← înapoi la listă

Pedeapsa!!! Pentru ca o meritzi!!!

autor: livia_1983 ♀ • categoria: Fantezii cu Fetisism si BDSM • 1982 citiri

Ii dadusem de grija ca sa nu imi mai incalce poruncile ce i le dau! sa isi faca cu sfintenie temele!... dar... se vede ca nu e indeajuns ca sa vorbesc doar la modul cel mai serios cu sclavul meu. Trebuie sa mai si actionez la modul cel mai serios! Ii spusem ca in fiece seara sa invetze cate o poizioara de Bacovia, pt ca mi-ar placea mult ca un barbat sa imi recite intr-o atmosfera intima astfel de poezii: sangerande de suferinta, de melancolie, de batranetze... de gri, de negru, si de albul ucigator al iernii, de acromatism incurabil in care unica nuanta cromatica este violetul maniacal al apusurilor molipsitor de triste. Si in plus, Bacovia nu a scris poezii lungi, deci.. sunt usor de memorat. Sa imi expedieze in fiece seara si dimineatza cate un mesaj cel putin in care sa ma venereze, sa imi recite in fiece dimineata la telefon, la ora 7 si 50 o poezie invatata de el si ca eu sa il ascult in liniste deplina, strabatand parcul cu pasi lenti si moi... Nu imi place sa mi se aduca diferite scuze de genu': Nu am avut timp, Stapana... am fost foarte ocupat, am fost plecat... s. a. Incep sa ma indoiesc de devotziunea sa si ma infurii, ma infurii rau de tot, imi ies din sarite.. chiar de l-as bate lasandu-l fara suflet pe dusumea, lesinat de durere nu m-as potoli.. nu mi-as potoli elanul furiei! Pt mine nu conteaza regretele sale, nu conteaza parerile de rau si scuzele pe care mi le aduce, oricat de induiosatoare si frumoase nu ar fi ele, conteaza numai neabaterea de la regula! De fiece data sustine ca ma divinizeaza, ca ma idolatrizeaza, ca ma iubeste pana la uitare de sine insa toate astea sunt zguduite din temelie atunci cand el nu isi indeplineste obligatiile. E atat de prost!!! si... atat de drag inimii mele... incat ma gandesc uneori: cum de pot sa il lovesc? cum de pot sa tip, sa urlu la el? sa ma dezlantuiesc ca o furtuna ce rupe bolta inaltului ceresc asupra lui?! Dar drept raspuns la aceste intrebari imi vine neaparat orgoliul meu feminin, cultivat pe nesimtite in adancul personalitatzii mele in timpul orelor petrecute in sir in fata oglinzii, acolo unde fiecare femeie, ramasa singura cu sinele ei se crede cea mai frumoasa femeie din lume, isi permite acea infumurare egoista si prosteasca de a se admira, de a se privi... mereu, din si din nou... Ma pomenesc in situatzia in care trebuie sa il pedepsesc, sa il pedepsesc neaparat! Nemilos! Dur! Chiar mai dur decat ar face-o dusmanul insusi!... ca mai apoi sa ma induiosez din nou, ca si alte datzi, sa ii prind barbia in palma, sa ii ridic capul si sa imi revars privirea in ochii lui caprui de caine devotat si destept, sa il trag tandru spre mine, luindu-l cu cealalta mana de dupa ceafa si sa il sarut daruindu-ma lui,.. lui... celui pe care l-am lovit, l-am oropsit, l-am chinuit.. sa ma las sorbita de gura lui, adulmecata de rasuflarea lui... a sclavului meu... Il astept, in curand va veni cu un taxi. Il voi vedea din fereastra dormitorului meu cum deschide usa taxiului, cum plateste soferului scotocindusi grabit prin buzunare bancnotele... hm, la fel ca alta data, ca de fiecare data.. emotionat, ca un liceian la prima intalnire. Aproape ca aud cum urca in graba scarile, toate 7 etaje deoarece iarasi ascensorul nu functioneaza, ajunge in fata usii mele obosit, cu sufletul pe jumatate atarnand afara si pe jumatate inauntru.. asa.. ca o haina murdara arunncata in graba la cosul cu rufe