Traiul in comun
M-am maritat! Ei si ce o sa spuneti? Nu esti prima. Nu, nu sunt! Si nici ultima. Si totusi la noi in casa parca este altfel. Aud de la tot soiul de oameni cat de rau este sa locuiesti cu parintii sau socrii, cate discutii, multe inutile sau prostesti, cate frecusuri izvorate din lucruri de nimic. Aud toate aceste lucruri si ma mir. La noi in casa nu se intampla asta. Desi locuim cu socrii mei de mai bine de doi ani.
M-am maritat! Ei si ce o sa spuneti? Nu esti prima. Nu, nu sunt! Si nici ultima. Si
lotusi ia noi in casa parca este altfel. Aud de Ia tot soiui de oameni cat de rau este
sa locuiesti cu parinti sau socrii, cate discuti, multe inutile sau prostesti, cate
frecusuri izvorate din lucruri de nimic. Aud toate aceste jucruri si ma mir. La noi în
casa nu se intampla asta. Desi locuim cu socrii mei de mai bine de doi ani. Nu
ne-am certat niciodata. Nici macar genul acela de situatii stanjenitoare specifice de
multe ori traiului în comun. Deh, casa mare. Doua bai, trei dormitoare, etc. La
inceput am fost putin mirata de comportamentul sotului meu. Desi nu m-am maritat
” de mica” caci implinisem deja treizeci de ani cand am spus "DA", în casa mea de
fata mare nu pomenisem asa ceva. DA, nu radeti! AM spus "fata mare” fiindca
chiar asa eram cand m-am maritat. Tribut platit educatie primita de la mara.
Prostii spun acum cu toata convingerea. Spuneam ca la inceput am fost putin
mirata de comportamentul sotului meu. EI nu era pudic. lesea din baie în chiloti,
raversand toata casa, sub privirile indiferente ale soacrei mele. Cred ca asa era
obiceiul barbatesc în acea casa. Desi socrul meu nu proceda îa fel. Nu la inceput.
Mai apoi lucrurile sau mai schimbat. Si totul a inceput absolut din intamplare.
Aveam un program ziinic destui de regulat. Ora fixa de plecat la senvici, ora fixa de
venit acasa. La noi in casa comunicarea era ia mare pret. Stiam toti daca socrul
meu cand pleca de la servici se mai oprea pe undeva, ia fel si despre soacra mea,
a fel si despre noi doi. Toate astea pentru ca micul dejun ne gasea pe toli patru în
jurul mesei dimineata si cu voce tare ne cam anuntam intentiile din ziua respectiva.
Nu pentru a raporta unul altuia ci pentru a umple golul de conversatie din timpul
mesei
Era iulie. Trebuia sa ajung la coafor dupa amiaza, Radu-sotui meu la ora lui de
fenis,— deci eram pregatii sa ajungem mai tarziu acasa. Numai ca migrenele
muieresti din fiecare luna nu au fost de acord sa ajung la coafor. Asa ca am ajuns
acasa mai devreme cu o ora decat estimasem dimineata. Am intrat usor, fara
zgomot, gandindu-ma ca ai mei socri isi fac siesta obisnuita de dupa orele de
munca. Fac un dus repede si ma duc în dormitorul nostru. sa ma întind putin
Surprinzator, nu am fost tentata sa dau drumu televizorului. Cred ca voiam putina
iniste. Si o aveam din plin. Totusi, dupa ce urechile mele se acomodasera cu
inistea din camera, un scartait usor se auzea din camera socrilor mei. Si scartaitul
desi aproape imperceplibil, devenise enervant. Si asta pentru ca stiam exact de ia
ce provine. Nu, nu va ambaleti. Nu este ce credeti voi. Mai auzisem si alte dati
acest scartait. Rama de plasa de tantari de la fereastra se desprindea din
inchiderea sa si in adierea vantului incepea sa balanseze în balamalele de plastic
scotand acei scartait enervant. Asa ca neputand sa imi gasesc linistea m-am ridicat
din pat si mi-am aprins o tigara in bucatarie. Bucatarie fara usa. Ca asa se poarta!
Mi se facuse sete asa ca am deschis îrigiderul sa iau o sticla cu apa. Moment in
care, cu spatele Ia restul casei aud usa dormitorului socrior mei deschizandu-se.
Ce bine! Nu o sa mai fiu singura. Fiindca, desi poate nu va vine sa credeti, chiar imi
facea placere prezenta socrilor mei. Doi oameni educati si rafinati. Cu toate
acestea in bucatarie nu venise nimeni semn ca destinatia iesiri din camera era de
fapt baia. Lucru confirmat de zgomotul dusului. Imi sorbeam inistita apa cand din
baie iese nonsalant socrul meu, gol pusca si vine în bucatarie:
- Ah, nu stiam ca ai venit. Sarut-mana.
- Sarut-mana, raspund eu automat, destui de socata de situatie.
- Mi se facuse sete spune el si intinde mana sa deschida frigiderul
Miscarea mainii spre usa frigiderului, rapida si ferma initial, se opreste brusc exact
cand apucase manerul usii. Pentru o fractiune de secunda fimpul parca se oprise în
oc. Suficient ca el sa realizeze ca e gol-olut si sa o zbungheasca in dormitor.
Acolo liniste timp de cateva secunde. Dupa care explozia de ras a soacrei mele a
risipit instantaneu toata tensiunea care se acumulase n casa. Hohotele acelea de
ras continuau inca, schimband tonalitate, acompaniate de sughituri din cand în
cand. Exact genul de ras provocat de o situatie supercorica.
Probabil ca eram transfigurata findca atunci cand soacra mea a intrat în bucatarie,
continuuind sa rada, s-a oprit brusc.
- Maria, ti este rau?
-Nu, ingaim eu, inca socata. De ce ma întrebi?
- Esti foarte rosie la fata.
- Și nu ar trebui? raspund eu usor intepata.
- Cred ca da. Si izbucni din nou în ras. Acesta este riscul traiului în comun.
- Da. Este adevarat spun eu, dandu-i seama ca dimineata spusesem ca de la
servici ma duc la coaor.
- Nu te asteptam sa vii mai devreme, am profitat ca suntem singuri, si imi face
complice cu ochiul.
Marin, socrul meu, iese din camera, imbracat de data aceasta si sigur pe sine vine
in bucatarie.
- Maria, te rog sa ma scuzi. Efectiv nu am realizat ca sunt gol.
- Las-o în pace. Nu faci decat sa prelungestiridicolul situatiei. Te-a vazut gol si
gata. Putea sa fie invers, sa o vezi îu pe ea si acum sa fii rosu în locul ei
- Haideti sa trecem peste asta, spun eu, hotarata sa inchei acest episod.
- Da, hai sa trecem zice ea, desi cel mai logic ar fi acum sa ne dezbracam toti trei
si sa defilam prin casa!
- De ce? intrebarea venise simultan de ia mine si de la Marin.
- Pentru ca in acest fel dupa zece minute situatia va deveni una obisnuita si nu va
asa nici un fel de sechele in capetele voastre.
- Oricum nu va lasa, zic eu si ma ridic plecand spre dormitorul meu. Imi trecuse si
migrena din cauza acestei intamplari.
Ascunsa sub un cearceaf in patul meu, usor, usor somnul puse stapanire pe mine.
Creierul golit de aproape orice gand se agata cu inversunare de unul singur:
Doamne ce mare era !