Apocalipsa unei iubiri nerostite
Emotia unei clipe sfasiata de o nedorita plecare... durerea unei departiri de acel univers in care visele rodeau...
A mai rămas în noi doar o secundă
Să ne mai spunem câte nu ne-am spus
Şi ce să pui din toate mai presus
Când simţi cum lacrimile te inunda.
Să-ţi spun câ-imi vei lipsi, dar dintre toate
Îmi va lipsi a! părului tău vin
ni va lipsi al ochilor senin.
Că totul pare a fi o nedreptate?
Să-ţi spun că îmi va fi mai greu în toate
Câ nu vor fi nici zâmbete, nici flori
Că răsăritul îmi va da flori
Când voi simti sarutul tău pe pleoape?
Că n-am să pot să mai suspin de dor
Văzând cum depărtarea mă stâşie
ar sufetul devine o câmpie
Redusă la acelaşi numitor?
Cum bate gongul a apocalipsă
Impersonal, mărunt şi revanşard
De parcă un crud şi prea sinistru gard
Ne-a ferecat voințele în lipsă.
Aş vrea-nainte de-a cădea cortina
Peste acordul ultimei trăiri
Să-ţi spun ca vei rămâne-n amintiri
iubire nerastită totdeauna.