Fantezii Erotice

NAŞA

Nu i-am spus niciodată pe numele mic, totdeauna am tratat-o cu *dumneavoastră”,
cu toate că nu e mult mai mare decât mine, dar este totuşi naşa mea de cununie şi
nu am nimic să-i reproşez.

Am nişte naşi care cu adevărat au reuşit în viață şi luxul pentru ei este aproape o
necesitate. Nu cred că pot spune precis unul dintre ei cât câştigă pentru că fiecare
a dezvoltat afaceri atât de diferite unele de altele încât fiecare este stăpân absolut
pe afacerii iui, încât soţii nu se amestecă unul peste treaba celuitlt pentru simplu
fapt că nu se pricep la domeniul respecti.

Ca un fin amârăt, cu un salariu de funcţionar public, de ziua de naştere, m-am
prezentat cu un buchet măricel (destui de scump), la birou elegant al naşei mele,
să-i urez după datină toate cele căci m-am gândit că un dar făcut din inima e mai
valoros decăt prețul său comercial.

Mereu simt un nod în găt când trebuie să deschid uşa de sticlă mat de Ia sediul
îrmei condusă de naşa mea şi mai ales mereu ma simt jenat că pantofii mei au
rama cam prâtuită şi chiar dacă le-am dat abundent cu cremă tot se vad cele două
increțituri făcute de la atăta purtat.

Ce să fac? ... trag aer în piept şi împing uşa masivă de sticlă, cu grijă să nu lovesc
buchetul de flori, impachetat sub atenția mea directă de către o florăreasa. Fetele
de Ia primele birouri îmi zâmbesc amical, probabil ştind cine sunt, dar mă îndrumă
din priviri către asistenta personală a naşei, de parcă nu ar avea voie să vorbească
cu mine.

"Cu doamna .... Sunt A...... vă rog” îmi aud vocea destui de pițigaiată şi ştearsă
adresându-mă asistentei personale, care mă examinează cu un dispreț clar,
făcând chiar o grimasă când vede buchetul de tori şi răspunzându-mi profesional
Vă anunt imediat ce doamna preşedintă este libera”.

Stau la pupitrul elegant al asistentei, ca un milog cu capul în jos, stânjenit de
buchetul de flori, iar aceasta, fără să se deranjeze şi după aproape un minut, fără
să ridice privirea "Va rog să luaţi loc”, arătându-tmi nişte scaune din oțel cromat şi
plastic tocmai lângă uşa de ia intrare. Niciodată nu am stat pe fotolile elegante din
piele din anticamera unde tronează asistenta personala, dar mereu privindu-le mi-a
venit în minte, că fapta de a ne cununa pe noi, nu a fost pentru naşi decât o act
caritabil

Dupa destule minute, verificând cu privirea dacă stau acolo unde m-a trimis, îmi
dau seama după disprețul care se citeşte din expresia feței, că în sfârşit asistenta
personală binevoieşte să mă anunțe.

Spre surprinderea mea, destul de repede, se deschid ambele uşi de la birou şi
naşa mea iese cu un zâmbet larg "Vai, A... ce surpriză plăcut” şi văzând buchetul
de flori "Vai, multumesc, sunt superbi” fâră a mai mă lăsa să spun ceva
imbrățişându-ma şi pupându-mă "în vânt” pe ambii obraji

"intră puțin, te rog” şi întorcându-se cu buchetul de flori spre asistenta personală,
care era de mult în spatele ei, 'Pune-le într-o vază şi când plec să le am în
maina”.

"Florile astea ...ta icnit scurt asistenta şi s-a oprit brusc, fâră ca naşa să zică nimic,
dar probabil privirile ei au fost groaznice judecând după efectul devastator care l-a
produs pe fața asistentei
Am stat de vorbă tinişti, într-un colt al biroului imens, amenajat discret între o
bibliotecă şi un acvariu, aflând că naşul este mai mereu plecat, că a început să-şi
extinda afacerile chiar peste ocean, în America, dar că ea nu are astfel de planuri
căci Europa este o piață unde se simte cel mai bine şi poate se va extinde cândva
în Asia însă momentan nu are nici măcar un proiect pe termen lung. Naşa este o
femeie extraordinară, o blondă naturală, firavă şi fără forme prea accentuate iar
pielea sa albă şi fină nu îi trădează cei peste 40 de ani. Pot să spun că este o
femeie frumoasă dar dacă mă întrebi, voi spune că e în primul rând o femeie
distinsă şi eleganța ei este aproape o trăsatură fizică. Vocea ei subţire şi caldă mi-a
îndepărtat orice barieră sufeteasca şi după un timp, când am crezut că trebuie să
plec, am lasat capul în jos, simțind câ îmi dau lacrimile şi i-am spus că nu o să mai
o deranjez niciodata, pentru că între noi este o diferență prea mare, că deja facem
parte din două lumi diferite, chiar şi asistenta ei personală a sesizat asta
comportându-se ca atare.