murdare. nu e nevoie sa atinga butonul soneriei, stie ca las usa descuiata cu jumatate de ora inaintea sosirii sale... incearca doar sa isi mai traga sufletul, sa se priveasca in graba daca intreaga sa tinuta arata bine si... deschide usa. Tresar... dar numai in adancul fiinte mele caci nici un muschi al fetei nu-mi tradeaza tulburarea sufleteasca, tresaltarea de bucurie inabusita apoi de furie. Il aud cum se descalta, cum paseste aproape neauzit pe covoarele mele moi si scumpe.. apoi se intoarce grabit aducandusi aminte ca de zapaceala a uitat sa rasuceasca cheia-n broasca. Incuie usa si revine mai linistit, mai putin emotionat. Usa dormitorului meu e deschisa, astfel incat intrand m-a vazut dintr-o data cum stau in fata ferestrei cu perdele violete ce cad greu pe parchet alaturi de picioarele mele desculte, cu spatele intors la el, preocupata aparent de peisajul mohorat si prafuit al vietii de oras. Il astept... inainteaza pasind din ce in ce mai incet, poate din precautie.. poate din cauza admiratiei profunde pe care o simte cand ma vede cu spatele intors spre el, absenta, cu fruntea inaltata usor, cu privirea nemiscata, cu parul desprins cazand pe umeri si pe spate, ascunzand ceafa pe care el mi-o sarutase cu gura si umezise cu saliva lui de atatea ori, (momente de voluptate pt ambii)corpul meu infasurat intr-un chimono de tesatura subtire si lucioasa, satinata, visiniu, cu flori marunte, violete ce cresc pe tulpini subtiri de un verde inchis formand un uzor ascendent si meticulos lucrat, ca o panza de paianjen. Simt cum imi priveste profilul, aud cum isi inghite incet saliva cand se afla doar la cativa centimentri de mine.

ti dadusem de grija ca sa nu imi mai incalce poruncile ce i e dau! sa isi faca cu
sfintenie temele!.. dar... se vede ca nu e indeajuns ca sa vorbesc doar la modul cel
mai serios cu sclavul meu. Trebuie sa mai si aclionez la modul cel mai serios!

li spusem ca în fiece seara sa invelze cate o poizioara de Bacovia, pt ca mi-ar
placea mult ca un barbat sa ini recite intr-o atmostera intima astie! de poezii
sangerande de suferinta, de melancolie, de batranetze... de gri, de negru, si de
albul ucigator al iernii, de acromatism incurabil n care unica nuanta cromatica este
violetul maniacal a apusurilor molipsitor de triste. Si în plus, Bacovia nu a scris
poezii lungi, deci.. sunt usor de memorat. Sa imi expedieze in fiece seara si
dimineatza cate un mesaj cel putin în care sa ma venereze, sa imi recite în fiece
dimineata ia telefon, la ora 7 si 50 o poezie invatata de el si ca eu sa i] ascult în
iniste deplina, strabatand parcul cu pasi lenti si moi... Nu imi place sa mi se aduca
diferite scuze. de genu: Nu am avut timp, Stapana... am fost foarte ocupat, am fost
plecat... s. a. Incep sa ma indoiesc de devolziunea sa si ma infurii, ma infurii rau de
ot, imi ies din sarite.. chiar de -as bate lasandu-! fara suflet pe dusumea, lesinat de
durere nu m-as potoli. nu mi-as potoli elanul furiei! Pt mine nu conteaza regretele
sale, nu conteaza parerile de rau si scuzele pe care mi le aduce, oricat de
induiosatoare si frumoase nu ar fi ele, conteaza numai neabaterea de la regula! De
fiece data sustine ca ma divinizeaza, ca ma idolatrizeaza, ca ma iubeste pana ia
uitare de sine insa toate astea sunt zguduite din temelie atunci cand el nu isi
indeplineste obiigaliie. E atat de prostit si... atat de drag inimii mele... incat ma
gandesc uneori: cum de pot sa il lovesc? cum de pot sa lip, sa urlu la el? sa ma
dezlantuiesc ca o furtuna ce rupe bolta inaltului ceresc asupra lui?! Dar drept
