Noaptea Alba a Bucurestiului
Ne-am cunoscut in Noaptea Alba a Bucurestiului
Amintirea ei mă tulbură, ..... mă răscoleşte. Goală ... însetată trăgând din țigară
cu privirea pierdută în gânduri doar de ea ştiute. Albă precum spuma mări
buzele roşii, tânjind să fie sărutate, sânii micul, cu sfârcuri drăgâlaşe şi roze, iar
feminitatea ei..mmm, boboc de floare. Dulce, parfumata, catifelată, cu petale
micuțe, ce se deschideau delicat pentru a fi primit în tărâmul fericirii
Mi s-a oferit toată, pentru a o avea şi a o poseda, pentru a o împini
Deopotrivă iubită şi curvă, inocentă şi perversa, sorbindu-mă cu lăcomie până ia
lima picătură a barbăției mele. Am avut-o şi am am explorat-o până în cei mai
ascuns locşor al intimităților ei, torcând ca o pisică dezimierdata, țipând cu trupul
zvârcolindu-se în spasmele plăcerilor camale şi a nebuniei ce ne cuprinsese pe
amândoi
A adormit goal în brațele mele, cu parul roşcat răvaşit pe pieptul meu şi cu
manuga vişinie pe mâna stânga, accesoriu pe care I-a purtat întreaga noapte.
M-am trezit nefericit, plecase fericirea-n zori de zi. Parfumul îi rămăsese impregnat
n hainele mele şi-n aşternuturile care purtau urmele dezmațului nostru
AŞ putea să o caut şi să o găsesc... dar am să-mi respect cuvântul dat, şi nu am
să fac asta. Poate că mă va căuta ea... ştie unde ma poate gasi. Sau... poate că va
rămâne o amintire ... topită în focul pasiunii şi în negura acelei Nopli Albe a
Bucurestiului