Fantezii Erotice

Abia se mai ținea pe picioare. Noroc că metroul venise destul de gol. S-a prăbuşit
pe primul scaun ieşit în cale. Alt noroc: erau destule. În jur, câțiva râtăciţi. La ora
aceea târzie din noapte... Figuri obosite, săcâite. În cel mai bun caz absente.
Marilena se adună, zgribulită. I-au înghețat picioarele în cisme. Şi mâinile ei
frumoase, cu degete lungi, sunt sioi. Tubul de neon, singurul care mai funcţiona în
acea parte a vagonului, clenfânea o lumină ameţiă, lipind în toane. Zgomotul de
fierărie hrăşcâită prin tunelul de beton, smuciturile buimace ale vagonului, se
amestecau cu frigul agresiv, care îşi făcea de cap şi aici. Un geam lăsat deschis.
uşa de alături, ştirbă de garniturile cauciucate. Produs de import, se uzase şi.
desigur, nu mai erau bani pentru înlocuire. Aşa că şi-a tras peste urechi căciula ei
rusească, din blană de nutrie... a ridicat gulerul cojocului. Era apărată

- Atenţie, se închid uşile! Urmează Timpuri Noi
Mai avea şase staţi. Of.

Ar fi trebuit să-i fie bine. Dar nu-i era. Amintirea cauciucului rupt o umplea de frica.
Dacă, Doamne păzeşte...? Alungă gândul cel crunt aşa cum încerci să scapi de o
muscă agasantă. Cilise undeva, printr-o revistă străină, că este bine să gândeşti
pozitiv. Să te sprijini pe amintiile plăcute, pe senzaţie agreabile. Se mută înapoi,
în brațele vânjoase ale lui Florin. Se iubiseră toată după amiaza cu frenezie.
Făcuseră totul... vorba idiotului. Nu mai conta nici frigul din garsoniera mizeră, nici
jpsa apei calde la baie. Jenă sau alte prostii din astea - nici vorba. Faţă de cine?
Era singurul lucru pe care îl mai puteai avea la liber. Amorul lor conspirativ o
umplea de fericire. Una cum nu mai cunoscuse până atunci. La început, găsise
avansurile tânărului inginer de-a dreptul nesimţite. Abia se înscăunase şef şi... op,
cu nasul direct în decolteul ei. O chema la el în birou pentru orice prostie. Îi vorbea
în dodii, cu aluzii tot mai îndrăzneţe. Apoi a început să pună şi mâna, obraznicul.
Unde trebuie! -a plăcut. Nu s-a mai strâmbat. Dintr-odată, secţia cenuşie din uzină
începuse să arate mai acâtării. Chiar ademenitor, trebuie să recunoască, în zilele
când plecau împreuna. Ea - prima. Mai pierdea timpul prin chioşcul de lângă
poartă, chipurile admirând cutile cu peşte conservat şi maldârele de "Eugenii”. Lua
intotdeauna ceva şi băga În sacoşă, să nu se prindă cineva de stratagema ei. Nu
eşti sigur niciodată cinbe te urmăreşte, unde trâncâneşte... Apoi aştepia, cuminte,
în parcarea întunecoasă, până lvedea clipind scurt din farurile Daciei. Le trebuia
mai puțin de 10 minute să ajungă în hruba aceea de Ia ultimul etaj al unui bloc nou,
cu liftul mai tot timpul defect şi cu miros de gunoi pe scara sordidă. EI o găsise, nu
-a întrebat nici de unde, nici dacă o nai frecventase inainte, însoţit de alte fermei
Ce-i păsa? Amantul năbădăios îşi facea treaba aşa cum o toantă ca ea nici nu-şi
imaginase că se poate face. Trăise degeaba treizeci şi... ceva de ani; gospodină,
pudică şi evidențiată în şedinţele de sindicat. Cu barbia căzută în piept, îi scapă
totuşi un zâmbet satisfăcut, amintindu-și de partidele fulminante de sex. Cele care,
în ultimele iuni, au dat alt sens existenței ei banale, delimitate de cozile
interminabile, programele de televizor repede terminabile, sarcinile mobiizatoare
de producţie... Şi spaimele demobilizatoare de reproducție.

