totusi nu cred ca se poate explica in cuvine
doar cei care iubesc ma vor intelege
Am 24 de ani si sunt casatorita. M-am casatorit cu toate ca unii din prietenii din
jurul meu mi-au spus sa mai astept, ru implineam decat 22 de ani atunci
Povestea tragica aici incepe: Barbatul pe care i iubesc nu este sotul meu, il
cunoscusem inainte de a ma casatori, imi palcea, ma simteam atrasa de el mai
ales ca si din gesturie kai intelegearm ca simte ceva pt mine. incercase de multe
ori sa-mi spuna ca si-ar dorii sa fie cu mine, mi-as îi dorit si eu dar nu-l putea
ranii atat pe barbatul cu care eram atunci, actualul sot de acum, relatia noastra
exista de nui ani, si stiam ca ma iubese, iar o eventuala despartire era tragica
pt el, asa ca nu am incercat sa ui, sa ignor ceea ce simteam pl celalalt si sa
ma dedic in totalitate sotului meu asa ca am continuat pregatire de nunta.
Ne-am casatorii, am plecat in luna de miere insa nici atunci n-am putul sa-mi iau
gandul de la cel pe care credeam ca doar il plac, insa de care eram defapt
indragostita. Avand in vedere ca ma casatorisem incercam sa ma schimb total,
sa ajung din gandul meu toate gandurile de duceau la el, sa fu o femeie
casatoria asa cum trebuie sa fie, dar ru putem dicta sufletului, nu putem orctona
inimi ceea ce trebue sa simla, e un lucru afat de supraomenesc incat te
depaseste in tolaltate, faptul ca il vedeam zinic ampliica lucruri, desii imi
impunam sa-l uit ma ingragosteam mai tare, ajunsesem sa-mi doresc atat de
are sa-l tin in brate incat simteam ca innebunesc, visam, visam, il dorearm, ii
iubeam... e defapt mai mult decat pot spune in cuvinte... si in cele din urma am
cedat, ne-am inlalnit, ne-am tinut în brate, mi-a reprosat ca m-am casatori, il
ineam strans cu ochii in lacrimi si speram sa nu visez, dar ca orice mirturne nu
dura mult, pt ca trebuia sa ma intorc acasa la sotul meu, si el a prietena lui. Ma
mustra constiinta foarte tare fata de sotul meu, dar iubeam eram indragostita
eram inebunita mu puteam sa ma opur si ne intalneam mereu cand aveam timp
amandoi; de multe ori se intampla sa mu poate veni la intalnire pt ca i! chema ea
ja ea sau avea ceva imporant de rezolvat, crirle astea ma faceau sa sufar,
plangeam mereu cand stiam ca trebuie sa-l vad si imi doream din suflet sa-l
vad si nu ajungea. In tot acest timp rie si certam mult, si molivul era acela ca eu
nu ma culcam cu el, si n-o faceam pt ca mi-era greu sa fac si pasul urmator, cel
mai mare in conceptia mea in a-mi insela sotul, dar eram si constienta in acelasi
imp ca e! o avea pe ea, ca primea de la ea tot ceea ce-si dorea si ma macina
motivul pentru care el statea cu ea desii spunea ca ma iubeste. Era o
combinatie de sentimente de gelozie probabil din apriea mea care stiam ca
merge la ea mereu, si nu puteam desi imi doream enorm sa fac dragoste cu el.
Asa. ca mai tot timpul intalnirile noastre se terminau cu cearta el insistand mereu
sa fac dragoste cu el. Dupa casatorie pot spuenca si Solul meu s-a schimbat,
am simti si nt in bine, devenise mai sobru si mu atat de afectuos ca inante lucru
care_nu ma ajuta deloc si nu facea decat sa ma arunce tot mai mult in bratele
ui. Dorinta si certurile interminabile pentru acelasi moliv m-au determinat intr-un
ina! dupa aprox 2 ani(timp in care nu ne vedeam zihnic, doar saptamanal)
m-am facut Sa-mi dau frau iber sentimentelor si sa accept sa facem dragoste,
Ma asteptau ca lucrurile sa se schimbe radical, adica ei sa remunte definitv [a
safera cu mult mai mare decat ef) si sa insiste în relatia noastra insa ru a fost
deloc asa, pt ca i situatia ii comvenea asa cred... intrebam mereu de ce sta
cu ea, eu eram dispusa daca ari pus problem serios sa fiu cu el, doar cu el, sa
ut de canicia mea care oricum se subrezea foarte mult si la care nu
indrazneam sa pun punct ca sa mul ranesc pe sotul meau si pt ca din partea
cei pe care il iubeam nu aveam siguranta % la % mai ales ca nu-mi putea
raspunde la o simpla intrebare: daca ma iubesti pe mine, pt ce stai cu ea? acest
