Aceleia care a plecat

Cand ai plecat zambind din casa noastra,
Din camaruta plina de sperante,

in graba ai uitat o fioare-n giastra
Sipijamaua de matase.

Sarmana pijama cu flori bizare

in care-ai ras atat nici nu credea
Ca va veni o zi amara-n care

Ai sa ne uii..pe mine si pe ea.
De-atunci sedem in fiecare seara
in patul nostru cu suspini

Și depanam povestea iar si iara
Ca doi prieteni buni

Știind c-atat de mult iti fuse draga
O-mbratisez sub vraja ei cea mare,
Prin umbre imi adorm privirea vaga
Si-i mangai fiecare fioare.

Și noaptea, prin apusuri cristaline,
Cand dorul sparge-al lacrimilor dig
O culc în pat alaturea de mine

Sia invelase ca sa nui fie frig