raspuns la aceste intrebari imi vine neaparat orgoliul meu feminin, cultivat pe
nesimtite în adancul personalitatzii mele in timpul orelor petrecute în sir in fata
oglinzii, acolo unde fiecare femeie, ramasa singura cu sinele ei se crede cea mai
frumoasa femeie din lume, isi permite acea infumurare egoista si prosteasca de a
se admira, de a se privi... mereu, din si din nou... Ma pomenesc în situatzia în care
rebuie sa ii pedepsesc, sa il pedepsesc neaparat! Nemilos! Dur! Chiar mai dur
decat ar face-o dusmanul insusi... ca mai apoi sa ma induiosez din nou, ca si alte
datzi, sa ii prind barbia in palma, sa ii ridic capul si sa imi revars privirea în ochii lui
caprui de caine devotat si destept, sa il trag tandru spre mine, luindu-i cu cealalta
mana de dupa ceata si sa îl sarut daruindu-tna lui... iui... celui pe care l-am lovit,
-am oropsit, Fam chinuit. sa ma las sorbita de gura ui, adulmecata de rasuiiarea
ui... a sclavului meu.

11 astept, in curand va veni cu un taxi II voi vedea din fereastra dormitorului meu
cum deschide usa taxiului, cum plateste soferului scotocindusi grabit prin buzunare
bancnolele... hm, ia fel ca alta data, ca de fiecare data... emotionat, ca un liceian ia
prima intahhire. Aproape ca aud cum urca in graba scarile, toate 7 etaje deoarece
iarasi ascensorul nu functioneaza, ajunge in fata usii mele obosit, cu sufletul pe
jumatate atarnand afara si pe jumatate inauntru. asa. ca o haina murdara
aruncata în graba ia cosul cu rufe murdare, nu e nevoie sa atinga butonul
soneriei, stie ca las usa descuiata cu jumatate de ora inaintea sosirii sale:
incearca doar sa isi mai traga sufletul, sa se priveasca în graba daca intreaga sa
ținuta arata bine si.. deschide usa. Tresar... dar numai in adancul fiinte mele caci
nici un muschi al fetei nu-mi tradeaza tulburarea sufieteasca, tresaitarea de bucurie
nabusita apoi de furie. !i aud cum se descalta, cum paseste aproape neauzit pe
covoarele mele. noi si scumpe... apoi se intoarce grabit aducandusi aminte ca de
zapaceala a uitat sa rasuceasca cheia-n broasca. Incuie usa si revine mai înistit,
mai putin emotionat. Usa dormitorului meu e deschisa, astfel incat intrand m-a
vazut dintr-o data cum stau în fata ferestrei cu perdele violete ce cad greu pe
parchet alaturi de picioarele mele desculte, cu spatele intors Ia el, preocupata
aparent de peisajul mohorat si prafuit al vietii de oras. i astept... inainteaza pasind
din ce în ce mai incet, poate din precautie... poate din cauza adimiratiei profunde pe
care o simte cand ma vede cu spatele intors spre el, absenta, cu fruntea inaltata
usor, cu privirea nermiscata, cu parul desprins cazand pe umeri si pe spate,
ascunzand ceafa pe care el mi-o sarutase cu gura si umezise cu săliva lui de
atatea ori, (momente de voluptate pt ambicorpul meu infasurat intr-un chimono de
tesatura subtire si lucioasa, satinata, visiniu, cu flori marunte, violete ce cresc pe
tulpini subtiri de un verde inchis formand un uzor ascendent si meticulos lucrat, ca
o panza de paianjen. Simt cum imi priveste profilul, aud cum isi inghite incet saliva
cand se afla doar ia cativa centimentri de mine. Ma intorc brusc si tot atat de brusc
i ard cu o lovitura de palma nemioasa peste obrazul stang. A sosit momentul
dezlantuirii! Palma mea de femeie nu fuse intr-atat de puternica incat sa ii intoarca
mutra în partea opusa... desi ramase drept si nemiscat pe chipul lui am putut citi
nedumerire. si zapaceala totala datorata faptului ca îl luasem prin surprindere.
