Fantezii Erotice

Ca sa intelegi cititorule, povestea acestei intamplari, ar trebui sa ma cunosti în
primul rand pe mine. Sa intelegi copilaria mea, sa fi alaturi de mine în diversele
etape de dezvoltare, sa impartasesti cu mine bucuriile magice ale primei iubiri,
esecurile nesfarsite ale urmatoarelor, ar trebui sa fi eu.

Povestea noastra incepe prin anul 2004... cred. De la o vreme timpul zboara prea
repede ca sa ne ofere privilegiul de a tine minte, de a cimenta o perioada, de a ne
forma O memorie cronologica coerenta.

Eram de ceva vreme un mic seritoras onanist pe fatezii. com. Eram de ceva mai
mult timp un si mai mare onanist în viata reala, insurat, cu O casnicie care nu
mergea de ani buni, cautand sa regasesc pasiunea primelor iubiri în patetice
seduceri ale unor naive tinere si de regula fara experienta, pe care reuseam sa le
zapacesc cu stilul meu sermi-filozof semi-erudit, vorbind în parabole si sugerand
amantul pertect nedescoperit inca.

Citeam fanteziile lor, ma transpuneam în actiunile lor, inchipuite sau nu, apoi
incercam sa le abordez din perspective marelui intelegator matur sacrificat pe
altarul unui convenționalism de conjunctura, insufiandu-le ideea ca numai eu le
inteleg pertect si vibrez ia unison cu ele... apoi de regula lucrurile evoluau sau nu
spre propria poveste de dragoste, consumata fara exceptie ulterior de mine printr-o
sexualitate devianta(de care nu ma dezic insa) pana ce nefericitele ajungeau ia
imita lor de perceptie iar eu le * eliberam” de aceasta relatie în care nu eram facuti
unul pt celalalat.

Citisem deja aproape in intregime operele lui Freud, Jung, Eliade, marii clasici,
cat si tot ce îinea de sexualitate si psihologie, de alternative si abstract: de melatizic
si divinitate. Puteam face praf o pustoaica care se afla in cautarea sinelui dar nu
puteam face absolut nimic în privinta propriei mele vieti condamnate la mediocritate
si ipocrizie.

Eram perfect pt toti mai putin pt mine... si nu ma puteam minti suficient cat sa nu
vad cu ochii sinelui ceea ce eram de fapt: un curvar ia 30 de ani, cu o casnicie
atata, semidoct cu pretentii de intelectualist, onanist deviant, traind ca un parazit
fara scop, mereu avand justificarea perfecta a propriei ratari, mereu în asteptarea
marii iubiri, a muzei care sa ma sustina si sa ma iubesca asa cum sunt... ma intreb
si acum cum putea cineva sa iubesca asa o persoana, dar mereu uit cat de bine
ma deghizam in falsitatea mea vanituoasa si cat de bine jucam roiui victimei, a
geniului neinteles în cautarea printesei altruist-sacrificatoare.

Si asa am intalnit. l-am cit o fantezie, cazul simplu, fata îl iubeste, tipu o bate,
da o bate bine de tot, la popou in sti bdsrmist sacru, fata retraieste fantezii ale
sinelui defulate, ii iubeste mai mult, plange dar suporta. Frumos joc, frumos scris,
slab ca inedit, previzibil si total insuficient pt gusturile mele.

O abordez insa. imi pare canditata ideala la zapacire, la manipulare... Incepem
sa epistolam pe internet. Fata face fata perversului de mine, ma iscodeste mereu,
ma interogheaza in permanenta ca un copii curios.

Discutile aluneca spre orice, nu neaparat sexualitate. Observ stii ingrijit, se
simte educatia de acasa, stil politicos, buna crestere suprapusa peste conditia de
generatia pierduta a pustimi, dar combinate cu ceva ce la vremea respectiva avea
sa-mi scape si abia peste mult ani sa descopar.

incepe sa ma plictiseasca usor, discutiile aluneca tot mai mult spre filozofie,
psihologie, abstract si tot mai putin spre sexualitate si mai ales spre complicitate
sexuala. Mu se masturbeaza on-line, nu cred ca se excita macar suticient, simt în
ea fetita frigida a lui tata, educata dar total inutila pt ceea ce cautam eu.

