Exista o tentatie, in tot ceea ce facem. Oricum nu mai
Nimic nu poate fi controlat. Tot ce e precis e aparent. Tot ce e impulsiv ne mentine inlantuiti atomii. Ce ne reprezinta. De parca am fi noi. Poate suntem chiar noi, sau suma insusirilor stramosilor nostrii. Asa zisele gene, ce poarta defapt, ce sunt ele, ce suntem noi.
Calcam apasat prin zapada. Vedeam cum scartaie sub talpile mele toata structura
aceea apoasa, care se astemuse de dupa amiaza incepand. Imi placea ca
simteam _racoarea prin pielea cizmelor. Eram bine imbracat, dar asta nu ma
impiedica sa ma bucur cu gandul la momentul cand imi voi scoate manusile si ma
voi impreuna cu zapada. Prin mainile mele prin sangele meu, va incepe sa curga
structura aceea din care e facuta zapada.
Cineva spunea: ET sunt printre noi. Ce prostie, ET sunem noi. Multi dintre noi, ne
purtam ciudat, oarecum diferit de ceilati. Suntem extra, pentru ca umblam ciudat,
vorbim diferit, scriem diferit de majoritatea, ne imbracam prea decent, în culori prea
terne, suntem anonimi si totusi, de noi depind vieti. Ciudat.
Treceam mai departe prin zapada si eram tot în 1999. Cu toate ca.
Nu mai era noapte, nu mai eram in acel oras mare. Treceam prin zapada, dar
urcam usor o panta, stiam asta pentru ca trebuia sa-mi incord genunchii si
incepeam sa sufiu tot mai greu. Si era lumina afara, dar o lumina cenusie. Soare
nu era, cu toate ca.
Fugeam prin zapada. Nu era soare, si ma bucuram de asta, inemna ca nu se va
topi zapada. Puteam sa-mi iau avant si sa ma arunc pe saniuta, sa o dirjez cum
vreau eu cu picioarele, stangul jos si o luam imediat spre stanga, dreput apasat în
zapda si o luam spre dreapia, cat de mult vroiam, în functie de apasare.
Totul e sub control, m-a mai intrebat inca o data medicul. Stiti ce implica faptul ca
veti fi anesteziat. Bine atunci treceti in camera alaturata. Respirati, incet, asa, Ce
mai facea cutare, si ce mai ai facut tu alaltaieri? Si ce maaa... Zapada, somn,
adanc, inste. Totusi cineva mai era acolo. Foarte sigur, o prezenta, cine era o
simteam prea bine, aproape fizic. Interesant ca nu eram neinisti, ca atunci cand
esti in stare activa. Eram inconstient, semi si totusi stiam ca niinic rau nu se va
intampla. Cineva veghea. Deasupra tuturor mai era cineva.
Zapada, alba, pura, multa noaptea, ziua, noapte ziua, viata.
Bine, penibil sfarsit de fraza, dar pentru unii ar putea fiultima imagine inainte
moarte.
Frig, prea fig, gaine nu destul de groase. Inainta din greu printre troiene, nametii
ajungeau pana ia jumatatea cizmelor lui. Auzea în departare urlete. Stia ca sunt
mult prea departe, totusi inainta în acea directie. Nu avea la el decat un cutit. Lat,
zimtat pe o latura, usor arcuit pe celalta si total neascutit. Nu putea sa-l implante
nici macar în pamant. inainta tot mai greu. Viscolui spulbera zapada drept în fata lui
si ochii nu maii puteau sa vada prin intuneric decat daca ciipeau foarte des. Auzul i
era astupat de suieratul viscolului. Ninsoarea se intetea si pasi îi erau tot mai grei,
Stia ca e la departare mare de camarazii lui. Stia ca nu avea alta aparare decat
bratele, picioarele care nu il putea ajuta prea mult si inca ceva. Nu stia prea bine
ce, dar simtea ca acei ceva era mai presus de toate. A scos pumnalul din teaca si a
simtit ca nu era decat un meta. A incercat sa priveasca si nu avazut de fulgii care
cadeau ca o perdea deasa si ii impiedicau sa vada la mai mult de un metru. A
incercat sa respire si narile i s-au umplut de zapada. Simtea miros de proaspat,
dar fulgii reci faceau sa nu mai simta niciun miros. Atunci s-a lasat sa cada pe burta
in zapada. Statea cu mainile rasfrate. Si-a scos si manusile si a inceput sa
framante zapada. Brusc s-a facut cald, era asa de bine. Si-a scos caciula, apoi a
ridicat capul si avazut. Spre ei veneau nu unul ci doua sau trei animale, cel putin.
S-a ridicat in genunchi si s-a deschis la gat. Tuninca era groasa, dar el a deschis
rei nasturi si a inalta capul. Era impacat, tanr, si foarte multumit ca ningea în
continuare, acoperind pacate iui, ale stramosilor lui si ale copilor nenascuti inca. in
cipa urmatoare a simtit o caldura pe mana. A deschis ochi: si a vazut unul din cainii
unitatii miltare, pe care l-a recunoscut imediat, o catea mare alba. Au venit imediat
si masculi care erau cu ea, niste caini urati si fiorosi. Unul a incercat sa-i linga pe
ata, dar repede s-a retras si s-a ridicat in picioare, scuturandu-si zapada de pe
tuninca. Apoi s-a aplecat din nou si a inceput sa mangaie cateaua si pe cainele cel
urat. Au venit si ceilalti caini in jurul lui. Nu avea sa le dea nici o frimitura de paine.
in danartare se auzeau urlete sălbatice de luni infometati