Atunci l-am apucat de gulerul camasii si am inceput al zgudui tipandu-i în fata cu
toata furia si nebunia de care eram in strare... eram ca un animal ranit care cauta
sa se razbune, ca o felina salbatica din savane ce isi rage nebun furia... Tipam
zicandu-i: Vierme, sti macar cat imi datorezi?! Sti ca de fapt am asteptat sa imi
scrii?! ca nu merit acest comportament indiferent din partea tal? De ce atata timp
cat esti în sclavie ia mine, din proprie-ti dorinta si nesiit de nimeni ma faci sa ma
simt de parca eu as fi sclava ta?! Gunoiulet!! Crezi ca ai vre-o scuza? Ai tu vre-o
scuza-n fata mea?! Ai fi un nimeni fara inel! Si gunoiul din fata blocului e mai
putin gunoi decat tine! Apoi, dupa ce iam varat sageție privirii mele otravitoare în
strafundui priviri sale buimacite si speriate, m-am linistii brusc. Imi dadui cu un gest
parul pe spate, apoi. înistita, de parca furtuna de acum cateva secunde nici nu a
fost, sa privesc ingandurata si preocupata spre perete... apoi sa caut cu privirea
prin camera ceva. pt ca furia ma facuse sa uit cu desavarsire unde pusem esarfa
de un albastru inchis... pregatita special pt el. Inainte ca sa o vad aruncata pe
marginea patului oftai odata Suspinand din strafundul raruchilor si inistita, am mers
pana in dreptul patului, am luat esarfa si am trecut n fata lui. lam spus pe un ton
calm, egal dar destul de poruncitor si autoritar ca sa se dezbrace, ca vreau sa îl
vad în pielea goala. Prinse a se dezbraca atent, tragandusi pantaloni, scotandusi
sacoul, camasa, ciorapii si chiloti. Geata! Era gol, si a! meu! Expus acum mai mult
ca niciodata dorintei mele de razbunare. Tremura, usor... greu sesizabil.. dar
tremura, cu capul plecat si cu cat mai mult simtea ca ma apropii de el, ca i] privesc
insistent, autoritar cu atat cauta mai mult sa si-l aplece, sa isi ascunda barbia în
piept si.. spre uimirea mea... sesizasem ca a rosi, desi parul nebarbierit ii
acoperea o buna parte din fata am stabilt-o dupa variul urechilor si dupa partea
superioara a obrazului care erau rosi. Era ca un copil ce sta în fata mamei si
astepta pedeapsa intelegand ca de data asta a comis o fapta mult mai grava decat
celelate. Pt o clipa, dar numai pto clipa doar imi se facu-se mila de el si intreaga
mea _finta a fost strabatuta de duiosie pt dansul... asa.. cum sta el cuminte,
nemiscat, resemnat, in asteptare deplina, ascultator... Ma durea pana în strafunduli
sufietului privelistea dar nu ii puteam amana pedeapsa si nici nu imi permiteam sa
-o usurez. Am trecut ia spatele sau, iam adus ambele palme cu manichiura lunga
de culoare crem in fata ochilor, iam apasat degetele usor deasupra pleoapelor si
-am spus sa inchida ochii. Lasase pleoapele în jos, simtind sub degete cum globul
ocular îi este acoperit de pieliza pleoapei. în acei moment ma starabatuse dorinta
de ai lua capul în palme si ai saruta deasupra cetei inaitanduma usor din calcaie
insa în schimb iam spus cu un glas si mai autoritar si mai ridicat decat cel cu care
vorbisem cu cateva clipe în urma: Te voi lega la ochi! Si ii dusem esarfa intinsa în
fata ochilor. Desi eram în spatele lui am putut sa observ cum aroma parfumului
meu impregnat in esarfa(partumul meu avea un efect hipnotic asupra lui) a facut
sa se bucure caci si-a iati nesatios narile inspirand, pe neobservate si
