Fantezii Erotice

Să o pictez pe Petronela goală, asta da, era o idee straşnică. l-a plăcut şi ei
şi am fasonat-o impreună până când a ajuns cristal. Mai trebuia să găsim
pictorul şi studioul iar poziţia şi cadrul - pe astea vroiam să le stabilim noi,
fireşte.

Poze îi mai făcusem eu la mare, pe plajă aşa că poze nu mai vroiam, dar un
tablou nud era ceva mai artistic şi pe măsura gusturilor lui Petronela. Pozele
e făcusem pe film clasic şi le dădusem la developat Ia un studio normal. Între
imp am avut şi un aparat foto digital dar îmi plăcea să mă gândesc că dacă
ajung preşedinte la un moment dat, vreun paparazzi isteț urma să descopere
pozele din tinerețe ale Iui Petro goală, şi să te ții scandal cu pozele hot ale
Primei Doamne. Şi declaraţia mea, bine înțeles:

- Domnule preşedinte, cum comentaţi incidentul?

- Hm, când văd pozele astea din nou, imi dau seama că o iubesc tot atât ca
şi acum 20 (sau 30) de ani când le-am făcut. Vedeţi, voi, pe vremea aceea,
încă nu se inventase fofogratia digitală. Însă... mulți se uită dar numai unul
pune şi mâna

Jar poporul urma să continue să mă iubească şi să mă realeagă.

Bineințeles că i-am mai făcut ulterior şi nişte foto digitale dar n-au ieşit ca şi
primele, cele făcute pe film normal, poate fiindcă pe alea le-am dus la studio
şi există amenințarea să apară intr-o bună zi pe Net şi să le vadă toate
colegele ei de la Administrație şi s-o dea atară de la servici, dar cu atât mai
bine fiindcă câştigă mult mai bine ca şi consultant şi n-are nevoie de prătuita
aia de Administraţie cu toate mofturile lor de instituţie reformată. Tre'să
reformezi întâi creierul oamenilor şi pe-ăsta n-ai cum să-l reformezi decât
dacă îl ţii 12 ore in formol - cred că e clar, da? Sau să iasă la pensie, asta e
o măsură mai blândă, dar mai durează vreo 10 ani să dispară ăştia actuali
şi foştii tineri care au stat destul de mult ca să poată să-i schilodească
detinitiv elefanții din vechea generație.

Dar am deviat de la subiect. Deci, stăteam într-o noapte şi îi scriam numele
pe şold lui Petronela

- Ce frumoasă eşti. Mi-ar plăcea să te pictez. Aşa, ... goală.

- Vreau! Petro s-a însufiețit, îi plăcea ideea. Am simțit şi eu o undă de
excitație. Am tras-o câtre mine. Ne-am sărutat iar ea şi-a aranjat un sân pe
care îl turteam într-o poziție incomodă.

- Cum vrei să mă pictezi? Şi unde? Aici am început să învârt din rotițe:

- Păi cred că la un studio. Sau vrei pe malul mării? Din câte ştiu eu, pictorii
fac schițe de nud şi te pot picta pe ce fundal vrei, dacă vrei ca în "Dejunul în
iarbă” al lui Manet.

Cred că aşa a făcut şi Manet, iar gândul de a dezbrăca o femeie în parc
intre doi bărbaţi servind dejunul a inflamat mințile contemporanilor lui şi a
făcut tabloul celebru

- Cer mai fain ar fi pe un soclu, în chip de statuie clasică cu mâinile ridicate
deasupra capului, aranjându-ți părul astfel încât să ţi se ridice sânii. Chiar
dacă sunt puțin lăsaţi, areolele privesc câtre inainte şi din cauza asta par
indrăzneți

- i se par lăsaţi? a glumit Petronela, deşi amândoi aveam aceeaşi părere
despre subiectul ăsta. Cum naibii să nu fie lăsaţi la 35 de ani şi după două
sarcini?

La vârsta asta mai găseşti sâni ca merele sau ca perele doar Ia fetele care
le aveau cât bobul de mazăre la 16 ani. Aşa că majoritatea sânilor sunt de
tipul lăsaţi şi doar nu tre'să te cramponezi de aiureala asta sau să-i consideri
că nu mai sunt mişto. Ce, noi, la 35 de ani mai arătăm ca la 18? Burta mai
poți s-o dai jos cu sport dar părul pe cap ru [i-l mai aduce nimeni, odată ce a
plecat. Totuşi e imbucurător faptul că părul, odată cu vârsta, se îndeseşte
prin alte zone (pe piept, la ce v aţi gândit? ) aşa că putem spune că la bărbaţi,
în realitate părul nu cade, ci migrează

Cum v-ar plăcea dragilor ca şi femeile să ne cuantifice într-o formulă de
genul 25-106 -3000. Unde 3000 sunt cmc ai motorului SUV-ului, 106 e contul
din bancă, în devize noi, iar 25 înseamnă etatea şi mu alte ticăloşii la care
v-aţi gândit.

În ecuaţia asta de fete model, 90-60-90, mie imi place să bag şi QI aşa că
formula mea se transformă în 90-60-60-90. Păi dacă tot are 90-60-90, să ne-o
livreze în configuraţie completă, cu Q! de 60, ca să nu pună întrebări, sau să
pună doar din alea care te fac să râzi
Dar iar am deviat, şi am de pictat o femeie goală. De fapt eu sunt doar cu
dezbrăcatul. În sfârşit. Deci eram amândoi în pat şi o mângâiam pe şolduri.

- Vreau să te aşeze goală pe un soclu sau pe un postarnert, în picioare, cu
mâinile deasupra capului, ca o statuie grecească. Aştia se pricepeau la
dezbrăcat femei... - Cu un fald sau o togă alunecată pe şolduri sau pe o
coapsă... - Totuşi nu, goală complet, iar eu să fe privesc în cele 2 ore cât
trebuie să pozezi şi să mă destăt cu goliciunea ta.

- Uneori, arătată aşa... nu complet, acoperită parțial, e mai sexi, cred. Cam
cum e Venus din Milo.

Când am văzut statuia asta de-adevăratelea, am fost uimit de faptul că e în
rei dimensiuni, o ştiam doar din poze, aşa că mi s-a părut foarte sexi faptul
că puteam să-i dau ocol şi să mă benociez la fundul ei făcând pe admiratorul
de artă
Petronela seamănă puţin la corp cu Venus din Milo. Are şolaurile rotunde şi
generoase, talia subțire, abdomenul conturat frumos în secțiunile mușchilor
abdominali şi functul puţin turtit. Umerii largi iar la 16 ani cred că avea şi
sânii tot ca ai lui fata asta, Venus. Sau aşa cred, fiindcă eu am cunoscut-o
ulterior, pe la 20 de ani, şi sânii i-am văzut cam tot pe-atunci, după vreo lună
de plimbat de mână
Am căutat pe Net artişti care pictează nuduri şi am aflat că în orice nud e o
armonie a formelor, în toată construcția unui corp feminin, indiferent cum
arată. Pare puțin bizar, pentru că ne-am învățat cu tipul de frumusețe feminină
gen modei. Or, nu e aşa. Am văzut femei foarte grase cu o frumusețe a
carnaţiei extraordinară. Exact cum e în natură. Nimic nu e aiurea" Aşa
spunea unul din artişti. lar un altartist, glumind pe tema faptului ca găseşti
mai greu un mode! care să fie dispus să pozeze nud, susţine că, întrebat fiind
de câte o domnişoară dacă ar dori să-i facă portretul, el ar fi răspuns:
"Portret? Până unde? Până Ia brâu, mai jos de brâu? ?. Sună interesant şi
oarecum asemănător cu ce cred şi eu.

