Fantezii Erotice

Privind-o, nu puteam decit să regret că era atit de beată. intrase în local
impleticindu-se, ținea într-o mină un vrat de foi, pe care, o oră şi ceva mai tirziu,
avea să imi le arate. Era o femeie din acelea imperiale: înalta, ochi mari şi negri,
piele de un măstiniu imaculat şi un păr lung şi negru, printre ițele caruia orice
bărbat ar fi fost bucuros să se piardă odată pentru totdeauna sau, măcar, să se
piardă o singură dată şi bine. Era însoțită de o prietenă roşcată, despre care nu
şti ce-aş putea să spun. Să zicem că despre prietena care o însoțea nu era şi nici
acum nu este mare lucru de spus.

Publicitate

S-au aşezat citeva mese mai încolo, pe o diagonală care imi permitea să o privesc
în voie. Şi, privind-o, nu puteam decit să regret că era atit de beată. Caci era foarte
beata. Picioarele ei lungi nu reauşeau sub nici un chip să facă vreun unghi cit de
cit drept cu solul. Dar eu continuam să o privesc, cu vaga intuiţie şi fragila speranță
că Bruneta din faţa mea ar putea fi una din acele femei în stare să facă din viața
banală a unui bărbat una interesantă. Au trecut mulţi ni de ia această stranie
intimplare, şi nimeni nu mă opreşte să derulez povestea inainte şi-napoi, după cum
am chef, şi să mă vad la mine acasă, făcind un sex jalnic cu Bruneta, însă asta
n-ar fi decit partea cea mai puțin interesanta a poveştii

Apoi, continuind să derulez. înainte filmul întimplârii aş putea să ma felicit pentru
reflexul neaşteptat pe care i-am avut atunci cînd am evitat miimetric vasul de tori
pe care Bruneta voia să mii spargă în cap. A fost o noapte din acelea despre care
n-ar îi tocmai potrivit să le sufii vreo vorbă la nepoți, cine ştie ce impresie şi-ar face
despre tinerețea bunicului. Plus că nepoţior le-ar fi foarte greu să accepte că
bunicul a fost odată tinar şi, tinar fiind, se întimpla uneori să se afle la o masă
privind insistent o necunoscută, pe deasupra şi foarte beata, aşa cum era Bruneta
pe care continuam să o privesc.

La un moment dat - sper că aţi observat că toate lucrurile se întimplă la un
moment dat-, Bruneta s-a ridicat, nu fără oarece dificultăţi, de la masa ei şi a venit,
glonț, la masa mea. Cind spun că a venit glont, mă gindesc la rarele cazuri cînd
gioanţele, înainte de a ucide, se imbată ca nişte porci. Observase pesemne că o
îxez şi fiitatea privirii mele ii venea, probabil, ca o mânuşă. Era iarnă şi, cînde
arnă, frigul şi alcoolul apropie oamenii, uneori mult mai mult decit ar fi cazul.
Bruneta s-a prezentat, dar alcoolul o făcea să vorbească, parcă, în anagrame. Cu
greu înțelegeam ceva din propoziție pe care mi le spunea. Am înțeles, totuşi, cite
ceva: 1) că făcuse Facultatea de Filosofie; 2) că încerca să-mi spună nişte lucruri
importante despre Dostoievsti; 3) că, într-una din frazele ei dificile, apăruse
cuvintul "Tarkovski": 4) că, prin urmare, deşi foarte beată, era o tată cultă; 5) că
acele caricaturi, desenate pe vraful de foi cu care intrase în local, erau facute de
ea; 6) că ar fi vrut să publice pe undeva acele caricaturi. Depuneam mari eforturi
pentru a extrage inteligibil din bolboroselie ei incitrate, de cele mai mute ori nu
reuşeam. Privind-o de atit de aproape, că puteam să o şi ating cu privirea,
regretam şi mai mult că era atit de beată. -am spus că mi-ar plăcea să bem o
cafea într-o dimineaţă, chiar a doua zi, la o adică. t-am scris numărul de telefon pe
o bucată de hirtie, am tmai stat un pic şi am plecat acasă. Era trecut de miezul
nopţii cind telefonul a început să zbirnile. Era Bruneta, voia să ne vedem, voia să
imi facă o vizită.