Incep sa vad clar ca e buna de orice, mai putin de partenera sexuala de joaca pt
mine. lubeste un pusti ieftin si lipsi de educatie, desigur insa popular si frumos, ca
si ea de alțfel. Apucasem sa vad cateva poze cu ea, erau facute in photoshop, cu
omniprezenta inima suprepusa - simbol al iubiri lor - si pozilia neindemanatic
asciva de pe un pat pe care l-au cucerit pret de libertate cat erau parintii plecati
Observ însa, dincolo de toate astea, contorimatia deosebit de atragatoare, de
feminina a corpului ei, Inile deja formate de femeie adulta, gratia promitatoare a
unei tipe care in cativa ani va rupe gura targului... fata caracteristica, de mica
rasfatata zambind pervers, cu o gura dotata de buze senzuale pt care peste ani o
persoana din lumea show-bizz ului ar face pasiune nebuna. Pot vedea valoarea
predestinata chiar si ambalata într-un sac de rafie.

Ne intalnim intr-un final in orasul ei din Moldova. Arata inca si mai bine decat în
poza respectiva, extrem de bine proportionata, bruneta, foarte frumoasa la fata.
Sanii cam rmicuti dar nevand acest fetish, trece cu un 9... O bascuta simpatica pe
cap, blugi de f buna calitate care-i vin demential, o gecuta din piele su imitatie
care de asemenea o prinde f bine. Balerini in picioare.

Realizez ca este exact genul pe care nu l-am avut si nu-1 voi avea niciodata. pur si
simplu prea frumoasa pt mine, discrepanta era prea mare... fumoasa, inalta,
vesela, educata, inteligenta si.. bogata! Spun asta ca macar speram ca saracia
sa-mi ramana ca parghie de seducere dar nici macar asta nu am avut parte. imi
spunea o data un prieten o gluma cu semnificatii despre fetele din Moldova... Nu
stiai ca foamea e cei mai mare afrodisiac? Ajunge sa fi si iubit pe bune cand fata e
esinata de foame acasa, în gaura Moldovii” Rautacioasa guma, dar am avut
ocazia sa mi se confirme aproape de fiecare data în viata.

Discutam. Vorbe, vorbe, filozofie cat incape... vorbim cand ne vedem, vorbim pe
net, ne scriem... vorbe vorbe... si atat. Nici macar un sarut, nici macar atingerea
imbutei ei pretioase de printesa în put. Limbuta e pt baiaTZei frumosi de varsta ei,
nu pt barbatul pervers si batran ca mine... Diferenta de varsta e destul de mare. Si
acum ma gandesc rautacios-misogin ca arti putut sa imi reziste sexual, nu s-ar fi
rupt nimic în printesa de ea. Stiu. Sunt un rau. Sunt ca oricare barbat de altfel,
poate putin mai sincer. adica tradus, mai prost.

Dar imi plece de ea. Are acei ceva ia care tin eu mult, acel ceva al personajelor
pozitive lui Dickens, acei ceva care transcede sexualul si atinge punctele bunului
simt pur din om, acei ceva nedefinibi si extrem de placut, de asigurant, sugestia
bazei de nezdruncinat, al umanului stabil care nu se pierde. Are valoare autentica,
cu mult peste pateticele mele autodefiniri valorice. E buna pur si simplu ia absolut.
sensibila, are mintea extrem de elastica si... nu se supara niciodata pe mine!

Fantasmeaza mereu despre supunere, despre submisiune si educatie, cauta
imaginea unui tata-amant sever si iubitor, ai unui inger care sa o posede între
ghearele moi... e interesanta si imi da mereu idei. Suport cu stoicism fanteziile
ubirlor ei, sunt nevoit sa ma supun torturii luxului de amanunte ale vietii ei sexuale
cu oricine mai putin cu mine.