Vă scutesc de detaliile polițiste ale căutării pictorului respectiv şi de detaliile
negocierii cu el. În orice caz, ru s-a trădat nici o clipă, mu i s-a clintit nici un
muşchi pe față când i-am explicat ce vreau, că vreau să fiu singurul
cumpărător al tabloului, că să nu existe şi alte cepii sau clone ale lucrării şi,
bineințeles, că eu trebuia să asist la şedinele de pozat. Nici măcar n-a
intrebat cum arată Petronela. Ne-a poftit să vizităm studioul, în timpul când
ține cursurile şi apoi să rămânem după plecarea studenților dacă mai dorim.
Petronela cam avea rezerve, "Hai pe bune, vorbeşti serios? * când i-am spus
că am găsit un pictor şi că mergem să vedem studioul şi să-l cunoaştem.
Parcă am început şi eu să cred că e o idee cam aiurea şi că e mai bine să
ramână în stadiul de gând erotic şoptit în nopțile noastre de dragoste.

Am ajuns la studio, care era chiar în incinta Şcolii de artă. Deşi veche,
Şcoala avea un aer de conac mucalit iar fațada era vopsită într-un alb
prietenos. La intrare era un mic părculeț cu gard viu aranjat în formă de
labirint şi gazon frumos tuns şi un copăcel din acela cu flori roz în formă de
ciorchini atârnaţi. Era o grădină minunată şi conacul o clădire frumoasă, nu
avea nimic sordid sau respingător aşa că Petronela a oftat şi am intrat.

După ce ne-am învârtit puţin pe culoare, am găsit clasa de desen a
profesorului Ştefan Georgescu. Uşa era plină de slogane artistice de genul
"Dragostea reprezintă acel moment minunat, când iubind pe altcineva,
învăţăm să ne cunoaştem pe noi înşine" de um, Alexander Smith sau
"Creativitatea inseamnă să-i perrmiţi să faci greşeli. Arta înseamnă să ştii pe
care să le păstrezi”.

Am bătut politicos la uşă şi am intrat. Profesorul era printre cursanți, m-a
recunoscut, n-a aruncat nici o privire curioasă la Petronela de genul "ia,
domie, s-o văd şi eu? şi ne-a poltit să văr loc. Cursarţii însemnau un tip cu
părul lung şi multe piercing-uri, o fată cu ochelari şi o doamnă trecută bine
peste cincizeci de ani, cu un halat murdar de vopsele. Proful explica tipului cu
piercingurile că dacă ar muta masca către centrul imaginii desenul ar avea
mai mult echilibru. M-am gândit cum naiba poate să mute masca deja pictată
în mijloc, poate că o dă cu alb şi o repictează în mijloc. Fata cu ochelari s-a
dus către celalată încăpere a Studioului şi am văzut că şchiopătează puțin:
Era atrăgătoare şi cu nişte blugi moderni rupli şi cu uzuri inegale. M-am
gândit la Frida Kahlo.

Petronela vedea pentru prima oară studioul aşa că se uita curioasă în jur.
Peste fot erau mulaje de ghips, fețe de oameni, studii de membre, gături, unul
din sclavii lui Michelangelo, buchete de flori nemuritoare şi tot felul de obiecte
inutile, o maşină de cusut veche, un radio vechi. lar pe pereți tot felul de
lucrări, desen, pictură, chestii combinate, cu pictură, colaje din ziare, sfori,
ghemotoace de hârtie, cum s-o mumi arta asta? Şi iarăşi multe tărtăcufe,
servind evident de modele şi apărând în multe din desenele expuse. Tot
spaţiul era înfesat cu şevalete aşa ca dacă vroiai să te deplasezi dintr-un
punct într-altul al studioului, trebuia să faci un fe! de slalom. Din camera
cealaltă se auzea un CD-player cântând Enigma, au ei un cântec behăit, ceva
gen incantaţie antică, mă rog, exact muzica potrivită pentru un studio de
pictură.

- Gee în camera cealaltă? m-a întrebat Petronela în şoaptă

- Acelaşi lucru ca şi aici, o sală tot cu mulaje, şevalete şi lucrări

S-a făcut ora opt şi cursanți începeau să plece iar eu parcă deveneam puţin
nervos aşteptând momentul când aveam să rămânem singuri cu artistul şi
modul cum aveam să depăşim momentele penibile.

Ultimii cursarţi au plecat, în cele din urmă. Proful s-a apucat să spele nişte
pensule, pe care le freca în palmă, până când ieşea toată culoarea şi apoi le
dădea pe un ciot de săpun de rute şi iar le lua la clătit.

- Le spun mereu să-şi spele pensulele, şi ei

M-am gândit că şi eu le spun studenților când pleacă să închidă
calculatoarele, iar ei... Gândurile mele şi ale profului mergeau în aceeaşi
direcție. Noi le spunem ce să facă şi până la urmă facem tot noi. Ca la nişte
copii, care speri să se facă mari în cele din urmă.

- Aveţi o grădină foarte frumoasă în faţa şcolii, s-a băgat în vorbă şi
Petroneia, îndrăzneață

- E schilodită natura, dar ochiului îi place simetria. Vă plac grădinile
franțuzeşti?

- Da, mi-a plăcut mult Versailles. Petro nu ratează ocazia să arate că e
umblată. Era cât pe ce să intervin, nu ştiam dacă ea ştie diferența dintre
grădinile tranțuzeşti şi cele englezeşti. Era evident că ăsta e sensul întrebării
artistului dar chestia cu Versailles s-a nimerit bine.

Aşa că nu m-am băgat. Proful n-a comentat nici e! în plus.

- Aşa se spală pensulele? s-a mirat Petronela.

- E partea plicticoasă a meseriei noastre, a spus artistul

Cred că e !a fel în orice meserie. Până la partea de creație, tre'să faci tot
felul de chestii auxiliare, care îţi mănâncă timpul, dar fără ele nu se poate şi
nici nu le poți lăsa pe mâna altuia

- Ați mai vizitat vreun studio de pictură? întreabă proful

- Nu. Chiar mă gândeam. Seamănă cu un laborator.

- Mai degrabă cu o bucătărie. Care lucrări vă plac?

- Asta. Şi cred că şi asta. Petronela arăta către un cap Zâmbitor pus pe un
trunchi disproporționat de mic şi spre o vioară aşezată pe o masă lângă o
fărtăcuță, ca şi cum violonistul ar fi făcut pauză şi urma să se înfrupte din
tărtăcuță
Am simţit o oarecare tensiune. M-am uitat la ceas şi am dat o turnură abruptă
discuţiei

- OK, haideţi să ne apucăm. Adică să vă apucaţi... Mi s-a părut cam aiurea
ce am spus, adică el să se apuce de treabă sau el şi Petronela să se apuce
de treabă şi m-am simţit oarecum în plus.