neauzite(cum credea elmirosul meu, atat de drag inimii lui. Ma bucurat faptul
uindul ca o mica victorie asupra lui dar si ma induiosat peste masura. partumul
meu impregnat in esarta era unicul jucru pe care il puteam da ca bonus, Sau ca un
'otem ce iar usura suferinta ce avea sa o indure 2 zile incheiate, fara nici un fei de
pauza. Stiam ca parfumul, odata prezent pe esarfa nu îl ma puteam lua inapoi, era
ireversibil... deci era unica duiosie pe care mi-o puteam permite cu adevarat. Apoi
am _ intrebat unde isi tine tel. mobil iar e! imi raspunse supus: în buzunarul
pantalonilor, Stapana! Am ridicat pantalonii de jos, am scotocit în buzunar si am
dat de el. Am cautat in lista de contacte numarul sau de la domiciiu si i-am spus sa
si anunte soata ca va lipsi cateva zile de acasa. Nu ma intereseaza sub ce motiv
dar sa o faca si sa vorbeasca cat mai convingator. Am observat o urma de ezitare
pe chipul sau insa se resemnase in graba caci deja formasem numarul si i dusem
telefonul Ia ureche care sigur ca avusem grija sa i pun la speaker. Dupa ce termina
discuia îi spusem ca il sun pe seful sau si ca trebuie si acestuia sa îi gaseasca un
pretext serios si plauzibil pt faptul ca va absenta 2-3 zile de la senvci. Acum se
tulburase de-a binelea, pe semne nu se astepta... si. i-am lasat catva timp sa se
gandeasca ce ii va spune sefului sau caci aici nu poti minti cum vrei tu si cum ti
rece prin cap, trebuie cu adevarat sa île grav. Se reculese si acum, destui de
repede si imi spuse: Sunt gata, Stapana. Formasen numarul setului, am inclus din
nou speakerul.. si. în receptor rasuna glasul secretarei, am observat cum rasuia
mai usurat din motiv ca nu vorbea cu setul ci tot cu un subaltern al sefului, adica cu
cineva de acelasi rang cu el ii explicase vorbind cat mai serios si cat mai grav cu
secretara si dupa ce am închis am ramas uimita de-a dreptul de cat talent
actoricesc daduse dovada si cat de bine isi intrase in rol. I-am deconectat telefonul,
-am pus la curent cu feptulcai I-am deconectat si am spus ca atunci cand vine ia
mine trebuie sa fie doar al meu, în exclusivitate al meu si destinat numai mie. a dat
scurt din cap in semn de intelegere si supunere. am scos dintr-un sertar zgarda si
-am pus-o în jurul gatului avand grija ca sa îo las mai larga pt ca nu voiam sa i
sugrum, îi era de ajuns chinul pe care îl pregatisem. Am deschis o usa falsa ce din
dormitorul meu da într-o camera larga, inalta, lipsita de orice mobilier si de orice
cosmetizare, adica nu era tapetata, nu avea nici macar feresti lipsita de caloriter
astfel incat era foarte rece, în schimb uscata... un aer rece si uscat. A simtit dint-o
data schimbarea de mediu si am observat ca e cam nefinistit. L-am tras de zgarda,
dupa mine pana l-am adus în centrul acestei incaperi sinistre. în centru, de
deasupra noastra pe niste lanturi lungi si nemiscate atarnau niste catuse de fier,
mari si incomode. lam ridicat fiece mana in sus, pe rand si i-am imobiizat
incheietura. Acum sta intr-o poziie cam incomoda, pe jumatate atarnand... si pe
jumatate tinanduse pe propriie-i picioare. M-am indreptat spre partea din fund a
camerei si am ridicat un bici lung si subtire de jos, impletit frumos din piele. Pasii
meu rasunau raspandindu-si ecoul. Apoi a auzit cum m-am orit în spatele lui
Astepta, nu stia si nici nu banuia ce se inmtampla, îl luasem prea pe neasteptate.