=... urmează Piaţa Uniri, peron stânga. Voce răguşită, adormită. Doar
câteva vorbe, şi alea aruncate neglijent, răstit.

Tremură. Să-şi tragă, oare, gluga în cap? N-are rost, căciula e mai călkluroasă
Chiar a transpirat sub ea, îşi simte părul năclăit pe la ceafă. Acasă trebuie să-şi
pună o oală de apă la încălzit. Poate că, Ia ora asta, au crescut şi gazele mai ca
lumea... E musai! Căciulța spartă nu-i dă pace. Când i-a arâtat-o Florin, a
încremenit.. Tot conținutul acesteia se afla acum acolo, în vaginul ei. Numără încă
odată, pe degete, zilele scurse de fa ultimul ciclu. Noroc de mânuşile groase, cu un
singur deget, care ii maschează gesturile... Dezastru: taman la mijloc!

Vagonul de metrou aproape s-a golit: paradoxal, parcă şi zgomotele s-au mai
estompat. În fine, o să vadă ea. Dacă... ce-ar fi sâ..? Nu. Mai bine mâine. Se
descurcă. La nevoie, tot Florin trebuie să găsească un ginecolog, o moaşă, ceva.
AI lui era. Şi căciula, tot a lui... Detestă cuvântul prezervativ. Prea lung şi impudic
de aspru. "Căciulță” sună, totuşi, altfel - mai cald, mai intim.

Picoteala dulce tinde să o acapareze. Un val de furnicături plăcute i-a invadat
corpul - fuid erotic întârziat: sau renăscut? De sub pleoapele grele, privirea
cețoasă se plimbă pe figura unui tânâr Ia fel de adormit ca şi ea, aşezat ceva mai
încolo... Parcă seamănă puţin cu el...? Îşi imaginează că, la capătul drumului, o
aşteaptă imbrățişarea amantului, nu... E gata să aţipească. Strânge coapsele,
ținând strâns între ele poşeta. O sinte acolo, asigurată. Şi e bine.

O trezeşte frigul. E năucă. Sudoarea i-a înghețat pe la tâmple. Dar căciula..?! Îşi
pipăie cu disperare creştetul - nimic. Bine, dar o avea... căciula ei de nutrie, maro
roşcat, cumpărată pe două mii de lei de la o ingineră întoarsă dintr-o excursie în
Uniunea Sovietică. Uite-ol.

Sta bine înfptă pe căpățăna tipului din față, chiar pe scaunul de lângă uşă
incredibil Chiar atâta tupeu? Un val de indignare transpirată o nâpadeşte din cap
până-n picioare. Individul o priveşte fără jenă, drept în ochi. Nu-i pasă. O sfidează
cu neruşinare. Neras, cu fălci de animal prădtuitor, frunte îngustă, bărbie
proeminentă. Parcă ar fi Marcel. Pumni de ciocănar, privire tâmpă, de brută. Pe
cine să chermi în ajutor? Se uită în jur. O muiere înfofolită cu broboada; aburi; Îi ies
de sub nas. Mai încolo - doi puştani pierduţi unul într-altul. Un moş... Milţia e peste
tot - unde nu e nevoie de ea. Toţi se plâng, se term... numai âsta nu. Ah, ce tâmpită
a fost refuzând s-o ducă Florin! Grij aiurea, fără rost: cine să-i vadă, pe gerul şi pe
intunericul ăsta? Tâmpitul ei... în veci nu s-ar deranja să o aştepte, nici măcar jos,
la scara blocului. Ce prostie, să se încumete la ora asta de una singură, la
cheremul oricârui golan de cartier. Căciulța ei, pe care a dat o lafă întreagă!

Cu un scârțăit feroce, metroul opreşte în staţie. Zgomotul sec al ușilor care se
deschid degeaba. Nimeni nu urcă; nimeni nu coboară.

- Atenţie, se închid uşile!

Acum! Zvâcneşte cu disperare din loc. inspiraţie ei curajoase; întotdeauna
câştigătoare... În drumul izbavitor spre peron, smulge cu furie căciula de pe
căpățâna hoțului. Cu o agilitate de care nu se mai credea capabilă, se strecoară la
mustață printre uşile care se închid ermetic în urma ei. Şi în fața lui! Desfigurat de
furie, dar neputincios, dobitocul bate zadarnic cu purmnii în geamul mudar. Uriă, se
agită, o amenință... Degeaba. Scoate limba la el. Nemernicul! Ce credea
dumnealui ..?! Huruind, trenul s-a pus în mişcare. la viteză.

