Aceleia care a plecat
cand ai plecat afara ploua si de atunci neincetat plange si dorul meu
Cand ai plecat zambind din casa noastra,
Din camaruta plina de sperante,
in graba ai uitat o fioare-n giastra
Sipijamaua de matase.
Sarmana pijama cu flori bizare
in care-ai ras atat nici nu credea
Ca va veni o zi amara-n care
Ai sa ne uii..pe mine si pe ea.
De-atunci sedem in fiecare seara
in patul nostru cu suspini
Și depanam povestea iar si iara
Ca doi prieteni buni
Știind c-atat de mult iti fuse draga
O-mbratisez sub vraja ei cea mare,
Prin umbre imi adorm privirea vaga
Si-i mangai fiecare fioare.
Și noaptea, prin apusuri cristaline,
Cand dorul sparge-al lacrimilor dig
O culc în pat alaturea de mine
Sia invelase ca sa nui fie frig