Am strans bine biciusca in mana si am plesnit cu ea tare de pamantinu pot sa spun
ca era nici podea si nici parchet deoarece ne aflam n interiorul unui cub cimentat
de jur imrejur). sau de cimentul pratuit al podelei. O dara de colb se ridica în aer si
ne invada narile. Biciusca isi raspandise un suierat si un ecou atat de sinistru în
incapere incat uitasem ambii de lumea de din afara acestei camere. ne-am rupt
ambii de acea lume ce era dupa usa aceste camere. L-am anuntat ca va fi biciuit 2
ore în sir fara de oprire, doar daca imi va obosi mana va mai beneficia de pauze. Si
am inceput sa il biciulesc cu forta si indarjire peste umerii goi, dreptzi si atietici,
peste spate, peste fese... apoi urcand din nou spre spate si umeri. Nu ma iasam
biruita de durerea pe care o simteam in coate, umeri si încheieturi, loveam cu toata
fortza mea iar sfrassitul ecoului unei lovituri se impreuna cu inceputul ecouiui unei
alte lovituri... formand astie! iluzia de orga... de orga sadica si infernala. Daca
simteam ca imi cedeaza mana imi schimbam doar biciusca in cealaita mana si
continuam cu o si mai mare indarjire. Suferea enorm deorecee ii biciuisem în
deajuns, în plus biciusca subtire i crapase pielea provocand urtne rosii-strocosii
Era brazdat haotic de aceste urme, la un moment dat trecusem si pe partea
superioara a coapselor... rabda, rabda cu stoicism fara a geme macar... desi as fi
vrut sa scot cei putin un gearmat din el insa îsi suporta mandru durererea. Unicul
ucru ca ii trada istovirea fizica era ca spre sfarsit ii lasase capul aplecat, atarnand
mai degraba in jos de parca ar fi fost strangulat iar corpul se legana usor ia orice
lovitura incepatanata de biciusca. eram indariita rau de tot, cu cat mai mult ma
cuprindea mila privelistii cu atat mai mult izbeam în el. Spre sfarsit trecusem si pe
bratele ridicate irigandule cu biciusca, apoi din nou pe fese facandule sa sangereze
n picuri si incununandumi opera cu cateva zeci de lovituri finale în diagonale
intersectate de-a lungul spatelui. Aceste lovituri 1 facura sa leisne si daca nu erau
ulimele minute dn acele 2 ore destinate biciuini, daca ar lesinat mai devreme
cred ca nu mi-as fi putut duce pedeapsa pana la capat lasand sa treaca de la mine.
