Fantezii Erotice

"Din cand în cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si
gradini, fara extaze bucoiice, fra ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al
noptii, radicalitatea amiezii racoriie cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu
mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu nai percep, asfixiat de emotie,
miracolul. ploii si al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru
parfumuri si aderi. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor,
sunetul indescifrabi! al serii iarba, padurea, si muntele nu mai fac de mult parte din
peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp
pentru prietenie. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt ntat, hartuit, coplesit de leharmite.
Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii mi se fac comenzi, mi se solicita
ntervenți, sfaturi si complicitati. Am devenit mmizantrop. Doua treimi din
metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea
zinica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari
meschine. imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum,
moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala
politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofonile noii arhitecturi,
demagogia, coruptia, bezneticia tranzitiei. Abia daca tmai inregistrez desenul
ametilor ai cate unei pasiuni, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui
colt de strada.

Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri
Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea în virtutile natiei, în soarta tarii, în
rostul lumii. Mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am reverii,
autenticitati. Ma misc într-un univers artificial, agitt, infectat de tivialtate. Apetitul
vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.

Respir crispat si pripit în ambianta toxica a momentului. Suntem napaditi de
probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana
a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre,
show-uri de prost-gust, condiii de viata umiitoare.

Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urati, ne-am instrainat
de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea
de a admira si de a lauda splendoarea Crealiei, cerul, marile, pamantul si oamenii
Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest
derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de
gravitatea primejdie. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zihice alte prioritati
=: alte orizonturi n