- Unde stă modelul? Aveţi un soclu sau aşa ceva?

- Vă propun să stea cam pe aici. Proful arată o zonă mai liberă intre
şevalete.

Hm. Cam ciudat, nu ştiu de ce, mă aşteptam să o pună pe un soi de sociu, să
ie ca o statuie, ridicată puțin, şi la care să te ui în sus. Aşa, ar fi stat pur şi
simplu în încăpere Ia acelaşi nivel cu artistul şi cu mine.

- Şi unde se... schimbă? Mi-am dat seama că era o foto întrebare aiurea, în
ce să se schimbe? Dimpotrivă, urma să se dezbrace şi să se schimbe în.
nimic.

- Cred că dincolo. Iarăşi am fost puțin surprins, nu văzusem vreun paravan
sau ceva de gerul ăsta. Era doar camera de la intrare şi cu un cuier.

- Dacă vreţi, putem începe cu nişte schițe de bust, depinde cât timp puteţi să
staţi, sau... - Cred că putem să stăm vreo două ore, am zis eu

-A, OK, a spus artistul.

Nu prea am înțeles dacă incepem cu nişte schiţe de bust sau chiar... - Puteţi
merge dincolo cu doamna, a spus artistul. Eu sunt gata aproape. A luat un
şervet super-uzat şi pictat ca un curcubeu, cu care s-a şters pe mâini. Chiar
că studioul semăna cu o bucătărie. Aici e şevaletul. Mi-a arătat un şevalet
cam la vreo 2 metri de locul unde urma să stea Petronela, mi s-a părut cam
aproape.

Am mers cu Petronela dincolo. Ea s-a apucat curajoasă de primul nasture al
biuzei

- Sărută-mă, mi-a zis în şoaptă. Mi-e cam ruşine.

- Păi putem să începem cu nişte schițe de bust, cum a zis proful. Sau... Am
lăsat gândul neterminat.

Petronela _ îşi descheiase deja bluza, se vedea sutienul acela frumos şi
cadrilat pe care i-l luasem acum vreo lună şi la care avea şi chiloți asortaţi
Apoi şi-a îndreptat umerii scoțându-i din bluză şi aruncându-şi pieptul inainte.
/-am simțit mirosul parfumului şi al corpului ei, pe care îl ştiam aşa de bine.
Petronela şi-a dus mâinile /a spate căutând clernele sutienului. Era un model
care avea cleme şi în față, mie pe acolo îmi plăcea să îl destac şi glumeam
cu Petronela că sutienul ăsta are două cleme: unele pentru când faci baie sau
e imbraci în pijama şi unele pentru când fe iubeşti

Şi-a ridicat braţele deasupra capului. Sânii aveau areolele increțite.

- Sunt OK pentru schițele de bust?

- Hei, dar dezbracă-te de tot. Ai văzut că am zis că avem timp să stăm vreo
două ore.

- Dar proful nu a zis dacă e de ajuns pentru... tot.

- Păi poate lucrează la ansamblu de la bun inceput. Am început să simt o
iuturare în stomac:

- Te rog, dezbracă-te de tot.

- Mu prea aş vrea aşa, din prima. Şi apoi chiar el a cerut să facă întâi schițe
de bust.

Petronela oftează, pune mâna pe fermoarul de Ia fustă şi şi-l destace.
Fermoarul face un fel de zumzet de plastic electrizat care cred că se aude şi
în încăperea alăturată. Trage de fustă care alunecă peste şolduri şi rămâne
în chiloți. Petronela o agaţă în cuier îndreptându-i faldurile. Face o pauză şi
pentru o clipă cred că vrea să rămână în chiloți, se mai uită odată Ia fusta din
cuier. După care pune mâna pe chiloți şi şi-i scoate. Păşeşte în atara lor şi se
mai uită odată în jurul camerei căutând ferestrele, dar le-am văzut de la bun
început că sunt astupate de jaluzele aşa că mare cum s-o vadă cineva
Strânge chiloţii ghemotoc şi nu ştie dacă să-i agaţe în cui, în cele din urmă îi
piteşte sub poşelă, pe masa de lângă cuier. Simt din nou mirosul de parfum şi
de corp binecunoscut al lui Petronela şi mă inundă excitaţia

- OK, mă duc dincolo, da? Acum vorbeşte cu voce aproape normală. Pleacă
curajoasă făcând slalom printre şevalee. ! se vede fundul arcuinctu-se când
işi schimbă greutatea de pe un picior pe altul.

Ne bâlbâim puțin la intrarea în camera cealaltă, nu ştiu dacă să o las înainte
sau să merg eu în față, în cele din urmă o iau eu înainte, cu Petronela
ascunsă după mine. O duc de mână pe ultimii paşi şi o las cam în locul unde
ne-a zis profu.

Eu mă retrag pe un scaun, artistul e deja în spatele şevaletului şi dă cu
pensula pe pânză pregătind tabloul. ÎI udă cred, mă gândesc. Văd că nu se
uită încă la Petronela şi îi sunt recunoscător. Petronela işi îndreaptă umerii,
am mai văzut-o făcând aşa când stă în fața oamenilor, doar că acum e goală
de tot. Se mişcă de pe un picior pe altul, îşi duce mâinile în față ca şi cum ar
vrea să-şi ascundă pubisul, dar îşi dă seama că nu e cazul. Îşi pune mâinile
pe fângă şolduri şi apoi la spate ca şi când nu ar şti ce să facă cu ele. Sânii
au sfârcurile puţin ieşite, deşi ru e frig, suntem în toiul verii. Are talia subțire
şi şoldurile arcuite, cu muşchii abdominali frumos desenaţi, chiar că
seamănă cu Venus din Milo. Strânge coapsele parcă încercând din nou să-şi
ascundă pubisul, de data asta cu picioarele dar îşi dă seama din nou de
atitudinea forțată şi ia poziția pe loc repaus, cu un picior în faţă uşor depărtat.
Privirea îmi e atrasă direct de pubisul ei frumos epilat. Pe fundal, peretele nu
are nici un tablou şi îmi dau seama de ce a pus-o profu! să stea aici. Pe
albeaţa peretelui i se văd între picioare trei simusoide tivite cu păr, intre
încheieturile coapselor şi pubis şi cea centrală dintre jumătăţile... Gândurile
mele caută cuvântul potrivit şi inchid ochii aproape dar surprind privirea lui
Petronela care sesizează direcția ocheadelor mele şi schimbă poziţia pe loc
repaus de pe un picior pe altul. Aproape zâmbesc dar Petronela nu îmi
răspunde, are o privire pe care nu pot să o decodific.

Îşi drege vocea şi spune direct:

- Cum trebuie să stau?

- Aşa cum staţi acum e OK, spune artistul. Nu trebuie să staţi foarte fix,
dimpotrivă, să încercaţi să aveţi o atitudine relaxată. Dacă vi se pare că aţi
obosit, puteţi să vă mişcaţi

O admir în voie. Încerc chiar un fel de exercițiu. Uitcă e goală, îi privesc
fața. Are un fel de zâmbet şi o privire care spune parcă: haide, uită-te acum
în voie, fiindcă a fost ideea ta. După care îmi cobor privirea pe umerii ei largi,
frumos arcul. Petronela şi-a relaxat brafele, acum şi le ține libere pe lângă
corp şi le mişcă uşor.

