Fantezii Erotice

Mai stii cum a fost prima data cand ai avut fluturi în stomac? E un moment pe care,
desi timpul te indeparteaza de el si desi viata iti rezerva multe surprize, nu ai cum
sa uiţi de el.

Sunt genul de persoana vesnic indragostita: de un anume el, care ma face sa fiu
cu capul în nori, sa visez, de Soare, de Luna, de stele, de tot. lubesc tot ce vad si
ce ating, insa iubesc mai mult lucrurile care îmi amintesc de trecut.

Asa a fost si cu el. Era perfect, asa il vedeam si asa este si acum. Trebuie sa
recunosc, mereu am fost o zapacita, niciodata nu am stiut exact ce vreau, ce imi
țrebuie. Ceea ce obineam intr-un fel sau altui era bun.

Insa atunci cand l-am intalnit a fost altfet: l-am vazut si stiam ca trebuie sa fie al eu.
Seara de seara eram cu sufletul langa el, plangeam cand ascultam vreo piesa
clasica si ma emolionam cand vedeam o opera de arta. Pentru ca exact asta imi
inspira el: romantism si clasicism, dragoste si neputinta, dorinta si infranare.

Timpul zbura foarte repede, nici nu mi-am dat seama cand am devenit o femeie
sexy si frumoasa. Mi se parea aievea cand vreun muncitor obosit fiuiera dupa mine
sau cand un cavaler în costum, bine cocolat in vreo masina scumpa imi ceda
recerea si zambea gratios. EI era totul, adevar si minciuna, tristete si bucurie, dar
ceea ce el nu era: nu era al meu.

Asa s-au dus 5 ani din viata mea, fara sa imi dau seama de ceea ce se petrecea în
jurul meu, stiam doar ca trebuie să trag lare, ca sa ajung acolo unde el era.
Prietenele mele imi spuneau mereu sa incerc, sa ii spun ceea ce sirnt, însa imi era
cu neputinta. As fi vrut asa de mult insa de fiecare data cand vorbeam imi alegea
cu atata atentie cuvintele incat uitam si ce vreau sa spun.

Mirarea mea a fostimensa cand, intr-o seara frumoasa de aprile s-a oferit sa ma
conduca acasa. Ca de obicei, s-a purtat impecabil. Ne-am sarutat si m-a intrebat
ce vreau sa fac în continuare. l-as fi spus ca vreau sa fiu toata viata langa el insa
eram atat de timida si totusi atat de fericita, incat nu vroiam sa ma gandesc la ziua
de maine. Ma gandeam doar la el.

A fost o relatie foarte frumoasa, sau cel putin în primul an. Dar ca orice copi care
nu si-a primit jucaria la timp, am constatat ca sunt deja prea mare pt jucaria care o
primisem eu. Într-adevar, il iubeam, insa era atat de dezamagita, iar el era atat de
perfect, incat cateodata ii doream sa fie o bruta, un animal si sa ma sfasie, sa
renunte a acele manusi de matase cu care ma purta.

Acum? Au trecut 2 ani de cand ne-am desparti insa nu ma pot abtine sa nu ma
gandesc la el... Atu i! mai iubesc, dar inca tin a el si e in gandul si în trecutul meu,
f-ecut în care ma arunc cu fiecare acazie