S-a ridicat brusc în picioare şi a plecat gânditoare spre celălalt capat al biroului. La
jumatatea drumului s-a întors brusc spre biroul ei modern unde telefonul incepuse
să sune discret. "Nu, program normal, să plece şi şoferul, o să plec cu maşina
mea”.

S-a oprit Ia fereastră şi a rămas să admire până departe oraşul agitat, ca într-un
teatru tăcut, căci geamurile imense îi ofereau o panorama remarcabilă, fără însă să
ase vreun zgomot să treacă.

"Vino lângă mine” şi şi-a însoțit chemarea cu un gest al mâinii. "Locul fiecăruia
este cel pe care vrea ei s4-l aiba. Dacă măine te-ai trezi cu mijloacele materiale de
care dispun eu, crezi că te-a simţi în altă lume? *. S-a întors spre mine şi mi-a
cuprins obrajii cu palmele privindu-mă adânc în ochi. "Asistenta mea de care lume
aparține? *. Am privit în jos, gândindu-mă ce retorică poate îi viața pentru cineva
care poate transpune orice dorință în realitate.

"Ia loct * arătându-tmi fotoliul ei, în timp ce apăsa un buton al telefonului complex
de pe birou. Mă simţeam ca un cobai ştind că o să apară asistenta şi o să mă vadă
acolo, dar mai ales că mă aşteptam la o altă "demonstraţie" din partea naşei. Din
nefericire pentru mine, naşa ştie cum să adopte tonul vorii ca să nu te poți
impotrivi.

Bineînţeles că, ia vederea mea în fotoliul de P. D. G. al naşei, asistenta a afişat un
zâmbet între dispret şi sarcasm, întârziind intenţionat cu privirea spre mine, după
care şi-a concentrat toatA atenţia spre naşa.

"Sună la pază să nu ne deranjeze nimeni” "Da, am înțeles" şi asistenta a vrut să
plece ridicând puţin din umeri ca şi când nu ari nicio problema dacă doar pentru
asta o chemase.

"Suna de aici şi apoi vino lângă mine"

Asistenta m-a fulgerat cu privirea şi parcă s-a ferit să nu mă atingă, cu toate că îi
era destul de incomod să folosească telefonul de pe biroul naşei, fară să stea
aplecată peste mine. Cât a vorbit a telefon cu paza am studiat şi eu de aproape pe
asistentă şi chiar am avut ce privi.

Asistenta personală este cu adevărat o femeie frumoasă. Probabil că are puţin
peste 30 de ani dar un corp întreținut şi o siluet4 aproape pertectă. Părul vopsit cu
şuvițe încadrează o față fină cu o bărbie delicată şi ferma, iar ochii ageri se agita pe
sub sprâncenele pertect curbate care se termină cu un punct discret de rimei chiar
a coada ochilor.

Naşa a aşteplat-o să ajungă în fața ei, de cealaltă parte a biroului unde stăteam
cu şi fără să-i spună nimic a pămuit-o scurt pe ambii obraji. Asistenta de uimire a
scăpat agenda din mâna şi instinctiv a dus mâinile ia faţă.

"Cred că nu l-ai cunoscut pe finul meu. Dezbracă-te! *. Asistenta a încercat să
spună ceva, dar vocea naşei susținută de o privire pe care nu o mai văzusem, a
facut-o să-şi inghită vorbele. A început să se dezbrace cu un tremur nervos, ia
fiecare articol de imbrăcăminte privind la naşa să vada dacă mai continuă. Când a
rămas dezbrăcată complet, naşa a prins-o de par şi a agezat-o cu fața în jos pe
birou, chiar în dreptul meu, nu înainte să văd că avea un corp superb, sânii fermi
cu sfârcurile deja ridicate şi epilată complet între picioare.

"Priveşte- bine s&-l recunoşti oricând de-acum înainte” am auzit vocea naşei, în
imp ce scotea cablul de alimentare de la calculator. Prima lovitură a suiprins-o pe
asistentă atât de tare că aproape că a sărit cu pieptul pe birou. "Îmi pare râu" s-a
auzit o voce gâtuită, aproape în pragul plânsului, dar a urmat a doua lovitură la fel
de crunta. "E cam târziu să-ți pară râu” şi ultimul cuvânt al naşei a fost urmat
imediat de văjăitui cablului prin aer sfârşit cu o plesnitură pe fundulețul asistentei
Asistenta plângea sacadat, cu coatele pe birou şi mâinile la faţă,

"Am zis. să priveşti! şi a apucat-o de par ridicându-i faţa din palme. Asistenta se
uita la mine cu ochii plini de lacrimi, plângând cu sughițuri şi rimelul îi cursese pe
loată faţa până la barbie. Următoarele lovituri au făcut-o să se întind complet cu
pieptul pe birou şi plânsul era însoţit de un geamăt guturai. Loviturile rapide o
faceau s4 se zbală ca şi cum ar fi fost electrocutată, dar revenea mereu în aceeaşi
poziţie.