Demuit am renuntat deja la a fantasma macar la ea sexual. deja ma bucur pur si
simplu pt noul prieten gasit in persoana acestei pustoaice excentric-inconstiente si
inteligente. Cred ca as fi putut sa dorm cu ea in pat pe o insula pustie si tot nu as
mai fi dorit-o. pur si simplu mi-a distrus în mine tot ce tinea de speranta si era
exemplu clar de relatie fata frumoasa barbat insurat si nepopular amicitie perfecta
a doua lumi care nu se vor intalni niciodata.

Aveam macar ca consolare faptul ca fuma si asta nu am putut sa suport niciodata,
o prietena care sa fumeze, mi se parea cari stirbeste valoarea, ca o coboara, si ma
bucuram ca macar atata liniste puteam gasi. Altei starseam amorezat pe viata de
ca.

Imi placea sa-i dau sfaturi gratuite, lipsite de vreun castig manipulant, sa o ajut sa
nu mai caute aiurea ceva ce nu-i va folosi macar, sa dezbat cu ea problematici
destul de elaborate din lumea filozofiei si a psihanalizei. Se tinea surprinzator de
bine pt varsta si anturajul ei, se vedea clar ca vrea sa-si depaseasca propria
condiie, ca nu e multumita de cochila de plus roz a vieti ei. Imi placea pt ca,
cumva, ma oglindeam în ea siimi puteam vedea chipul insuficient al sufletului mei
cu o tnai mare claritate. Si pe buna dreptate, drece, era mai buna decat mine ciar.
Devenise deja o preocupare pt mine sa nu o pierd, sa o am oricum ar vrea ea,
numai sa o am!

Au trecut anii. Si noi am crescut... eu am imbatranit, ea deschizandu-se si mai
mult o femeie superba si plina de personalitate. Bine ca ea erau mereu
nemultumita de viata ei, cunoscutele lamentari ale femeilor referitoare la vitorul lor.
Nici eu nu mai eram chiar asa de lepadat, ma mai dezvoltasem si eu, stiam exact
ce vreau si ce nu pot avea, si atinsese cumva stadiul de a fi aproape fericit cu
ceea ce sti despre iume si despre mine. Aveam o situatie materiala buna, o casa
a mea... aveam cam tot.

Firul se rupe undeva acum 2 ani. Parca nu am mai vorbit un an aproape. O
stersesem si din lista. Eram satui de filozofie, de discutii nesfarsite sterie, de toate
proastele care se cultivau prin mine si si-o trageau cu alti; insetat de carnal, eram
deja in lumea BDSM, aveam acces la sclave care ma divinizau, divortasem intre
timp si imi gasisem o fata frumusica tot din Moldova, dar deschisa, cu care am
intrat si in lumea swingului si a a schimbului de parteneri, in lumea vietii alternative
BDSM, a orgilor sexuale si a sexualitatii deviante. Chiar nu mai aveam de ce sa
ma plang, nu-mi lipsea nimic, absolut nimic.

Apoi reapare brusc. Aduce cu ea valoarea ei de altadata. E deja în Bucuresti
studenta la doua facultati. Are si apartamentul ei, cumparat de parinti desigur. Dar
imi induce de a inceput aceeasi stare de subimisivitate in care imi cere sa o invat,
sa o educ, sa o ajut.

Este o combinatie nedefnibila de inteligenta, constienta, rasfat, inceput de
maturitate si... acel ceva care mi-a scapt de prima data... de stabiitate
fenomenala, parca isi urmarea ca scop al vietii pastrarea relatiei cu mine cu orice
pret. Nimic mai mult dar nici mai putin. O simteam ca un prieten din toate timpurile
pe care nu-i poti pierde vreodata. Si, slava domnului, puteam vedea asta pt ca si
cu eram la fel de * alectat” n ceea ce priveste prieteniile pe viata!

Imi reiau roiui de mentor, find acum satul imi puteam permite sa ma mai si
odihnesc în discutii fara finalizare sexuala dar extreme de valoroase. Si imi lipsea
parca cumva dupa atatia ani, ca un prieten din copilarie.