Îmi arunc privirea câtre şevaletul artistului, el schițează nişte linii curbe.
Pare mai degrabă un desen abstract, cu greu poți să-ți imaginezi o siluetă
umană în ceea ce face. Îmi intorc ochii spre Petronela, îi mângâi sânii cu
privirea. Mie nu mi se par deloc lăsați. În ultima vreme s-a îngrăşat câteva
kilograme şi sânii i s-au făcut rotunzi şi apetisanți. Glumeam cu ea că dacă
are de gând să slăbească, să incerce să-şi păstreze sânii aşa.

Apoi. îmi continui exerciţiul, îi mângâi şoldurile, şi imi cobor privirea pe
coapse şi gambe. O parte din muşchii picioarelor îi sunt incordaţi, ca să-şi
păstreze poziția, gleznele i se reliefează frumos. Piciorul ei gol, cu o pretenţie
de pedichiură (Petronela are unghiile Ia picioare foarte mici şi degetele
picioarelor scurte) mi se pare foarte sexi şi "dezbrăcat" de sandale. În
Schimb, piciorul care stă pe loc repaus e relaxat, cu degetele mângâie uşor
podeaua, ca şi cum ar vrea să-i testeze consistența. Îmi urc privirea peste
genunchiul ei, are o pată roşie, a stat picior peste picior până să se dezbrace
şi încă ru i-a dispărut. Coapsa relaxată are o linie uşor curbă care se
termină exact la marginea... Gândurile caută din nou cuvântul potrivit, acum
stând pe scaun şi cu privirea acomodată pot să-i privesc în voie pelvisul, se
vede foarte clar uşoara bombare acoperită cu părul frumos tuns, ca un
deluşor proaspăt cosit. Crăpătura pubisului i se insinuează între picioare, ca
ovale de torent care se stinge în arcurile leneşe ale feselor.

Petronela îmi surprinde din nou direcția privirii, mă priveşte neutru, se uită
apoi la artist, el finisează ceva 1a liniile lui, nu o priveşte acum. Încet,
desenează jucăuş cercuri pe podea cu degetele piciorului relaxat pe care îl
mai îndepărtează puţin. Îmi dau seama ce face şi când îmi ridic din nou
privirea la pubisul ei aproape că mă ciatin. Delugorul proaspăt cosit se vede
şi mai bine acum, se vede de tot, cu marginile racordate 1a încheieturile
coapselor iar malurile torentului s-au îndepărtat imperceptibil. Îşi balansează
uşor şoldurile ca şi cum ar jena-o ceva şi deodată malurile torentului se
dezlipesc şi se desfac. Nu pot să-mi stăpânesc un fior şi îmi infig privirea
direct intre ele. Torentul are mahirile tivite cu iarba proaspăt cosită a
deluşorului, dar intre ele se vede albia netedă, umbrită şi care pare să
păstreze umezeala unei dimineţi de vară

Ca din inerție, Petronela mai mişcă puțin din şolduri, în fundul torentului i se
văd fesele frecându-se uşor. O s-o rup în două când plecăm de aici

Mă uit din nou în ochii hui Petronela, ea mă priveşte iarăşi neutru. Încet îşi
retrage piciorul şi albia torentului dispare ascunsă din nou între maluri. Nu
pot să cred că a făcut asta
Artistul aruncă o privire înspre Petronela, şi privirea hui e neutră, pare să se
uite mai mult la desen decât la model.

- Pot să fac o pauză? Bum, vocea lui Petronela, mă trezeşte brusc. Am cam
ințepenit. Mă uit la ceas: a şi trecut o oră?

- Sigur, dacă v-aţi plictisit, putem continua altcândva.

"Alicândva"? Mă intreb în ce grai se zice asta sau e mai degrabă un termen
livresc, potrivit pentru artişti?

- Nu, OK, spune Petronela. Mai pot să mai stau, nu am obosit chiar aşa. Pot
să văd şi eu?

- Da, vă rog. Petronela se duce curajoasă către şevaletul artistului. E
complet goală. Trecând pe lângă mine, îi simt trupul plutind prin aer şi îi aspir
aroma corpului. Aplecată uşor peste şevaletul artistului, stă cu fundul spre
mine. Nu ştie ce să facă cu mâinile, încearcă să-şi ascundă pubisul, îşi dă
seama, şi şi le duce /a spate, deschise peste fese. Vin şi eu lângă ea. Retlex,
o mângâi cu dosul palmei pe fesă şi o iau de mână. Se uită la desen, un
mănunchi de linii curbe. Ca şi mine caută o asemănare.

- Asta sunt eu?

Artistul îndreaptă o linie.

- Mă gândesc că o manieră impresionistă s-ar potrivi cel mai bine cu
carnaţia dumneavoastră. Aveţi o tentă a pielii foarte sugestivă, pare să
radieze. De aceea, aş incerca contururi estompate. Se uită la şevalet şi din
când în când întoarce capul pe jumătate către noi, de fapt pe mine ru mă
poate vedea fiindcă sunt chiar în spatele lui şi din cauza asta vorbeşte
oarecum cu sânii Petronelei fiindcă e cam la zece centimetri de ei
Deşi bânuiesc că "lentă a pielii" şi 'carnaţie” sunt termeni profesionali, mă
şochează puţin să aud comentarii despre cum arată Petronela goală. Artistul i
se adresează politicos, mă întreb dacă s-a uitat la "carnația dumneavoastră"
şi puin cu ochi de bărbat.

- Eşti frumoasă, spun şi eu, cu voce puțin răguşită.

- Gata, mă duc din nou să pozez. Continui ca şi până acum? îl întreabă pe
pictor. Are o fafă serioasă, fața ei când vorbeşte cu clienții, concentrându-se
să infeleagă. Doar că e complet goală. Pare să fi uitat în întregime asta

- Da. Dacă ru vă supăraţi, aş vrea să vă şi mişcaţi puțin, ca să prind
dinamismul mişcărilor dumneavoastră. Băruiesc că faceţi sport, musculatura
dumneavoastră se reliefează autentic. Nu trebuie să o prezum, se etalează
singură, aşa că e uşor de desenat.

- Vă multumesc. Petronela se îndreaptă către zona de pozat. Atinge o
pensulă care cade de pe policioara urui şevalet. Se apleacă după ea indoind
picioarele cu genunchii apropiaţi, gestul delicat al femeilor imbrăcate în fustă,
ca să nu-şi dezgolească coapsele prea mult. Fesele i se arcuiesc, bombate
către noi. Aşează pensula la loc şi îşi continuă slalomul, mişcând din şolduri

Fiindcă artistul mu a fost prea explicit când i-a cerut să se mişte puțin, nu ştie
ce să facă, merge câțiva paşi, după care se intoarce cu spatele şi se uită la
nişte tablouri. Unele sunt aşezate prea sus aşa că se ridică puțin pe vârfuri
ca să se uite la ele. Gambele i se incordează, fundul de asemenea. Unul din
tablouri pare un câmp de muşefel, cu mult alb şi culori vesele. Pajiştea e
discontinuă, iar zonele nepictate sunt pur şi simplu albe, fără nimic.