ucru m-a determinat sa incerc sa rup relatia cu el, pl totdeauna, nu-mi facea
decat rau pt ca plangeam mereu, plangeam pt ca-l iubeam si nu era e! cel de
langa mine in fiecare noapte si pt ca ma lasa in incertiotudine, simteam ca ma
iubea, imi spunea O vedeam in ochii lui dar mu-l intelegeam. Ne-am despartit de
multe ori si tot de atatea ori i! acceptam inapoi, pt ca ru-i rezistam insistentelor,
nu rezistam sa rul vad, sa nu-l ating sa rul Sarut si era din nou o perioada în
care ne era bine, il iubeam, ma iubea, impacari erau parca ruple de vis, ne
ineam in brate clipe in sir.. si-apoi ne certam din nou, pentry ca rtu putea sa
vina sa ne vedem sau faptul ca în continuare mu-mi rapundea la intrebare, pana
decizia de a ne desparii a fost mai serioasa si n-a mai Stiut de mine ceva timp,
ceea ce ka facut in sfarsit sa recunoasca: am avut nevoie de bani, destul de
muti si ea mi-a dat imprumut... daca se despartea de a trebuie sa-i inapoieze
banii si nu avea cum... faptul ca arecunoscut rm-a linistit si am incercat sa-l
inteleg pt ca-l iubearn, si era totul pentru mine... dar a mai trecut timpul, relatia cu
solul eu se racea Si mergea tot mai prost, iar el nu horata nimic, decat simple
ntrbari ca: ok daca eu ma despart de ea, noi o sa fim impreuna, si-mi spuneam
ca da, dar nua asa curand pt ca o casnicie se desface mai greu... si ramanea
a fe! situatia, simteam undeva ca nu-l deranja foarte tare si accepta sa traim
asa, pana ce intr-o zi, ne-am intalnit, mi-a spus ca doar pe mine tna iubeste, ma
inea stand in brate si ma intreba daca-l iubesc: i-am zis ca da, insa ca rul mai
astept mult... Noi doi facusem dragoste insa nu petrecusem niciodata o noapte
impreuna, imi doream din suflet sa ma trezesc alaturi de el, sa-l simt langa mine
o noaple intreaga si s-a intaplat, o noapie de vis, o noapie în care n-am dormi,
in care i-am plans pe piept fara sa-si de aseama, i-am simti resiratia pe care O
inspiram de dragul lui, il adoram, i! beam eram enorm de fericita, il sarutam in
somn cu lacrimi pe fata de fericire de parca as stiut ca-i ultima data... Dupa o
saptama incare simteam ca -l port cui mine si in sange, nu doar în gand si-m
inima, in care nu faceam altceva decat sa ma gandesc la el... i] sunasem seara
si mu raspunsese, mi s-a umbrit sufletul parca simtind ca e cu ea, a doaua zi
insist sil intreb: mai esti cu ea... imi raspunde scurt si fara alte detali: DA,
moment in care ceva s-a rupt in sufletul meu, defapt ru cred ca mai aveam
sufjet, mi-l facuse bucati, mil inundasem in lacrimi si suletu si inima si toata
viata mea, am plans ore in sir cu poza lui in fata, mangainidu-i chipul, buzele tot
ceea ce iubeam si strangand din dinti de durerea ce-o simteam in suflet si am
jurat ca poate o sa ajung un nimeni, ca fara suflet poate nici ca o sa mai fiu om
insa inapoi n-o sa-l mai vreau... i au trecut zile grele, au trecut si saptamani, in
care ilma suna si imi scria mereu, probabil sa nu pot sa-l ut... Sin cele din urma
i raspund: cat de mult iti doresti sa ma vezi?, siomi zice mut si te iubesc.. ok ii
spun ne vedem asta seara, daca îti doreste afat. iar cu putin timp inainte sa ne
inatalnim ii scriu: stii, ru mai pot venii, am ceva treaba, Si-mi paspunde: nu poti
amana, mi-ai promis ca ne vedem, i-am zsi mu pot, bine, dar maine? maine,
maine cred ca... si-am incercat sa inventez ceva. A doua zi, imi spune ca l-a
afectat mult refuzul meu, mai ales ca inventasem ceva legat de o iesire cu
pietenii, si-mi zice ca n-a dormi deloc toata noaplea, s-a gandi bine si-ar trebui
sa nu ne mai cautam... i zic: ok, as fi putut sa vin, insa vroiam sa treci si tu prin
ce treceam cand imi doream sa fe vad si nu veneai, sa simi ce-nseamna lucrul
asta, si-o sa facem asa cum te-ai gandi si-ai hotarat o noapte intreaga... (e
dureros, ceva in Sufletul meu s-a rupi si inca plang cand ma gandesc dar m-a
facut să sufar mult si n-am facut decat sa-l ibesc(un lucru ce nu primesti de la
orice), plag ca ma napustesc amirtir si cele rele si cele bune, ca am am izbit
din stia dar nul mai vreau