dar, in starea esinata in care era nu puteam sari vorbesc astfel incat am luat o
cana de apa rece pregatita din nainte dintr-un vas lasat pe podea si l-am stropit din
abundenta aruncandui apa direct in fata. Apa se izbise de fata sa iar el avuse o
reactie de spaima si nedumerire, isi ridicase cu greu capul incercand sa ma
priveasca desi nu putea din cauza esartei dar o facea dintr-o pornire reflexa, caci
ma simtea in fata lui. ii vazusem fata brazdata de sudoare, umerii, pieptul,
bratele... i! inconnjurai facand un cerc în jurul lui si admirandu-tmi cu groaza dar si
cu multumire victorioasa capodopera. Ranile sangerau, se pretingeau si sangele se
amesteca cu picurii de sudoare renascuti din porii lui, curgeau mai departe peste
alte rani peste care curgeau alti picuri de sudoare sarata. Observam cum aceasta
sudoare ii provoaca un chin insuportabil de profund si chinuitor scurganduse în
carnea ranilor proaspat brazdate. Era ca o insecta mistuita pe indelete de sucul
gastric al paiangenului. Observam cum ii tresar spasmodic muschii din jurul ranii
cand era invadata de o picatura de sudore. Am revenit în fata sa. EI ridica din nou
capul facand o sfortzare titanica pentru care îl admiram în adancul sufietului si cu
care ma mandream muit(caci odata ce trecusem în spate isi lasase capul din nou în
jos, adoptand o pozitie de supus ascultator si dorii). Deci, trecusem în fata sa sii
-am anuntat ca va sta astiel 2 zie in sir, pe nemancale, si fara de apa, fara sa
auda vre-un sunet inafara de ecoul miscarilor sale obosite, de alunecarea
anevoioasa si greoaie a fierului din lanturile in care atarna. Unicul jucru frumos de
care va beneficia va fi mirosui degajat din esarta mea.. si spunand cele din urma îi
adusei capetele esartei in fata, trecandu-le peste umar.. pentru ca partumul sa fie
mai aproape de el. lam interzis categoric sa se gandeasca la altceva decat ia mine,
sa se gandeasca cum sa ma faca fericita, cum sa isi ispaseasca vina si cum sa ma
faca din ce in ce mai multumita si mai mandra de el. l-am spus ca ceea ia ce lam
supus si va fi supus este exact pe cat merita ei, în functie de gravitatea celor
nfeptuite, ca sunt severa insa sunt de o severitate corecta ce nu admite nici
excesele si nici iertari, treceri cu vederea. între timp sudoarea se sleise pe corpul
sau lasand sa se vada doar urmele uscate iar sangele prise a se usca sia se
coagula. Stiam ca înca il mananca ranile, si ca il vor supara cu durerea ascutita
provocata de sudoare inca mult timp si ca dupa 2 zile va avea niste cicatrici
impunatoare insa incercam sa raman rece la toate aceste ganduri. Ma simteam si
eu obosita, goala pe dinauntru. L-am lasat in intuneric inchizand usa dupa mine.
Cand revenisem în camera mea eram atat de distrusa, atat de trista simteam cum
ma apasa ceva incomensurabil de greu pe inima si nu ma pot debarasa, ca
durerea porneste din strefundurile fintei mele. Ma durea si pe mine ceea ce ii
facusem, ma dureau mainile, ma simteam obosita. Am mers numai la baie ca sa
imi clatesc talpile de praf dupa care am revenit in camera trantiduma ca moarta pe
pat, suspinand adanc, mai adanc ca prima oara... regretand cele facute,
simfindumi capul greu... Ma intrebam cand eram cat pe ce sa adorm: oare el isi da
seama ca astfel ma supune si pe mine unui chin ingrozitor? oare presupune,
banuieste... cel putin cum ma siint? in ce stare ajiung dupa ce il pedepsesc?! în ce
hai fara de half??? Nici macar lacrimi nu am sa plang caci mi-au secat lacrimilele
n canalele lacrimale. mi-am tras plapuma peste mine si am adormit. am dormit
ung, somn greu si strans... asa cum doarme orice om dupa ce a fost expus unei
lovituri ce i-a mutilat chinuitor psihicul. i-a mototolit personalitatea.

Autentifică-te ca să trimiți monede autoarei livia_1983. Cu un cont îi poți scrie un mesaj, o poți invita în chat, îi poți comanda o fantezie scrisă anume pentru tine și, dacă vrea la rândul ei, puteți duce discuția mai departe cum vă înțelegeți.