"Ridică-te şi treci acolo” i-a arătat naşa în dreapta biroului la care stăteam eu
Asistenta s-a ridicat cu greu şi mergând şovăitor, cu faţa în mâini s-a dus la locul
arătat. Pe fundul ei se vedeau clar, chiar în relief, urmele roşii-movuli ale oviturior
iar din unele chiar daduse sângele care se prefinsese printre fese spre anus.

Cu o mişcare fermă, naşa i-a luat măinile şii le-a legat strâns, ia spate cu cablul
cu care tocmai o bătuse.

"A venit timpul să plateşti, multă lume mi-a vorbit de arogana şi obrăznicia ta, dar
asta a umplut paharul şi a dat pe atară". Asistenta plângea în surdină, doar din
când în când scăpa câte un oftat şi lacrimile i se scurgeau pe barbie şi apoi pe
pieptul gol, printre sâni. M-am ridicat de pe scaun, contuz între milă şi un sentiment
ascuns de satisfacţie şi de ce să nu recunosc eram şi puțin excitat. Asistenta a
ridicat capul din piept şi m-a privit speriată cu nişte ochi spalaţi bine de lacrimi
Naşa a trecut pe lângă noi până în dreptul biroului şi a deschis o cutie de la mapa
de birou. Nu am văzut ce a luat, dr s-a intors spre asistenta şi i-a prins hotărâtă
un sân cu mâna stângă în timp ce cu dreapta îi agăța chiar de sfârc un clips
metalic.

Asistenta a strâns puternic din ochi, făcând să i se reverse lacrimi pe obraji,
respirând sacadat printre gemete înfundate. Când i-a prins ai doilea clips, de
celălalt sfârc, asistenta a început să geamă prelung, aproape continuu, şi să
lovească nervos cu picioarele în podea.

"Ho iapăt dai din picioare ca s&-ţi vină mintea la cap? * "Stai să te dezleg să poli să
topăi”.

Cum s-a simţit liberă la mâini şi-a cuprins sânii, dar vocea naşei au oprit-o să-şi
scoată clipurile

"Vino aici şi pedepseşte-o! * mi-a intins naşa cablul cu care o lovise mai devreme,
după care a aşezat-o pe asistentă cu fața în jos, peste spătarul unui scaun, şi
fundul în sus, complet expus. Am luat şovâind cablul şi m-am apropiat de scaunul
pe care era rastignită asistenta. Pe fundulețul ei frumos, urmele loviturilor
contrastau puternic cu albul pieli catitelate. Spre vărtui loviturilor, acolo unde pielea
crapase, sângele aproape se închegase şi nu se mai scurgea. Am ridicat cablul să
lovesc, dar nu am făcut-o. "Eu cred că ajunge" şi fară să privesc în direcția unde
era naşa m-am aplecat spre asistentă, am ridicat-o şi i-am desprins clipsurie de pe
sfărcuri. Doar câte un suspin i-a scapat asistentei când îi destăceam fiecare clips,
dar în ochii ei înlăcrimaţi am văzut că-mi mulţumeşte.

"Mda." a mormăit naşa şi s-a aşezat gânditoare pe fotoliul de ia birou,
egânându-se stânga-dreapta. Asistenta rămasese. încremenită cu ochii ia naşa,
suspinând încet, parcă fiindu-i frică şi să plângă.

"Eşti liberă până luni” a rostit inflexibil fără macar să privească în direcția
asistentei. Nu a râspuns, decât cu o fiuturare de mână, şi când mi-am iuat eu
rămas bun înainte 34 plec. M-am uitat la naşa cum stătea la birou şi m-am gândit
că aici se rupea legătura dintre noi. Am ieşit gândindu-mă cum o să povestesc
'oate astea soției. În hol, asistenta plângea tăcut în timp ce se îmbrăca.

"Pot să te ajut cu ceva? * m-am oferit eu, căci părea aşa de amărăt de-i inspira
milă.

"M-ai ajutat destul ...» a sosit prompt răspunsul şi nu am înțeles dacă mă acuza
sau îmi mulțumea.

Am iuat-o pe jos spre casă, cu toate că aveam abonament al toate mijloacele de
ransport în comun, dar am simţit nevoia să ma gândesc la cele întâmplate şi aleile
iniştite dintre vilele luxoase era locul unde se putea face asta.

Nu mi-am dat seama cât timp trecuse de când plecasem, când a început să-mi
sune telefonul mobil. L-am scos repede din buzunar încercând să-mi aduc aminte
dacă făcusem, înainte. să plec la naşa, tot ce-mi spusese soția, până vine ea de la
serviciu Surnriza a fost însă mara era NASA