Fantezii Erotice

"Manifestul cacatului din viata mea” este trista, dar adevarata poveste a existentei
mele, nestiuta complet de nimeni în afara de mine. Nu intentionez sa imprim
povestii sti, sa o impodobesc cu metafore deoarece nu reprezinta iteratura, ci
doar o palida razvratire impotriva unei realitati poate pe cat de banale, pe atat de
urate, de scarboase sau de unice.

Ma numesc X(adica ce conteaza cum ma numesc), si da, ma consider unic. Dar
unic prin defecte si doar prin defecte, deloc prin calitati. Si acesta desi, in lume
exista cu siguranta multi oameni care au defectele mele(pentru ca un le-am
inventat eu) dar nu cred sa fie unui care sa le aiba pe toate intr-o asemenea
combinatie, astfel ca eu pot fi liantul multor cluburi tematice de nefericiti

Am scris doua alineate si deja simt nevoia sa fac o paranteza. În timp ce scriu
aceasta fantezie în mine se produce o tortura interioara, imi vine greu sa scriu
fiecare slova: e mult mai rau decat daca cineva mi-ar spune toate astea mi e spun
cu mie - biciul mi-i aplic chiar eu.

Am 7 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 22 de anipovestea continua si e mereu
aceeasi. Ceea ce Scriu acum era valabil oricand. Toata viata mea am fost urmarit
de cateva lucruri care m-au facut sa ma simt altfel fata de ceilalti; niciodata nu
m-am putut identifica fidel si precis cu cineva, iar daca as fi intrebat cum se
obisnuieste "Cum te simti? * raspunsul corect ar fi simplu: *Alfer”

Gata cu introducerea, stiu ca am starnit curiozitatea desi nu ati priceput prea
multe. Stiti ce ma întreb acum? Cu care din defectele sau din realizarile mele
negative sa incep? Nu prea conteaza pentru ele oricum se leaga simplu, contruind
resc tabloul unui om ratat de pe acum.

In primul rand, incepand din pubertate, ma confrunt cu doua probleme extrem de
neplacute, atat igienic, cat si estetic: matreata si transpiratia, sau in termeni
medicali: dermatita seboreica si hiperhidroza. Daca pentru mareata am mai gasit
cateva remedilain zecile incercate) macar pe termen scurt, care ulterior au cazut în
desuetudine probabil pentru ca am devenit imun, transpiratiei excesive nu i-am dat
de cap nici un moment. Nu.e trebuie prea mult timp celor din jur sa convietuiasca
cu mine pentru a-si da seama de cele doua afectiuni ale mele, care e drept, sunt
catalogate de tmulti ca semne ale unui om nespalat. Dar nu e asa. Sau nu în acest
caz. Consider ca acestea mi-au influentat comportamentul si chiar caracterul. Ma
intreb uneori cum as fi acum daca nu as fi avut niciodata aceste problerne.

Trec la alt defect, nu vrea sa zabovesc prea mult ia unul anume pentru ca mi-am
propus sa scriu O poveste, nu un roman, desi material as avea suficient. Dar
pentru inceput e de ajuns atat, fiind prima data cand scriu undeva ceea ce este
mereu doar în mintea mea. Sa vorbesc despre anturaj. Daca nu as merge ia
facultate acesta ar lipsi aproape cu desavarsire. Singurul prieten al meu sunt chiar
eu, dar uneori si eu ma tnai satur de mine insumi. Daca ceea ce stiu despre mine,
as. sti despre allcineva l-as compatimi, dar l-as evita. Din pacate nu ma pot
autoevita oricat as fi de scarbit de sine. Nici famila nu mi-e de mare ajutor. Mama e
o femeie buna, dar proasta, limitata în gandire si in fapte. Tatalui meu nu i-a pasat
prea mult de mine niciodata. E un om si cu defecte si cu calitati ca oricare, imi este
greu sa-i judec obiectiv, tot ce pot sa spun e ca din tata de Pasti si Craciun a
devenit de o vreme un tata de sambata si duminica. Restul membrilor familei sunt
e oameni foarte redusi intelectual, fie cu onorabiitate dubioasa, cel putin din cate
i cunosc, pentru ca nu-i cunosc prea bine. Cred ca am neamuri pe care nu le-am
vazut vreodata desi iocuiesc in oras cu mine. Sunt zile in sir în care nu vorbesc cu
nimeni decat cu mara.

