Fantezii Erotice

Nu imi vine sa cred. Cat imi lipseste. Imi est dor de el, dar nu ar trebui sa-mi
mai pese.. Am facut asa urat cand mi-a zis ca mu vrea de fapt sa mai
continuam relatia si s-a pierdut pe moment. Relatie.. ce cuvant stupid. Nu am
fost intr-o relatie. M-am indragostit ca fraierul, indragostit...doamne ce o fi
fost in capul meu. Ce porcarii de cuvinte am inceput sa scriu. Ce am gandit în
momentele alea.

Sunt o fire sensibila. M-am lasat vrajit si induplecat de vorbe si de lacrimi si
de cuvinte frumoase, ca apoi aceeasi persoaria care m-a inmuiat sa-mi traga
teapa. Sa-mi spuna el mie, dintr-o data ca « nu ar trebui sa ne mai vedem »
Si ca sa fie folul ca la carte sa ma evite ca si cum as fi un aprieten » de care
n-ai chef fata de care nu te simti prost cand il minti in fata

Ce prost am putut sa fiu. M-am dus si la usa lui, si l-am rugat sa-mi explice
reactia si rasturnarea de situatie focmai cand credeam ca se leaga ceva si
e/ nu ar timp de mine. Cand el era pe canapeaua mea si ru stia cum sa se
calmeze eu am avut timp de el

Degeaba i-am facut reprosuri. Au trecut doua uni de Ia ziua in care i-am
batut obrazul pentru lipsa de respect cu care m-a tratat. Nici macar pe mess
mu ma mai salula. Chiar ma intreb, unde am gresit eu? Ge nu am facut cum
trebuie. Mai mult de sarutat mu am apucat sa facem deci nu poate sa dea vina
pe mine ca am profitat de el. l-am fost alaturi si acum mu mai merit nici macar
un sal, nici nu se mai pune problema de o explicatie concreta referitoare Ia
modul lui de a se comporta

Nu era mai bine sa ma fac ca nu aud cand are probleme si sa dau bir cu
fugiti cand vroia sa se descarce? Acum probabil o sa se duca sa alerge dupa
feie, ca deh...asa e nortmal nu? Ne facem ca rtu s-a intamplat nimic, timpul le
rezolva pe foate si intram inapoi in normalul societatii

Nu i-as fi facut asa. As fi discutat cu el, i-as fi spus daca imi era frica. Dar
mu ma speria nimic. Chiar am crezut ca avea sa fie bine, in ciuda faptului ca
simfeam intreaga lumea impotriva noastra. Dar asa am gandit doar eu se
pare.

Acum am sentimentul ala de singuratate, sunt al nimanui. Oamenii sunt rai si
stiu asta. intotdeauna am considerat ca pot sa merg mai departe, indiferent
de cine ma da la pamant. Si o sa merg, doar ca, urasc sentimentul de
singuratate. Urasc ca n-am cui sa-i spun. Urasc ca n-am pe cineva in fata
cartia sa pot fi vulnerabil si care sa ma imbratiseze, sau sa ma sarule asa
cum am fost eu acolo pentru EL