Din Jurnalul Mariei
Din jurnalul Mariei: Nu ştiu ce-o fi crezut el cînd mi-a deschis uşa în noaptea aceea şi m-a văzut cu două valize. - Nu te speria - i-am spus numaidecît -. Nu mă mut aici. Hai să mîncăm.
Nu ştiu ce-o fi crezut e! cînd mi-a deschis uşa în noaptea aceea şi m-a văzut
cu două valize.
- Nu te speria - i-am spus numaidecit -. Nu mă mut aici. Hai să mincăm.
M-a ajutat, fără nici un comentariu, să-mi duc bagajele inăuntru. Imediat
apoi, inainie de-a spune 'ce-i asta" sau "ce bucuros sini că ai venit”, m-a luat
pur şi simplu în braţe şi a început să mă sărule, să-mi atingă trupul, sinii,
sexul, ca şi cum ar fi aştepiat atita timp şi acum ar fi presimiit că momentul
r-ar mai sosi nicinodată.
Mi-a scos pardesiul, hainele, m-a lăsat goală şi aco-lo, în holul de la intrare,
fără nici un ritual sau pregă-tire, fără să aştepte nici măcar cit să spună ce
bine sau ce râu ar fi, cu vintul rece intrind pe sub uşă, acolo am făcut
dragoste pentru prima dată. M-am gindit că ar îi fost poale mai bine să-i spun
să se oprească, să căutăm un loc mai confortabil, să avem răgazul de a ne
explora lumea imensă a senzualităţii noastre, dar şi eu, în sinea mea, îl
doream, fiindcă era bărbatul pe care rtu-l posedaserm niciodată şi niciodată
mu mai aveam să-l po-sed. Tocmai de-aceea puteam să-l iubesc cu toată
ener-gia mea, să am cel puțin, vreme de o noapie, ceea ce niciodată nu mai
avusese şi pesemne nu aveam să mai am altcinaa.
M-a culcat pe jos, a intrat în mine inainte să mă fi sitnţit complet umezită, dar
durerea nu m-a deramjat - dimpotrivă. Mi-a plăcut că a fost aşa, pentru că
dădea de înțeles că erâm a lui şi nu mai trebuia să ceară voie. Ne găseam în
cea mai incomodă poziție cu putință - eu dedesubt, cu picioarele desfăcute, şi
e deasupra, imtrind şi ieşind, în timp ce eu îl priveam, fără dorința de a
simula, de a geme, de a face ceva - nevrînd nimic aliceva decit să rămin cu
ochii deschişi, ca să-mi amintesc de fiecare secundă, să-i văd faţa
transtormindu-se, miinile care mi se înfigeau în păr, gura care mă muşca,
mă săruta. Nici un fel de preludii, de mingiieri, de pregătiri, de solisticării,
doar el in mine, şi eu în suietul lui
Intra şi ieşea, infensifica şi diminua ritmul, se oprea uneori ca să mă
privească şi el pe mine, dar mu întrenba dacă-mi plăcea, pentru că ştia că era
singura cale pe care sufletele noastre comunicau în imprejurarea aceea.
Ritmul s-a accentuat şi ştiam că cele unsprezece minule se apropiau de
sfirşit, aş fi vrut să continue pentru totdeauna, fiindcă era atit de bine - ah,
Doanm-ne, ce bine era - să fiu posedată şi să mu posed! Am văzut cum i se
apropia orgasmul, şi brațele lui m-au strîns cu toată puterea. Mişcările i-au
devenit tot mai intense şi atunci el a țipat - nu a gernut, nu şi-a în-cleştat dinții,
ci a țipat! A mugii, a urlat ca un animali. După aceea trupul lui s-a prăbuşit
peste tmine şi nu ştiu cit timp am mai rămas imbrățişați, l-am mirr-giiat pe păr
aşa cum făcusem doar în noaptea cînd ne închisesem în bezna hotelului, am
văzut cum inima care-i bătea nebunește şi-a revenit în scurt timp la normal,
miinile lui au început să mi se plimbe delicat pe brafe, ceea ce a făcut ca toate
firele de păr de De corn să mi se electrizeze.