- Pot să vorbesc, întreabă Petronela? Chicoleşte. Vorbeşte cu vocea ei
normală şi se mişcă aproape dezinvolt. Cine a pictat tabloul ăsta? Întinde un
deget câtre el, şi se ridică uşor pe vârfuri ca să-l arate mai bine.

- Eu, răspunde proful.

- E de vânzare?

- Da

- E scump? Petronela, se cunoaşte că lucrează şi în business, dă târcoale
clientului pregătindu-se să negocieze. Nu întreabă direct cât costă

- La ultima expoziție de Ia Septimia avea prețul de două milioane patru sute.

- Şi acum? Mi-ar trebui pentru la firmă

- Două patru sute. La fel.

- Pot să îl văd mai bine? Petronela se întinde după tablou. Îşi ridică brațele
după el. Fesele i se bombează, musculoase. Mi se pare că stă cam mult
întinsă după tablou. I-a plăcut complimentul cu musculatura şi, de data asta,
simt că se arată. la tabloul şi i! agaţă pe o sfoară mai jos.

- OK pentru azi, spune artistul. Dacă doriţi, puteți să luaţi tabloul, să vedeți
cum arată la firma dumneavoastră şi să îl aduceţi data viitoare, dacă vă
răzgândiţi

- A, mulțumesc frumos. Petronela ia tabloul şi îl pune sub braţ, ca pe o mapă
Porneşte către noi

- Cred că trebuie să mai vin la pozat.

- Încă două-trei şedinţe ar fi ideal, spune artistul.

- Cam când să venim din nou? Petronela discută acum direct cu proful,
dezinvoltă. Unul din sâni i se odihneşte chiar pe pajiştea cu muşefel.

- Puteţi miercuri, cam pe la aceeaşi oră?

- Da, sigur. Petronela mă ia de mână dar se întoarce brusc:

- Aoleu, miercuri, am şedinţă de bilanţ.

- Atunci joi?

- OK.

- La revedere, spun şi eu. Fiindcă mi se pare că sunt cam posac îi întind
mâna artistului. Petronela râde, râsul ei cristalin, pe care îl ştiu atât de bine,
face un pas În faţă şi îi întinde şi ea mâra:

- La revedere, domnu! Georgescu. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc.

- Sărut mâna, doamnă
Aşa e Petronela. Doar că acum e complet goală şi dă mâna cu un bărbat. Stă
dreaptă cu sânii înainte şi coapsele uşor desfăcute, i se vede din nou pubisul
frumos epilat. După care se întoarce ca să plece şi îşi întoarce fundul către
profesor, cu aerul cel mai normal. Deasupra feselor i se văd două gropife.
Intre ele, pleacă linia care le desparte şi care se desparte în două comisuri
arcuite care le separă de coapse. Fundul ei mi se pare orbitor de gol. O iau
de mijloc şi ne indreptăm spre sala cealaltă. Îmi las mâna pe şolaurile ei şi
resar când imi dau seama că e dezbrăcată şi că gestul, normal pe stradă, e
foarte erotic acum,

Ajungem la cuier. Petronela scoate chiloţii ascunşi sub poşetă, începe să se
imbrace şi plecăm. Afară s-a făcut aproape noapte. Grădina şcolii miroase
plăcut, a iarbă cosită. O iau de mijloc, şi gestul mă uimeşte prin banalitatea
ui, în contrast cu acelaşi gest făcut înăuntru când imi țineam mâna pe
şoldurile ei goale. Ea se desprinde din îmbrățişarea mea şi o ia prin iarbă.
Sandalele i se udă şi mişcă fericită din degetele de Ia picioare.

- Trebuie să punem şi noi aşa gazon acasă, îmi spune. Aş umbla toată ziua
n picioarele goale prin el.

- Doar picioarele? Goală de tot şi să serveşti cafeaua goală, în iarbă, ca în
pictura lui Manet.

- Ai înnebunit? Vrei să ne vadă copiii?

- De ce ţi-ai desfăcut picioarele pentru mine, acolo înăuntru? Ţi-am văzut
totul

- Mi-a plăcut să te înnebunesc. Îmi plăcea privirea ta.

- Ai simţit că te destăcuseşi de tot?

- Am simțit ceva, mi-a şoptit, întinzându-şi gâtul spre mine. Am sărutat-o pe
gât şi apoi pe buze. Şi le-a desfăcut uşor.

- Ți-am văzut totul între picioare... - Ştiu... Pentru tine.

Am încercat să imi sap imagini erotice în minte şi de la a doua şi următoarele
şedinţe de pozat. Petronela era din ce în ce mai dezinvoită. La una dintre ele,
s-a dezbrăcat foarte repede, mai repede decât puteau s-o urmărească
gândurile mele înfiebântate. Aproape a fugit printre şevalete şi când a ajuns
în zona de pozat şi-a desfăcut brafele de peste sâni cu palmele intinse,
intoarse către noi, într-un fel de "ta-dam, iată-mă-s! *. lar aHă dată, când am
stat mai mult de vorbă cu proful, eu imi uitasem telefonul în maşină şi când
m-am intors, Petronela era deja dezbrăcată, pozând. Când am intrebat-o
apoi de ce s-a dezbrăcat fără mine, mi-a zis că după ce am plecat eu,
discuţia cu proful începuse să cam lâncezească, aşa că n-a avut ce să facă
şi a trebuit să se dezbrace.

- Dar şi tu ai întârziat cam mult după telefonul ăla. Asta era adevărat, după
ce am recuperat telefonul, m-am dus să iau un Fanta Madness şi am făcut
vreo 5 minute până Ia primul butic şi înapoi. Pe drum imi doream să fi început
deja să se dezbrace şi mă desfătam cu gândul la ruşinea ei

Cele mai erotice momente erau pauzele, fiindcă Petronela trebuia să facă tot
felul de lucruri care să o relaxeze. Şi fiindcă pauzele erau scurte, nu avea
rost să se imbrace pentru cinci minute aşa că se plimba de colo-colo, bânci
suc sau admirând picturile şi vorbind cu proful şi cu mine. Odată a sunat-o un
client şi a vorbit cu e! despre nişte balanțe care trebuiau depuse ziua
următoare şi în care trebuiau făcute nişte corecturi în linia douăzeci şi trei
fiindcă o parte din mobilier şi calculatoare trebuiau casate de mult şi nu avea
rost să le plimbe prin conturi atâta vreme. Petronela era frumoasă şi gesticula
amplu, cum face de obicei când vorbeşte cu clienții la telefon, de parcă ar
vrea să-i convingă dând din mâini. Aşa că i se balansau şi sânii odată cu
brațele şi fiindcă trebuia să se mişte mai repede, în ritmul discuţiei, în
perimetrul strâmt al zonei de pozat, la un moment dat şi-a ridicat un picior pe
marginea unui postament mişcând din fund în ritmul discuţiei cu o coapsă
aruncată într-o parte şi cu pelvisul larg deschis. Noroc că proful ru putea să
o vadă din poziţia hui

Oricum, după câteva şedinţe, Petronela îşi recăpătase complet dezinvoltura,
mu mai părea s-o jeneze deloc că e goală, vorbea şi glumea cu proful şi cu
mine fără nici un fel de inhibiţi. Chiar şi eu mă obişnuisem cu pozatul ei, doar
din când în când mai îmi lăsam gândurile să se ințlameze cu ochii la ea.