Victorie! — Triumfătoare, îşi flutură căciula recuperată deasupra capului: trofeu
prețios, recuperat eroic. Apoi şi-a indeasă zdravân pe creştet, fără mila pentru
ceea ce a mai rămas din coafură. Ducă-se la dracul.

Răceala nopţii de februarie o limpezeşte. Respirația revine la normal, ideile încep
să se rânduiască. Marcel. Ele de vină. O sări facă un circl... Oricum, îşi propusese
să improvizeze ceva tare. Bânuitor şi ftiist, ar fi gata nu să o ia la întrebări... e prea
orgolios pentru aşa ceva... ci să dea drumul Ia insinuârile ui jegoase. Are fler,
caraghiosul, trebuie s-o recunoască... Ea l-a mirosit de mult că se are bine cu dia
de la "ochiul şi timpanul”. De aceea îşi ia toate măsurile de precauţie. În ruptul
capului nu trebuie să se prindă de afacerea ei cu Florin. Se gândise Chiar să şi-o
tragă şi cu el, azi sau mâine. La nevoie - e allui. Pe număratelea!

Nu-i este ruşine. Milă - nici atât. De ce, mă rog? N-o merită, e clar. E plicticos şi
pisălog. L-a luat, ca proasta, că... îi venise vremea măritişului. Coana Veronica,
maică-sa, cu apucâturile ei de mahala: că-i băiat bun, cu studii, de vitor. Rahat.
Puturos şi cârcotaş. Şi acum stă ca nesiitul în casă, Ia căldurică. Mă rog, câtă e.
Mai multă decât afară. E sigură că s-a uitat la ceas din cinci în cinci minute, o fi şi
sunat ja offerul de serviciu. Ei, şi..? N-are cum s-o prindă. Nici nu se osteneşte
pentru aşa ceva. Mai bine cu ochii la bulgari şi cu vinişorul în nas. Nici nu Far
aranja un scandal conjugal. Divorțul l-ar costa casa şi problemele de dosar. Îl dau
aia afară de nu se vede. În comerțul exterior trebuie oameni serioşi, cu famile, cu
dosar beton.

La bătaie - o încasează şi el.. Ştie asta, l-a prevenit din noaptea nunți. "Mă,
poate dă dracul să dai... Auzi? Ai grijă să dai tare, să nu mă mai scol. Că dacă mă
scol... te omor! Să ţii minte! ”. Uite-] că ține. E prea leneş să se complice. Nici
macar îndatoririle alea conjugale nu şi le respectă cum ar trebui. Păi, atunci, de ce
să se mire cineva câ se descurcă şi ea... pe cont propriu? Destul a stat şi a spălat
vase, scutece, a crescut copii. Să ajungi tu, femeie Ia treizeci şi... de ani şi să nu
şti ce-i âla un orgasm.

Furia ia mai trecut. E mândră de isprava ei cu recuperarea căciuli. Nu-i de colot
O s-o povestească la toată lumea, are cu ce se Iuda. S-a descurcat. O s-o scoată
a capat şi cu sarcina, dacă cumva... Fir-ar ale dracului de căciulte chinezeşti! Oare
nu le-or fi aranjat ăştia într-adins, să crească natalitatea... să aibă Nicu şi Leana lui
popor pe măsura lor?

A urcat scările pe jos. Liftul merge, dar cele patru etaje erau numai bune ca să dea
n clocot. Când bagă cheia în broască, e roşie la faţă, gătăie.

- Aşa de târziu? S-a terminat şi programul a televizor.

