Fantezii Erotice

Eh, dragi mei si dragele mele precum spuneam mai sus sa continui istorioara
inceputa acum, mai bine de 2 luni... despre cum e sa te simti cu adevarat important
pentru cineva si asta sa o simti intradevar, fara doar si poate... din pacate cum
spuneam si in prima parte ca doar pentru putin timp. Oricum acesta perioada din
viata mea am sa mi-o reamintesc pentru toldeauna... precum ziceam persoana cu
care aveam o relatie mai mult decat de amiciie... era o persoana importanta si cu o
pozitie sociala buna si un personaj public al orasului meu cunoscutii din anturajul
ui... oameni politici, medii, scritori academicieni si ista poate continua... banuiau
oarecum cam ce relatie aveam noi amandoi.. doar ca nu se purtau discutii pe tema
respectiva... acum în acest moment am ramas "buni" amici chiar daca relatia dintre
noi s-a tacit foarte tare, stiu ca nu mai poate fi nirnic intre noi chiar daca amandoi
inca mai simtim ceva pentru celalalt poate chiar asta ne tace sa ne indepartam sa
ramanem doar amici... plus ca dupa atat vreme de cand nu am mai comunicat unul
cu celalat... am ajuns sa ne intalnim dintr-o pura intamplare în centrul orasului pe
una dintre stazile lui. ampornit o discutie în miez de iama congeland amandoi în
mijlocul starzii decizand ca totusi sa purtam o discutie ca intre doi oameni maturi
undeva Ia caldura unei calenele... desi cred ca amandoi am fi preferat caldura unui
paticel putin eu unui da.. dar sunt sigur ca si el. ), si am aflat motivul despartiri
noastre sau mai bine zis a distantarii lui fatza de mine.. pentru ca da trebuie sa
recunoastem, tot timpul celalalt de langa noi are mereu vina si noi... ca deh asa
sunt oamenii. DA si eu am fost vinovatul... desi motivele care mi-au fost expuse ca
find motivui despartiri noastre mi se par cam puerile.. mai ales din partea unui om
trecut prin viata... un om adult in ioata regula... oricum am hotarat în aceea
miercuri caci da era o zi de miercuri cand ne-am intalnit intamplator dupa cat sa si
i trecut.. dluni?! da chiar mai bine intrasem deja în ad-a luna... desi acum cand ma
gandesc mai bine nici nu stiu la ce rost mai ae sa finem legatura numai asa ca sa
ne amagim pe noi.. caci ce a fost nu mai poate fi..si chiar a fost... 2 oameni... pe
aceleasi 'cai de unde' cu aceleasi pasiuni si cu foarte multe clipe frumoase,
simple... nu simandicoase (exceptand receptie la care el era personajul principal),
nepretentioase... si cu bun gust.

Cam aceasta este povestea mea... nu fantezie ci pura realitate care face parte din
cele mai bune momente ale vietzii mele si de care imi voi aduce aminte mereu.
Multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca aceasta istorioara.