Pe vremea aia nu eram atit de inteligent încit să-i spun "nu unei femei frumoase.
-am dat adresa, i-am explicat cum se ajunge, numai că Bruneta s-a încurcat râu
de tot, m-a sunat din nou, de ia Piaţa Muncii, de pe telefonul unui taximetrist,
situaţia era foarte stinjenitoare. Cînd am ajuns în Piaţa Muncii, să o recuperez,
Bruneta era în mijlocul bulevardului, dirija circulația, sub privirile taximetriştilor şi-ale
recătorior, care se distrau ca nişte dobitoci în legitima amuzare. Am urcat-o în
maşină, am ajuns acasă şi, la scurt timp, s-a declanşat infernul, ceva de genul ăsta,
că alte! nu ştiu cum s4l numesc. Bruneta s-a dezbrăcat sau, poate, am
dezbrăcat-o eu, nu-mi mai amintesc. În schimb, n-am putut să uit două lucruri: 1)
Bruneta arăta superb, chit că era foarte beată: părea o sculptură voluptuoasă,
numai bună de aşezat Ia intrarea în oricare mare muzeu din lume; 2) clavicula ei
dreaptă (sau stingă, nu mai ştiu) se mişca foarte ciudat, avea o ti, ceva de genul
asta, m-am şi speriat un pic. În această atmosferă freahy, cum se mai spune printre
utiizatorii de YouTube, am făcut sex cu Bruneta, dar a fost ceva atit de jalnic, încît
este mult mai bine să se tragă o cortină de tăcere peste acest episod. A urmat o
bătaie, la propriu. Din senin, Bruneta s-a repezit la mine, să-mi tragă un pumn.
Deşi surprins, am parat cum am putut lovitura. Au urmat nişte îmbrinceii, citeva
butnituri, uriete şi aite accesori din astea violent-stupide. A doua zi, vecinul meu de
dedesubt mi-a spus că era cit pe ce să urce la mine: credea că mă lupt cu vreun
hoț, care ar fi intrat la mine-n casă. Nu, n-a fost nici un hol, a fosto femeie superb
de beata, care a sârit la bataie.

În timpul luptelor, cărora, e drept, le făceam faţă, dar care îmi aşezaseră pe figură
o stupetacție cu totul şi cu totul nemaiintiinită pină atunci, Bruneta avea pe ea doar
chiloți şi sutien, atit. Eu apucasem să-mi trag nişte pantaloni pe mine. Atit de
sumar îmbrăcată cum era, a țişnit, deodată, pe uşă afară, cu geanta în min.
Mi-era o jenă cumplită. Mă mutasem de puțin timp în acel loc şi exact asta îmi mai
rebuia: ca vecinii să vadă O femeie foarte beată, în chiloți şi sutien, ieşind de la
mine. jena estetică era acompaniată de o jenă morală cu mult mai serioasă: era
iarnă şi, iarna, nu se prea obișnuieşte ca femeile să umble pe străzi, noaptea, în
chiloți. Dacă pațeşte ceva? Dacă moare? Am ieşit după ea, pe hol, şi i-am strigat
să vină înapoi, să-şi ia hainele. N-a venit. M-am întors în casă, i-am strîns repede
hainele şi ce mai lăsase, şi am alergat după ea, pe scări. Cind am ajuns la etajul 5,
Bruneta stătea pita după un coli, cu un vas de flori intr-o mină. A dat să mii
arunce în cap, dar numai un reflex venit de undeva de sus a făcut să mai pot scrie
acest text. A urmat încă o încăierare, o altă serie de urlete, aveam senzaţia că
răiesc un fim nu prost, ci foarte prost. În timp ce ne luptam, strigam a ea să
inceteze şi să se imbrace. Nu voia. În timp ce param vreo lovitură, i strigam că pot
să-i chem un taxi, dacă vrea. Nu voia nici asta. Enervat, i-am aruncat pe jos
hainele (avea un cojocel scurt, foarte drăguţ) şi am iăsat-o în plata Domnului
Recunosc: mi-a fost teama să nui se întimple ceva rău, asta şi pentru ca, dacă ar
i paţit ceva, sigur aş fi pâţi-o şi eu. A doua zi, Poliia nu m-a căutat nici ia telefon,
pici la uşă.

Povestea asta are încă două finaluri: 1) După citeva zile, am văzut-o pe Bruneta
pe stradă (ea nu m-a zărit), avea pe ea acelaşi cojocei şi ținea în mină nişte foi,
probabil că aceleaşi caricaturi pe care voia să le vinda. 2) Trecuseră citeva
sâptâmini de Ia stinjenitoarea intimplare, mă afam în acelaşi local, unde o
ntiinisem, stateam ia una din primele mese, cineva cinta la pianul din local, cînd,
deodată, cine credeţi că intra? Previzibi, Bruneta. Cind m-a văzut, a scos un țipat
prelung, de a răsunat întreg localul, după care a făcut cale întoarsă.

Morala- Feriti-vă de femeile frumoase care fac caricaturit