- Sigur... domnul se /făie! Numai eu, săraca, stau ca idioata la fabrică... să
îndeplinim exemplar planul la export. Când scap, nu tu prăvălii deschise, nu lumină
pe străzi... chinuie-te de una singură prin beznă, tremură prin staţi, descurca-te
cum poți cu toți beţivii
Asta cu bețivii i-a venit pe parcurs, dar pică bine. Florin e focos rău; nu ştii
niciodată ce urmă poate s4ţi lase pe undeva... o vede ăsta şi te ia ella relec. Sau
dacă te-a vazut careva pe undeva... sau nici măcar nu te-a văzut, dar ştie... cine
pote fi sigur pe lumea asta? Bărbatu-sau nu pare deloc impresionat de țâfna ei.
Sprjină, ca boul, tocul tocul uşii. Are însă grijă să tragă cu ochiul, prin geamul ei, la
ecranul televizorului. Da, da, să nu piardă "Hora Unirii, transmisă în direct, ultima
suflare pe ziua de azi. Deasupra televizorului, tabloul de nuntă înfaţişa două mutre
etern zâmbitoare, pierdute în roz-bombonul dragostei înțelegerii şi al respectului
reciproc.

- Stau a fabrică până după 9... matale erai de mult în scutece, cu ochii pe ceas,
nu? Unde umblă aia? Cu cine şi-o trage? Cu unul, na... mai întâi mi-a tras-o el.
Dupa aia şi io lui. Pasionant, nu?

- Giumeşii, sper.

- Daaa... sunt numai buna de luat Ia glume. Nu-ţi vine a crede, nu? Nici mie nu
mi-a venit. Adormisem, ruptă de oboseală, pe un scaun. ldiotul mi-a furat căciula
fără să clipească. În văzul lumii - nici o problemă. Nimeni nu a văzul, nu a auzit.
Bine că m-a făcut mama puternică, nu numai frumoasă şi deşteaptă. I-am smuls-o
de pe scăfârie şi am zbughit-o printre uşile care se închideau. Aşa am scăpat.
Altfel... cine ştie?

- Vorbeşte, dragă mai încet! Te aud copii
Foarte bine. Să audă şi ei, să ştie, să bage a cap.

- Pâna mor o să blestem ceasul când m-am măritat cu tine! Nu tu un parfum,
macar o floare de 8 martie, acolo! Într-o vizită n-am mai ieşit de ia Paşti... un
concediu impreună n-am mai facut de-un cincinal. Eu sunt bună doar să slugăresc,
să te spăl, să te calc. Eu la cozi, eu la cratiţă şi tot eu la mătură. Ziua -la
nenorocita aia de fabrică, noaptea acasă. Nuuu... nu în pati La bucătărie. Printre
maldărele de vase murdare, pândind flacăra de Ia aragaz şi aşteptând să fiarbă
ciorba. Domnul şi stăpânul casei e ocupat, e stresat, e... cum e. Un nesimit

- Aştept să termini. Pe urmă spun şi eu ce am de spus.

Aaaa... o ameninţă, care va să zică? Lasă că ştie ea... Dar dacă ştie şi el?!
Mtralieră.

- N-ai nimic de spus. Nu ai dreptul! Nu-ţi dau voie, nat... Eu - hingherită prin
metrou, tot eu sunt prădată... bațjocorită.... umiltă... de toți bărbaţii aştia nesimţii,
de care m-am săturat până peste cap. Nu-mi trebuie!... Nu mai vreau... nu mai poti
Nu mai vreau să pot!

Din ochii care aruncau fulgere, țâşneşte un şuvoi de lacrimi. Fierbinţi, desigur.
Bărbatul e descumpanit. Şovăie. Amarăta... se vede că e epuizată de oboseală. Ar
jua-o în brațe, dacă... Hai, să-i scoată măcar paltonul de pe ea.

Dar Marilena ba simţi. Nu care cumva să o atingă! Se răsuceşte brusc pe călcâie
şi pleacă, furioasă, către cuier.

- Hă-ha- haaăăaă... ha-haăaal
Auzi... Răde, ticălosul. De ea! De suferința... de pagubele, de toata viața ei. Atăta
e în stare - să hâhâie. Nesimitul dracului, de bou tâmpit şi încornorat. O să i-o
arunce În faţă. Stânga-mprejur! Şi.

- Răzi, cretinule?! Ei bine, află că

- Râd, mama. Cum mama dracului să nu râd, după toate căte mi le-ai turnat?.
Eram gata să te cred, p-onoarea mea.

- Onoarea ta? Onoarea ta de.

- Hă-hăgă-hăsaaăl.. Mai ai încă una. încă o căciulă... hă-haâ-hăssaa
identică în aluaătit Mă hă5ăă hăăăăi Haicăestitare sămoreul