Într-una din pauze, Petronela a zis:

- Oare aş putea să învăţ şi eu să piotez? A luat o paletă şi o pensulă,
amestecând in joacă culorile, încă umede pe paletă. A tras apoi două linii
portocalii pe o coală de desen de pe un şevalet, uitându-se la una din
fărtăcuțe.

- Dacă vreți să pictaţi tărtăcuța, i-ai prins foarte bine culoarea, a spus profu.
Femeile au deseori un simț cromatic foarte dezvoltat. Asta era adevărat.
Petronela avea un gust impecabii la haine şi se pricepea să asorteze culorile
intr-un mod foarte rafinat. Cum era compleul alb cu galben în care venise azi
şi care era agăfat în cuierul din sala cealaltă. Petronela s-a intins mai bine
către şevalet, aproape atingându-! cu sânii

- Dar nuțineți bine pensula. Trebuie să o apucaţi mai de la mijloc iar mâna să
se mişte mai liberă ca să poată să tragă tuşe ferme. Proful s-a ridicat şi a
venit lângă Petronela, susținându-i mâna cu pensula. Fiindcă trebuia să o țină
fot cu mâna dreaptă, stătea destul de aproape de ea, cu şoldurile aproape
atingându-li-se. Proful era imbrăcat ca un artist, în blugi şi cu o cămaşă de
velur neagră. lar Petronela era complet goală cu spatele arcuit şi brațul
indoit. De sub braț, i se vedea sânul, iar pe deasupra spătarelor scaunelor îi
vedeam fundul mişcându-se, în timp ce se ridica uşor pe vârfuri ca să vadă
mai bine tărtăcuța.

A apucat pensula mai bine, aşa cum i-a arătat proful. După care s-a răsucit
pe jumătate la mine ca să-mi ceară părerea. Acum era întoarsă de tot către
prof şi cred că Petronela i-a atins cotul cu sânul. Apoi s-a întors din nou la
şevalet. Proful i-a mai îndreptat odată mâna, trăgând linii mai lungi pe coala
de desen, cu sânul lui Petronela mişcându-se odată cu braţul.

- Dacă doriți, puteţi veni la cursuri, a spus proful

- Credeţi că aş mai putea învăța la vârsta asta?

- De ce mu, Gauguin avea aproape patruzeci când s-a apucat de pictură. Şi
în mod evident, după ce absolviţi un curs de pictură veți vedea lumea cu alți
ochi
Petronela s-a întors acum complet către mine. Peste spătarul scaunelor
dintre noi, de data asta, îi vedeam pubisul. Petronela şi-a strâns coapsele, şi
şi-a ascuns pubisul în spatele paletei multicolore.

- Ce crezi, sunt bună de pictoriţă?

După care a plecat către zona de pozat dând din fund, ni s-a părut mie, mai
mult decât era cazul. A fost ultima oară când am văzut-o goală în studio.
Proful făcuse numai desene cât îi pozase Petronela, aşa că atunci când am
văzut tabloul, era să cad din scaun. Era minunat. Noi văzusem doar schițele
în cursul şedinielor de pozat, aşa că uitasem cu totul că scopul lor era
realizarea tabloului

Toată splendoarea tentei pielii lui Petronela şi a carnaţiei ei se vedea în
tabloul ăla. Şi tot erotismul şedinţelor de pozat. Proful era un adevărat
maestru. Petronela era complet goală, văzută din faţă... în chip de pictoriță la
şevalet! Părul îi cădea egal pe frumoşi ei umeri largi. Faţa îi este serioasă,
privind către autor şi nu câtre şevalet, cu privirea ei care nu spune nimic.
Pare că e surprinsă în plin lucru, urmărindu-şi un gând interior, dar fără să
se uite /a tabloul pe care îl pictează. Tabloul este aşezat pe şevalet dar ru
vedem nimic din el, către privitor se vede dosul şevaletului, cu picioarele
încrucişate, o placă banală din lemn. Nu ştiu cum, dar parcă e pus dinadins
acolo, ca ochiul să se poată odihni pe ceva neutru în timp ce contemplă
pictorița goală
Brațul drept îl are uşor îndoit, cu cotul puțin ascuns de marginea de sus a
şevaletului, ținând delicat pensula parcă pregătindu-se să aştearnă o tuşă pe
tablou după ce-şi termină gândul. Sub umeri i se văd cu generozitate sânii cu
areolele roz, privind către înainte şi cu contururile estompate, într-o manieră
impresionistă, sugerând orele dimineţii. Întreaga scenă pare să se
destăşoare la orele dimineţii iar cadrul este un parc, de fapt parcul nostru
municipal, cu săiciile având crengile lăsate către marginea acului şi din loc
în loc, chiparoşi. Se văd armenii plimbându-se pe alei iar în planul apropiat,
doi dintre ei se uită Ia tabloul pictorifei şi îşi țin capetele apropiate ca şi cum
ar comenta desenul dar în privirile lor nu se vede nimic din faptul că pictorița
e goală, ca şi când nici n-ar vedea-o. La pictoriță se uită totuşi un alt privitor,
dar nici acesta nu pare să remarce că e complet goală, privirea lui mai
degrabă urmăreşte mişcarea graioasă a braului drept al pictorifei

Sânii sunt pictaţi în manieră foarte realistă, aşa cum sunt in realitate, uşor
lăsaţi, din cauza asta pictura pare cu adevărat vie. Aproape că ţi-e ruşine să
o contemplifiincică pictorița se uită direct în ochii privitorului

Şoldurile sunt punctul forte al lui Petronela, rotunde şi ample în contrast cu
mijlocul subțire. Talia e puțin îndoită fiindcă unul din picioare stă în poziţia pe
loc repaus, cu halucele atingând delicat iarba ca şi cum ar desena. Şi eu
care credeam că pictorul nu văzuse detaliile şedinţelor de pozatt

Jar brațul stâng ține paleta rmulticoloră ascunzând pe jumătate partea
inferioară a abdomenului dar lăsând să i se vadă totuşi pubisul. Paleta e
puţin stridentă printre tonurile calde ale restului tabloului aşa că atrage
privirea ca un fel de zonă caldă. Ochii se mută contrariaţi direct de pe paletă
la pubisul pictoriţei care e pictat tot în tonuri impresioniste, uşor estompate,
dar nu în manieră clasică ci cu părul pubian prezent, desenând un triunghi
intunecat, umbrit de coapse. Faptul că părul e vizibil îi dă putere compoziției,
ți dai seama că e o femeie reală şi o priveşti în ochi, după care (i-i pleci din
nou ruşinat când îi întâlneşti privirea

Lângă şevalet, pictorița are un scaun pliant, de lermn, pe care sunt aşezate
pur şi simplu hainele ei scoase, într-un fel de movilă în uşoară neorânduială,
ca şi cum pictorița a venit pe malul lacului şi s-ar fi dezbrăcat ca să aibă mai
multă inspiraţie.

Efectul era uluitor. lar privitorii care păreau să nu vadă pictorița goală ci
doar tabloul şi gesturile ei, îi dădeau un efect ciudat, de scenă suprarealistă,
Era minunat.

- Uau. E supert

Şi lui Petronela i place evident tabloul. Se foieşte parcă neliniştită, abia
acum realizând că pictorul a surprins totul la şedinţele de pozat.

