Fantezii Erotice

Mi-a stranit curiozitatea inca de Ia inceput... pentru ca parea unic, ceva ce nu mai
ntainisem pana atunci... Am prostul obicei de a fi atrasa de lucrurile, situațiile si
persoanele unice, ciudate, neobisnuite, misterioase, stralucitoare sau foarte
inchise... Purta nume de clovn, dar atitudinea lui era a unui om simpatic. romantic,
politicos, tandru, atent, "de moda veche”, misterios, iubitor de muzica buna... Chiar
ma intrebam in sinea mea... De ce siar alege un astel de om o identitate de
clovn?! Abia mai incolo aveam sa inteleg motivul... numai ca un clovn i face pe alti
sa rada, nu se face singur de ras.

Discutile cu e! erau scurte, un fel de monolog al meu... caci el era sarac in
vorbe... Îmi trimitea melodie iui "de sufet" si-mi spunea ca-i sunt tare draga.
Evident ca nu l-am crezut, dar sunt momente cand e placut sa existe cineva care
sa fe minta atat de frumos... Si-apoi, imi propusesem sa ii întru în joc ca sa afiu mai
multe despre el... caci singur se vedea treaba ca nu avea sa se destainuie.

Am discutat mai putin de 3 zile... timp în care mi-a bagat fraze de genul: voi fi
mereu langa tine cand asculti melodia asta”, "ma gandesc tot timpu a tine, "sa te
gandesti la mine cand asculti melodia aceasta”... Cred ca avea un fix cu melodie
si mesajele transmise de melodiile lui

Imi devenea din ce în ce mai suspect faptul ca se dadea foarte ocupat... desi ma
cauta, se arata dornic sa imi vorbeasca... dar cand venea vremea sa vorbeasca, sa
raspunda, sa zica si el ceva... tacea si baga o melodie... L-am lasat sa isi faca
numarul... mergand pe premiza ca atunci cand vrei sa descoperi mai multe despre
un om trebuie sa il lasi sa se simta sigur pe situatie... Si-am reusit sa descopar
misterul... Am reusit sa aflu cine era misteriosul domn... Am reusit sa ii fac sa aiba
sau macar sa para ca are mustrari de constiinta... Am aflat ca de fapt, era cineva
cu care mai discutasem inainte, cineva care se gandise sa imi faca o farsa... L-am
intrebat care era scopul farsei... M-a zis ca vroia sa se amuze. M-as fi bucurat
daca ar fi reusit ce si-a propus... dar nu s-a amuzat pentru ca nu a avut de ce.
Adica nu în sensul n care probabil vroia el sa se amuze. Si apoi, ca sa faci cuiva O
farsa e nevoie sa te pricepi un pica psihologie, e nevoie de imaginatie, de sti.
Daca taci si "arunci" cu melodi nu ai cum sa te amuz. Parerea mea... Dar acum,
nah... Toate iucrurile-s relative si oamenii-s diferiti... Ce m-amuza pe mine nui
amuza si pe altul

Nu m-a deranjat farsa, nu m-am suparat si nici nu am facut crize de nervi... din
contra... într-un fel m-a bucurat pentru ca mi-a confirmat o data în plus ca intuitia
mea nu da gres niciodata, m-a ajutat sa aflu ca exista oameni care-si irosesc
energia inut, sa descopar si alte mistere ale creierului uman... M-a ajutat sa mai
studiez un om cu partie lui bune sau rele... M-a ajutat sa invat ceva de la el.

Am ramas insa cu intrebari... Asa cum i stiam eu (atat cat puteam sa îi stiu) parea
un om linisti, la locul lui, sigur pe ei si detasat de lumea virtuala... E-adevarat ca
uneori era ironic, intrigant si rautacios, dar parea un om bun... Dare ce se astepta
sa descopere? Ce l-a determinat sa imi faca farsa asta, în condiile în care tot ce
am discutat în acele cateva zile de farsa am fi putut discuta si asa cum ne stiam noi
inainte? Oare care a fost scopul?! Oare credea ca schimbandu-si identitatea va afa
nu stiu ce grozavii despre mine?! Nu a aflat! Sper sa nu fie dezamagit... Cel putin
nu mai dezamagit decat sunt eu de el.

Vorbim si acum... la fel de sec, la fel de indiferent, la fel de putin ca inainte de
arsa”. Nu s-a schimbat nimic... Doar ca acum, de cate ori il vad, zambesc si-mi
aduc aminte de cuvintele lui cin finalul farsei... '-În loc sa-mi traiesc viata stau pe
net si fac farse.

ce viata misti"