Fantezii Erotice

Nu, mai degraba ii era interzis sa-si caute iubirea pentru ca pe aici prin locurile
astea oamenii interzic iubirile cu urlete si condamnari. interzic iubirea cu Ura. Si tot
pe aici de multe ori iubirea e obiect de studiu ca si cum de curand a aparut pe
pamant si toti se inghesuie la geamul noilor indragosti sa-l vada cum se comporta
sau ce mare ciudatenie o mai îi si asta.

Asa ca, cel putin pentru moment, pana cand situatia se va rezolva daca se va
rezolva, nu putea decat sa viseze. intr-un club de house. Si sa se muitumeasaca
cu ce ii oferise viata pana atunci. Ciozvarte de sex. Nicidecum iubire.

A plecat din club in acea seara cu sentimentul dezolarii mai prezent decat oricand.
Si-a exersat mersul dezordonat si a înfruntat cu stoicism privire intolerante si
curioase ale taximetristilor de prin intersectile aruncate pe drumul catre casa. A
deschis usa casei, a închis-o la loc si a plans. Amintirea barbatului nici macar nu-i
facea bine semn ca era mai mult decat visul unei nopti de club. Si asta în conditiile
n care era un sacrilegiu sa iubesti. Asa crescuse, asa vazuse în jur, asa i s-a spus
de cand incepuse sa Sima.

De fapt nimeni nu i-a spus nimic. Auzise oamenii vorbind. Cu ura, cu patima, cu
dispret si cu scarba. Asemenea iubire nu poate sa existe. Si asa, incet-incet isi
reprimase dorintele, visele, fantezie. Doar ca iubirea asa cum ciise dar uitase, e
mai presus de noi. Si în seara aceea la club vulcanul sufletului dadea semne din
vartui muntelui. Inima incepea sa ii fumege usor. Stia ca trebuia sa lupte sa duca
apa sus in vari, sa inghete, sa reprime dar era prea tarziu. A inchis usa cu cheia si
2 plans.

A reluat ritualurile singuratatii dinainte de culcare. Ceasca de ceai nu foarte tare ca
sa poata dorini, dusul fara prosop pentru ca mereu îl uita în dulap si nimeni nu i-l
putea aduce, papucii moi si roz si intr-un final somnul cu perna in brate amintindu-l
mereu de copilarie. A doua zi era o noua Zi.

Cand i-a revazut în agenție s-a indragosti pe loc. Pentru ca a vazut cu totul alt om.
Sigur, era Ia fel de inalt si reusea sa ii intuiasca muschii si prin camasa de birou.
Doar ca de data asta i-a vazut ochii. Negri si adanci pe de-o parte, limpezi si senini
pe de alla. Era un paradox incantator privirea aceea de maur si de copi! cuminte in
acelasi timp. Era groaznic.

Se indragostise de un om pe care ii vedea a doua oara fara sa-i îi adresat macar
un cuvant desi i se parea ca auzise o voce placuta rostogolindu-se n valuri catre o
colega din agentie. Nici macar nu stia ce facea omul acela care îi marca prezentul
sarac in iluzii si sperante. Nu putea sa intrebe nimic. Nu avea voie sa intrebe. O
data intrebarea rostita iadul s-ar îi deziantuit si balanta precara si greu dobandita a
vietii de zi cu zi s-ar fi dezechilibrat brutal fara speranta de redresare. Nu putea
sa-si permita asta si nu stia ce sa faca pentru ca inca o ocazie firava de a iubi se
ducea pe apa sambetei. Desi nu stia nimic despre obiectul efuziunii sale... Simtea
insa ca oricare ar fi fost raspunsul iui la vreun eventual avans trebuia sa-si faca
curaj si sa incerce, sa se elibereze, sa lupte cu sine, pentru sine, sa se bata pentru
fericire, sa lupte cu toti cei care se pregateau să ridice pietrele dispretului si
dezprobarii. Erau mulii insa aceia si nu puteai sa lupti cu toti o data si oricat de mult
ar îi vrut sa-si strige iubirea, eliberandu-se, stia ca lupta va fi inegala, inegala,
inegala.

Va urma.