- E ..., frumos, spune ea. Şi roşeşte. Îşi trage puțin jacheta peste decolteu ca
şi cum ar încerca să-şi ascundă sânii. Îmi dau seama că se simte
dezbrăcată, şi studiată în toate detaliile goliciunii ei. Uimitor cum poate să fie
aşa de dezinvoltă când e complet goală, iar acum s-a topit toată, e ca o fetiţă
ruşinată

- Nucul e într-adevăr o temă foarte dificilă. Aş spune că e una dintre cele mai
bune lucrări ale mele. Şi soției mele i-a plăcut foarte mult.

- Soția dumneavoastră e tot pictoriță?

- Nu. Auziţi, aş vrea să vă rog ceva. Săptămâna viitoare este o expoziție la
galeriile Septimia. Aş dori să expun tabloul.

Nu ştiu de ce, dar nu mi se pare deloc o idee bună. Parcă ru era vorba de
aşa ceva. Şi oricum, eu urma să-l cumpăr.

- Păi, nu ştiu dacă... Hm. Mai bine să

- E OK, spune Petronela. Tabloul nu e o poză din Playboy. Şi, de alifel, nu se
vede sigur că sunt eu

Nu, pe naiba. Asemănarea e izbitoare. la uite ce şolduri, ce sâni, ce coapse.
Scrie Petronela pe ele.

- Doar tu mă vezi aşa, chicoteşte Petronela. Tac din gură, gândindu-mă că
artistul a văzut mai multe decât mine şi acum le arată la toată lumea. Deşi, ar
rebui, poate, să-i fiu recunoscător. Ştiam că Petronela e frumoasă, dar nu
ştiam că e, de fapi, tulburător de frumoasă.

- Cât costă tabloul, am intrebat?

- Cred că în galerie s-ar putea uşor cota la vreo trei sute de euro. Zece
milioane.

Văleu, mamă! Dar în sinea mea eram mulțumit, nici nu avea cum să coste
mai pudin.

- Şi vă scad şedinţele de pozat, deci nouă milioane pentru dumneavoastră

I-auzit Deci şase şedinţe de pozat costă un milion, mai puin de două sute de
mii pe şedință. Săbuţă performanță pentru un model de pictură. Evident că nu
poți să-ți faci o carieră din asta.

La vernisaj, Petronela n-a putut să vină, fiindcă era în perioada de predare
de declarații şi iar avea de lucru până în gât şi venea Ia unşpe noaptea
acasă. Aşa că m-am dus doar eu. Era cam îmbulzeală, deşi galeria era în
vechiul sediu al Primăriei şi avea vreo trei săli

Chiar în sala de Ia intrare, l-am văzut pe prof, într-un costum negru tăciune
şi cu lavalieră la gât. Pe lângă el mai stăteau ceva somităţi locale, directorul
Şcolii de Artă, preşedintele comisiei de cultură a Consiliului județean şi alţi
onorabili cetățeni

Se periau pe rând unii pe alţii, iar directorul şcolii era evident că nu-l înghițea
pe artist fiindcă îi spunea numai "domnul Georgescu" deşi ceilalți i se
adresau cu "dorm profesor” iar unii chiar cu "maestre”. Atunci am atlat că
proful ținea chiar şi un curs la Universitate la Bucureşti, la stat. lar directorul
galeriei, un tip cu fața pământie, nu a scăpat ocazia să explice şi el că era în
tigiu cu Primăria, pentru încă două săli, pe care "domnii de la locativ” se
incăpățânau să le țină, după cum spunea, ca să le inchirieze, pe sub mână
pentru nunţi deşi era evident că galeria e insuficientă pentru urbea noastră,
ia priviți, ne călcăm pe picioare" şi că oamenii mai au nevoie şi de galerie de
artă nu numai de cârciumi şi buticuri

Nici nu ştiam că există atâţia admiratori de artă în oraşul nostru. Mi-am
făcut loc tmai spre interior dar am fost abordat de o doamnă cu un piept mare
şi cu bijuterii ample.

- Domnul Comea, să ştiţi că soția dumneavoastră e cu adevărat frumoasă
Nudul e piesa centrală a expoziției

- Daa? m-am mirat.

- Nucul e o compoziție foarte dificilă, puțini artişti se încumetă să o abordeze.
Nici soțul meu nu a mai pictat nud! din tinerețe. Să vă spun drept, nu l-am lăsat
fiindcă eram geloasă pe modelele pe care le-ar fi putut avea, deşi modele le
eram tot noi, studentele de la artă, colegele lor. Poate tocmai de-aia.

Uitându-mă la măreția ei, imi vine greu să cred că a pozat vreodată ca
model. Oare şi Petronela o să fie Ia fel peste 30 de ani?

- Sunteţi doamna Georgescu, soția domnului profesor, cred.

- Are o carnaţie extraordinară şi un echilibru extraordinar între musculatură
şi contururi. Şi o piele cu o fermitate şi o tentă aparte. Rar mi-a fost dat să
văd o femeie aşa de inzestrată. E modelul pertect. Dacă sunteţi, de acord aş
vrea să fac şi eu o şedinţă foto cu dânsa.

Aoleu, foto? la uite la maharajahă.

- E vorba de nud artistic, nimic sordid sau licenţios. Pur şi simplu poze cu o
femeie frumoasă goală. Se câştigă mult mai bine decât ca model de pictură.

- Hm, am să vorbesc cu ea

- Mai vreau să vă spun ceva, tabloul este foarte bine cotat, a ajuns la 2300
de euro. Şi ni-l cere şi galeria Exposia de la Bucureşti

Simt că mă sufoc şi îmi vine să o iau de gât. I-auzi zgripturoaica. Ce şantaj
Porcovani ticăloşit De unde să dau eu opizeci de milioane pe un tablou cu
nevastă-mea goală? Fir-ar a naibii de treabă. De-asta a trimis-o proful pe
elefanta de nevastă-sa, şi de-asta mă ia aşa pe departe cu carnația şi toate
complimentele.

- Da, dar domnul profesor, mi-a zis alt preț, şi că o să ne vândă nouă tabloul
Incerc să cobor vocea fiincică începusem să fip la ea

- Vă rog să mă iertaţi. E o operă de artă, iar prețul unei opere de artă se
negociază ca Ia bursă. Soţul meu a fost de acord, însă, să vă lase schițele.

- Mâzgălelile alea? îmi vine să urlu la ea. De ce nu le vindeți pe alea,
icăloşilor? În loc de asta oftez:

- Da, bine, OK.

- Şi mu uitaţi de propunerea mea.

Mă îndrept către uşă. Mă uit la profesor, în timp ce ies, el pare să-mi evite
privirea. Plec fără să mă mai uit la tablouri.

A doua zi, m-am înființat la prima oră la galerie, după ce am stat în maşină
vreo jumătate de oră aşteptând să se facă 10: 30 ca să nu pară că dau buzna
să mă benoclez Ia poze cu femei goale, pardon, picturi. Nici nu apucasem să
vorbesc cu Petronela, ea venise la miezul nopții acasă, şi se băgase în pat
direct, iar în cinci minute dormea, după obiceiul ei
Aşa cum mă temusem, toată galeria era plină de aiureli, tărtăcuțe şi desene
suprarealiste cu ceasuri topite, astfel incât toată lumea, puținii vizitatori de la
ora aia, se uita bineințeles, a nuctul profesorului, pardon, al nevesti-tmii
De ce maniera clasică place publicului? Şi de ce artiştii s-au îndepărtat de
stilul clasic şi pictează acuma numai aiureli? De ce impresionismul e acum
"clasic" deşi la vremea respectivă se dorea răzvrătit şi non-conformist?