Stabilim sa ne intalnim, la ora stabiita ma duc si... din nou grea lovitura. Stiu ca
voi fi acuzat de subiectivism, am cugetat si eu mai dupa aceea, dar... si acum imi
aduc aminte, era in fata la un mail parca siin asteptarea ei, urmaream femeile
frumoase care ieseau sau intrau pe scarile de acces. Și apare cea mai tare tipa, o
bruneta superba, tenul bronzat, umerii goi, corp exceptional... nici nu mai stiu cum
era imbracata pt ca am ramas blocat iteralmente. Buzele rafinate, ochii superbi,
parul de abanos, ful gras de sanatate, stralucitor si aranjat... vesela si cu privirea
de o inteligenta socanta. M-a salvat arta mea de teatru, am deviat repede discutia
spre ceva neuntru dar sigur s-a prins ca ma holbam la ea.

Avea ace! ceva familar insa, acei aspect de fetita de acum ani buni mascata de
supergagica din fizic, avea ceva ce nu puteai decat sa iubesti... pe viata!

Am siintit atunci ca am iubit-o din totdeauna... dar eram unul din cate zeci care
au iubit-o probabil. Aproape imi era ciuda ca e asa de frumoasa. Un pic daca era
nai uratica poate as fi avut sanse sa fim impreuna si cine stie.

Am reluat discutie si a mai trecut un an. As putea scrie un roman despre ce am
discutat, despre ce simteam de fiecare data cand ne vedeam... aceeasi atitudine
de obedienta in fata mea, aceeasi stabiitatea in a ne revedea, parca era ceva
peste noi care facea ca noi sa fim cumva de nedespartit... ca amici!

Nici un sarut, as usual, nimic sexual... cel mult O strangere de mana pe care
ajunsesem sa O apreciez mai mult decat o noapte de sex cu oricare alta femeie.
Alternam mereu intre a-mi permite sa o iubesc sau nu. Merita sa o iubesc si fara sa
e a mea vreodata... si am cedat. l-am marturisit sentimentele mele si i-am spus
clar ca nu vom putea îi simpli amici niciodata. Vom fi mereu cuplui platonic cu mine
ubind-o. Pur si simplu era atat de perfecta si valoroasa din absolut toate punctele
de vedere incat imi era clar ca merita totul, chiar si a fi iubita fara sa fie nevoie sa
iubeasca. Am iubit-o in cel mai altruist mod cu putinta poti iubi. Nu credeam sa fiu
vreodata capabil de asa ceva si eram mandru de fiecare data cand ne desparteam
si sufeream ca un caine. Plecam si ajungeam acasa, unde mi se umpleau ochii cu
acrini. Stiam ca nu vom fi niciodata impreuna dar era pentru mine ocazia unica de
a fi mai bun, de a ma depasi prin egoism. Ma facea sa fiu un om mai bun si asta
era pt mine mai important decat orice. Simteam ca ma dezvolt cu ea si-i ofeream si
cu din bagajul meu de cunostinte scheme de automanipulre f eficiente care o
ajutau sa treaca peste neincrederea de sine, o ajutam cat puteam sa... fie fericita
cu altul!

Si asa a trecut vara... cu frumoase intahiri, cu multe amanunte pe care numai un
romantic amorezat le poate simți. Ea a fost ia mare, in Vama. Eu nu am putut
ajunge. M-am bucurat cumva, ar fi fost alte scene de tortura sufleteasca si probabil
fosnetul marii si racoarea serii cu luna oglindita în mare m-ar fi imbolnavit de inima
neagra inca si mai rau.

intre timp prietena mea a ramas insarcinata. Avand 35 de ani, am hotarat sa
pastrez copilui din ratiuni mai degraba cerebrale decat sentimentale.

Si primele dimineti umede ne-au prins intr-un sfarsit de octombrie bizar.
aruncandu-ne in neprevazutui pe care nu mi l-as fi putut imagina vreodata ca find
piauzibi.

Dar asta este insa alta poveste