate o transpiratie rece
si inima imi bate cu putere si incepe sa o ia la galop. Ma intorc din nou cu fata catre
campul pustiu plin de zapada... si deodata parca vantui sta ca si cum a fost oprit
dintr-un buton. Fulgii de zapada devin mult mai mari si cad mai iute... par florile de
cires cand se scuiura ca si cand pe cer arti o gradina japoneza... mi se pare ca
aud ca un geamat sau chiar ca un suspin. Deja am bocancii uzi si nu mai imi simt
degetele de la picioare... sa ma intorc în post. Încerc sa vad prin noianul de ne ace
se coboara din cer si chiar realizez ca am mers destul de departe de postul de
santinela... iar urmele chiar nu mi se mai vedeau. Ciudat. Fac cativa pasi si ma
opresc chiar nu mi se mai pare ca suspinul nu e real... urechile doborate de ger au
pavilioanele coborate si culoarea lor e maronie. sunt degerate. Ma intorc si merg
spre palcul de copaci, umbra corpului meu blocheaza lumina, spre a-mi lasa
imaginea ampla a campului cat de cat sa vad ceva in lumina slaba. în fatal, a
cativa metri vad ceva, ca un contur... chiar arata ca o imireasa.. ce danseaza
printer fulgi si nu atinge pamantul. Pare o mireasa rece moarta de smaral si
diamant. E desculta... are picioarele albe atat de albe, ca mi se pare, ca inghet
numai cand le privesc... despletita si în joculei plesneste cu pletele albe diafane
fulgii de nea... in jurul ei e o ceatza alba densa si laptoasa. Sare si imi pare ca
danseaza, e un dans iugubru dar nici macar nu atinge zapada... nu sunt urtne.
Stau nemiscat nici nu respir... tind sa imi fie fica.. nu stiu de ce... dar sint ca vad
doar despre ce auzisem ca se vorbea in trecut si nu dam crezare. Corpul alb si
acoperit de o mantie lunga si o trena din care ies aburi de ger iasa sa se vada
neacoperiti. doi sani de cristal.. goi minunati.. iar ochii sunt cei care cauta si
sfredelesc. Cu o talie de viespe si picioare lungi face dansul atat de pervers si
mortal... poate chiar si pentru cine il priveste... suspina si geme... miscarile lascive si
unduirle pline cu mainile parca desenand ceva în aer imi creeaza o teama. Se
opreste si incepe a pluti, mai adanc n intuneric... o aud chicotind.. trena ei imi, pare
ca ajunge in fata mea si imi creeaza, ca un drum pe zapada spre a o urina.

Va urma

Autentifică-te ca să trimiți monede autorului fastman1986. Cu un cont îi poți scrie un mesaj, îl poți invita în chat, îi poți comanda o fantezie scrisă anume pentru tine și, dacă vrea la rândul lui, puteți duce discuția mai departe cum vă înțelegeți.