Cum să nu te uiţi la o pictură cu o femeie frumoasă goală? Te poți uita cât
vrei, arta ru e o perversiune. Poţi face asta în public şi poți să şi comentezi
detaliile cu soția sau prietenii. Poţi să cumperi tabloul şi să fe uiţi la el în
fiecare zi. Asta dacă ai 2300 de euro de dat pe un tablou. La naiba, poți să
cumperi o maşină cu banii ăştia. Sau chiar o bucată de pământ.

Şi te uiţi la o chestie pe care o înfelegi, fir-ar să fie. Te uiţi la o femeie goală,
cu sâni ca ai soției tale, cu şolduri arcuite şi pubisul cu păr, aşa cum arată,
poate, şi soția fa. Şi îți zboară mintea Ia o pictoriță rebelă care se duce în
parc şi se dezbracă de tot ca să aibă inspirație. Şi Ia tinerețea ta şi la
arhitecta pe care ai iubit-o, poate, (tot un fel de pictoriță), şi pe care ai
mângâiat-o pe sâni într-o noapte în parc.

Şi Ia cei trei bărbaţi privitori din tabel care par să nu bage în seamă femeia
goală care pictează şi la starea erotică frustă pe care ţi-o transmite şi care
seamănă puțin cu fanteziile tale.

Şi mai ales, fiindcă ru ştii că artistul a pictat de fapt în studio, chiar îti
imaginezi că artistul a dezbrăcat o femeie frumoasă în parc, punând-o să
pozeze în chip de pictoriţă. Şi te gândeşti să mergi mai des în Parcul
Municipal, scrutând sălciile şi chiparoşii, în căutarea fanteziei tale pe care
Georgescu ăsta a ştiut să o ilustreze aşa de bine.

Asta gândesc bărbaţii. Dar femeile ce gândesc? Mă dau mai aproape de
două privitoare care se uită la tablou. Una dintre ele e îmbrăcată cu oarecare
gust, cu picioare frumoase, cocofate pe sandale cu toc cui, de lac. Totuşi,
parcă are prea mult roz pe ea. Are buzele subțiri şi strânse şi se uită critic la
tablou. Celalaltă, e o cucoană mai banală, în blugi şi cu o bluză spălăcită. E
evident că cucoana cu buze subțiri e liderul de opinie.

- Auzi, fată, asta nu e Petronela?

- Gare Petronela?

- Aia de la etajul doi, de la declarații

- Fată, să ştii că ea e.

- ia uite cu ce se ocupă, penala. Ştiai că pictează?

- Nu, tu ştiai?

Scorpiilor, ce căutaţi să frecaţi menta în oraş, la ora asta? Nu cumva, v-a
rimis Administraţia pe teren iar voi vă pierdeţi vremea prin galerii? Imi vine
să le bat.

- Hai repede la servici. Mamă, ce mai scandal.

- Dateşti sigură că e ea?

- Clar, nu vezi, are țățele ei, fundu ei, tot ce vrei

Era evident că scorpia chiulangioaică se pricepe la anatomie. Nu infeleg de
ce freacă vremea prin birouri, ele ar trebui să fie cu foatele pictorițe.

- Ți-ar plăcea şi ție să pozezi?

- Fugi de-aici, dacă află Andi, imi dă omor. Crezi că s-a dezbrăcat în parc,
a noi?

- Eşti chiar proastă, fată. A pozat în studio iar pictorul a pus-o în tablou în
parc. Nu vezi că mamelucii ăia din tablou nici nu se uită la ea? Păi, era lume
ca Ia urs dacă se dezbrăca în parc. Hai repede inapoi la servici.

M-am ținut de tâmple încercând să gândesc ce să fac. Pentru o clipă, m-am
gândit să smulg tabloul şi să fug cu el. Am pus mâna pe telefon şi am sunat-o
pe Petro.

- Zi repede, că mă grăbesc. Am un client pe linia ailată

- Păi de ce mai răspunzi la telefon, dacă vorbeai deja cu unu?

- Am crezut că e o urgență. Ceva cu copiii, de hat, de adus etc.

- Păi chiar că e o urgență. la ascultă!

- Bogdi, nu pot să mă gândesc acum, am o mulțime de treburi pe cap. Dar e
cum Spui şi fu: mulți se uită dar numai tu pui mâna. Ce? Doar nu am apărut în
Playboy. Mare scletă. Nici nu se vede că sunt eu

- Da asta te-a recunoscut din prima. Era expertă în țăe şi funduri. Ofi
lesbiană, de vă ştie aşa pe toate, după anatomie?

- Ştii că femeile văd mai multe decât bărbaţii. Cum arăta?

- O scorpie uscată, cu buze subțiri, pe la vreo patruzeci şi cinci de ani,
intr-un costum cu mult roz.

- A, e doamna Filoti, de la personal. Chiar că e o scorpie. Bine, lasă-mă că
jucrez.

- Pa, te-am iubit. Asta era gluma noastră, odată Petronela a vrut să-mi spună
dintr-o răsuflare "te-am pupat" şi "te iubesc" şi uite ce-a ieşit.

Într-adevăr, mare scletă. Vă imaginaţi că a fost pelerinaj de la Administraţie
la Galeria de artă, s-au mirat ăia cu toți că a dat pofta de artă peste contabili
Şi-au adus şi soții, dar majoritatea erau prea tembeli ca să guste o chestie ca
asta şi le bombăneau pe neveste cu gând să se cărăbănească cât mai repede
a televizor, la meci
Petronela şi-a dat demisia de la Administraţie, era aiurea să mai piardă
timpul pe la ei, fiindcă oricum câştiga mult mai bine ca şi consultant.

Din fericire, tabloul a stat puţin la noi în oraş după care s-a dus la Exposia,
la Bucureşti. Cică întinal l-a cumpărat un colecționar. Cu 2800 de euro! Cine
ştie ce ciudat a atârnat-o pe nevastă-mea pe pereți

- Mâine ieşim cu copiii în parc? Pe Net scria că o să fie vreme frumoasă

- Te duci doar tu cu ei, fiindcă am de lucru, nu vezi?. Putem insă să ieşim pe
seară

- Ce frumoasă eşti. Mi-ar plăcea să te pictez aşa, goală. li desenam cercuri
pe şoldurile rotunde. Stăteam pe canapea, sus, la mansardă, în biroul lui
Petronela. De jos se auzeau copiii, chiuini în curte.

- Uf, tot la asta ai rămas. Nuţi-a ajuns tot scandalul? Unde vrei să mergem
seara, după ce îi culcăm pe başbuzuci?

- Păi, tot în parc.

- Ți-ar plăcea să mă dezbrac pentru tine, ca pictorița rebelă?

- Da. Desfă-ţi puţin coapsele, vreau să-ți fac nişte poze.

- Nu vreau, mi-e ruşine!

M_am dus către miitocul camerei astfel înc