Sunt foarte timid si emoliv trasaturi de caracter induse cu siguranta, dupa cum am
spus, de afectiunile mele. Acestea fac pe undeva normala absenta amicilor din
viata mea, si chiar ingreunarea unor momente prin care trebuie sa trecem în viata:
interviuri, discursuri în public si altele. Mi se spune mereu ca nu ma stiu descurca,
ceea ce este putin inexact - eu as sti sa ma descurc, dar nu o fac de cele mai multe
ori din cauza timiditati

Cu tot ceea ce v-am spus pana acum despre mine, m-ati intreba: Cum stai cu
gagicile?... pai voi cum credeti ca stau? Va spun eu: pana la varsta mea nu am
sarutat nici o fata... cred ca fraza asta e lamuritoare pentru acest subiect, nu? E
clar ca nu se pune problema daca am facut vreodata sex din moment ce nu am
avut vreodata prietena. Ca sa fiu corect trebuie sa spun ca, dupa parerea mea, e
normal ca nimeni sa nu se uite la mine ia cum arat, chiar daca am doua maine,
doua picioare, doua urechi si doi ochi. Dar totusi imi lipseste ceva(ce ar trebui sa fie
tot doua... ) si anume un testicol. Anomalia se numeste criptorhidie (de asta nu
cred ca ati mai auzit, nu? ) si consta in necoborarea unui testicol în scrot în timpul
dezvoltarii intrauterine a fatului. Testicolul necoborat mi-a fost extirpat prin
interventie chirurgicala cand eram mic. Va intrebati desigur daca asta mi-a alectat
potenta. Nu, pentru ca ma masturbez bine(stadiu ia care cred ca voi ramane
mereu), penisui meu devine erect, chiar daca nu e de dimensiuni considerabile.

Fac iar o paranteza. Daca nu v-ati dat seama pana acum, eu am un standard de
pretentii foarte ridicat, ceea ce e exact ce nuri trebuie unui om in situatia mea. Sunt
constient de acest lucru, dar mereu am fost asa. Am vrut ca existenta mea sa nu
aiba o derulare banala, sa realizez lucruri deosebite in viata, iar daca tot sunt altfel
ca ceilalti, atunci sa fiu si intr-un sens pozitiv.

Sa va mai zic una... Tot ceea ce scriu acum imi este greu sa accept si în gand,
nicidecum cu voce tare. Nu sunt genui de om care isi striga problemele în gura
mare, dimpotriva, le tin in mine, le ascund, nu ie-am impartasi cu nimeni vreodata.
Mai îmult decat atat in fata celorialti am construit o cu totul alta realitate, si asta nu
de acum, de mut, invatandu-ma usor, usor sa trec prin fitru propriu orice adevar
pe care uiterior sa-i denaturez cu tot mai mare usurinta si abiltate. Recent,
urmarind o emisiune Ia televizor si reflectand putin am realizat ca si aceasta e o
boala. Se numeste mitomanie definita de DEX ca find "boala psihica caracterizata
prin tendinta maladiva de a denatura adevarul, de a inventa fapte care nu s-au
petrecut în realitate; mania de a minti”. Devenit constient de aceasta, am incercat
sa incep sa spun adevarul, cel putin în situatii care nu ma afectau, care nu aveau
egatura cu problemele pe care vi le-am aratat, devenite complexe. Am constat
insa ca nu prea reuseatn - mi-a intrat in reflex sa mint indiferent de subiect sau de
context, si fac asta cu mare talent iar minciunile sunt foarte verosimile. Mai mult,
mi-am cultivat o adevarata pasiune în a inventa povesti chiar si pentru mine doar,
de a ma poziiona in diferite situatii: presedinte de tara, presedinte de echipa de
fotbal, mare somitate, profesor, om de afaceri, medic, psiholog si lista poate
continua.

Din copilarie am dezvoltat inca o "caracteristica mai rar intalnita: scarba de carne.
Nu pot sa mananc came. Nu am mai mancat came de vreo 15 ani. Sunt totusi
doar semivegetarian deoarece oua si branza mananc, carnea insa nu o suport.

Nu mai continui pentru ca nu mai pot... sa ma gandesc la aceste lucruri ma
enerveaza teribil. Oricum cred ca v-ati facut o idee. Am postat aceasta poveste
deoarece sunt curios daca voi fi cotaloaat comnlexat ciudat dezaxat sau în alt fa!